25 ianuarie, 2011

Un strat de dulceață, un strat de cenușă

Amestec în ceaunul inimii cu aceeași lingură de lemn cu care bunica mă punea să păzesc și să amestec dulceața de trandafiri.



”Nu te grăbi niciodată și nu uita nici un ingredient!”

Mica moarte, după care marea amăgire, marea dragoste, marea depresie, mica înțelegere, marea Iluminare la pachet cu marea întunecare, marea moarte, marea ratare, marea renaștere, marea trădare, micile deziluzii legate de șiretul proiecțiilor, marea disperare. La nimeni în aceeași ordine.


”Gândește tot timpul când intri în inima ta sau în a celui de lângă tine pentru a nu lăsa instinctul fad să inunde cămările cu speranță.”

Amestec planurile cu grijă să nu se ardă, dar fără a mai înteți focul ambițiilor, gândind că jarul rămas sub ceaunul înroșit al inimii este suficient pentru a genera în continuare incendii regeneratoare.

Un strat de dulceață, un strat de cenușă. Gustul echilibrat al realității.