deSemnare

Arunc deoparte toate textele ce-mi sorb din atenţie şi părăsesc biroul în mare viteză. Mă grăbesc să ajung acasă, să mă ascund de cuvinte şi de tastele tasta-t-urii. Caut un semn bun, măcar de trecerea urgiei.

frig.

Un pas, doi, trei şi tot mai departe de buncăr. Ridic ochii şi îngerul bun îmi confirmă desenând lângă turla catedralei o cruce albă, de gheaţă din urme de avioane cu motoare.

Iarna şi-a închis socotelile cu lumea sub al cărei acoperiş m-am nimerit să fiu.

Nu am nici un dubiu, iar credinţa îmi este răsplătită în faţa altei biserici, de unde o văd ieşind, cu rozariul în mână, bolborosind rugăciuni de dezgheţ.

Înfofolita a chemat taxiul să plece departe, în neştiutul ţărilor reci, unde va migra cu întunericul ei alb, cu tot.

Acasă. Las geanta grea a celor o mie şi una de lucruri să cadă cu zgomot de pe umăr şi migrez, la rândul meu, în livadă unde semnele au întotdeauna dreptate.

semne de aur

semne de violet

mereu altele, aceleaşi semne de primăvară

frig de daia

frrrrig, atât de frig în dimineaţa asta!...

primăvara s-a răzgândit şi nu mai vrea să vină, gata! Această hotărâre împotriva firii face ca drumul meu către oraş să fie asemeni unui derdeluş de colecţie, de colecţie iarnă-iarnă, în care se poartă frigul şi ţurţurii şi zăpada şi maşina (de) îngheţată.

prietenul meu, aTrologul

Chiar dacă nu ştiţi, atrologii există "bine-mersi". Eu ştiu unul, îl ştiu bine. Aparent, ca toţi oamenii, se preface destul de bine, însă câteodată nu se poate abţine şi începe să mănânce oarecum anapoda: dimineaţa: trei feluri de ciorbă foarte fiebinte, la amiază: trei feluri de tocăniţă cu trei salate asortate, iar la cină, trei feluri de desert. Nu cumpără niciodată pâine pentru că îi este frică de microbii lăsaţi de şoriceii care fac tumbe prin sacii cu făină de la brutărie, aşa că îşi face singur, în colaborare cu aragazul, pâinici moţate pe care le fotografiază cu telefonul mobil.

Nu suportă focul în spaţiu deschis, aşa că de fiecare dată când vede o vâlvătaie sună la pompieri, spre exasperarea acestora şi a celor care se bucură de focul făcut, câteodată, chiar pe acoperiş!

Este foarte talentat, scrie, scrie, scrie, dar niciodată nu face corectura, tura, tura. Când întâlniţi un personaj care se apropie de această descriere (cel puţin şaptezeci şi şapte la sută), aveţi în faţa voastră un atrolog. Să-i faceţi cu mâna, se va bucura!