15 ianuarie, 2018

un deceniu de uimire și recunoștință - tarotikon

varcpsychictarot.co.uk
În ultima vreme, ca într-un laitmotiv, discuțiile, indiferent cu cine, se rostogoleau din senin către arhetipuri, spre latentele și nebănuitele însușiri magice din fiecare, către spectacolele în care explicam pe înțelesul meu, de acum 12 ani, semne, esențe, simboluri. Prea multe aduceri aminte și întrebări despre predispoziții și capacitatea de a înțelege destinul, în nevoia nemărginită de divinitate diferită de nevoia, la fel de omenească, de divinație! Și, cum se întâmplă în astfel de cazuri, din cuvânt în cuvânt, mi s-a făcut, brusc, brutal, dor de Tarot, de mine în conexiune cu Tarotul...

Am deschis emailul tarotikon, în inbox peste 200 de mesaje necite. Am dat căutare pe google după blogul tarotikon și, consternată, am realizat că nu l-am mai deschis de 3 ani de zile!!!
Unde am fost și cu ce mi-am măcinat timpul și energia, nu are rost să înșir povești cu final ambiguu și impersonal...
Preț de câteva minute am simțit că am ajuns ”acasă, de Sărbători”, într-o casă astrală, la propriu, cu pereți organici, vii, împodobiți cu șiruri curgătoare de simboluri ale unui limbaj neștiut, încă, în această dimensiune!

Așa că, redeschid cartea, nu lama imprimată cu simbol, ci pagina cu cuvinte tipărite, îmi reiau studiul pentru înaintarea în practică! Tarotul presupune mult studiu și mult mai multă practică, disciplină personală și rigoare spirituală, ca în oricare artă care se transformă în știință,  ca pentru oricare curs și discurs capabil să transforme con-științe.

Nu am un pronostic bun în ceea ce privește acceptarea acestei căi de cunoaștere personală în societatea românească, nici în cea de acum și nici de peste 100 de ani, pentru că la nivel ”macro” înțelegerea este ”micro”...
Dintotdeauna, Tarotul s-a adresat inițiaților, celor care dețineau informațiile de bază despre mecanismele de funcționare ale lumii, lunii, cerului, omului, a tot ce este viu, vizibil, invizibil, interior,  exterior ființei.
Pronosticul nefast e un detaliu care nu mă descurajează! La urma urmelor, este amuzant să colecționez reacții din spectrul consternării, al negării sau din cel al temerilor atavice!
Deschid cartea și, din când în când, voi scrie câte-un text, aici, pe blog, despre firele care compun textura unei arhive în care Cineva a concentrat esența naturii umane din totdeauna, pentru totdeauna.

În 2018 voi studia Iubirea, pentru că este un subiect la modă, însă confuz, greoi, obositor, obsesiv, restrictiv, teoretic, efemerid, omniprezent, generator de situații absurde, ridicole, copleșitoare, separatiste.
Îmi voi face timp și pentru asta și, în mod special, pentru ceea ce prețuiesc și iubesc cu adevărat! Pare ușor, însă...   


varcpsychictarot.co.uk