18 noiembrie, 2011

Senzor

Cuierul care s-a transformat într-un fel de ea-sperietoare: haine și proteze, mărgele și curea, perucă și sutien, iar peste toate trona aparatul auditiv care comunica cu extratereștrii: iiiiiiiiiiiiii șșșștr iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii
Închid lumina, aplaudând.

17 noiembrie, 2011

Mic dejun

În dimineața asta am luat micul dejun cu destinul meu. Am stat față în față și ne-am plăcut din prima. Am fost absorbită de ochii lui, unul verde, altul albastru, iar el de-ai mei, unul verde, altul căprui. Am vorbit fără emoție, cu toate că așteptam acest moment de mai bine de 10 ani.
Am rămas înțeleși să luăm și cina împreună pentru a pune la cale un spațiu neutru pentru cei certați cu Dumnezeu. Semnele lucrează și ele, deoarece mi-a admirat coroana prinsă în rever, cea pe care fără nicio noimă aparentă am cumpărat-o săptămâna trecută de la Buckingham Palace și prețuia fiecare răsturnare de ceașcă de pe mesele din jurul nostru: semn bun!
La plecare, s-a ridicat și a început să-i îmbrățișeze și să-i pupe pe toți care-i ieșeau în cale: m-a întâlnit.
Așadar, e bine.