03 septembrie, 2010

Mantia lui Algol

Magii apar, fie în ceasul regenator al solstiţiului, fie în momentul chinuitor al echinocţiului existenţial.
Fie că are forma unui om sau vibraţia unei idei benefice, magul reprezintă arhetipul menit să stăpânească scânteile ivite din mănunchiul conştiinţei în pragul trecerii dorinţelor prin filtrul neiertător al posibilităţilor.
Atunci-acum este bine să îţi aduci aminte de adevăr, pentru ca limba să nu-ţi fie acoperită cu smoala fierbinte a erorii induse.
Oamenii care îmi răsar în drum la răscrucea anotimpului lor, îmi cer, adesea, să îi ţin în braţe, după care pornesc mai departe, purtând pe umeri încrederea unui mâine mai blând. Dar sunt şi din cei care-mi confundă braţele cu propriul lor corp şi care, în încercarea de a mă absorbi, se fac praf şi pulbere, pentru totdeauna.
Iar el, din Înalt, râde, fie de spaima celui po-topit, fie de furia mea inutilă împotriva sentinţei de a aduna ultimul strigăt al inconştienţilor.
Dar, merg mai departe, purtând pe umeri mantia grea ce poartă în ea razele tăioase ale lui Algol, generatorul fatalităţii, magisterul magilor.


foto:
http://browse.deviantart.com/?q=magic%20robe&order=9&offset=264#/d185bs6