În ultima perioadă de timp, în toate etalările făcute a apărut, invariabil, lama Labirintului ce aduce la suprafaţă starea de profundă dezorientare a sufletului rătăcit pe drumul acoperit de întuneric al Şarpelui.
Nu trebuie să ne sperie nimic pe lumea asta, aşa cum am spus de nenumărate ori, Frica este cel mai mare duşman al sufletului. Nu o mai lăsa să muşte din lumina ta, îndepărtează-te de ea, chiar dacă acest lucru te conduce spre intrare în Labirint. Ai curaj şi porneşte în această fascinantă călătorie iniţiatică ce are ca destinaţie exotică realitatea... “reală”.
Adu-ţi aminte că la început a existat Cuvântul, la sfârşit va râmâne tot Cuvântul. De ce să-ţi fie frică între extremele ce reprezintă, de fapt, unul şi acelaşi lucru? De ce să te laşi erodat de angoasă pe drumul ce are acelaşi punct de plecare însăşi destinaţia: nimicul?
De fapt, nu este întuneric: deschide ochii şi convinge-te singur!
Calea rătăciţilor este denumirea ancestrală a constelaţiilor Ophiucus şi Şarpele care şerpuiesc pe cer în toate direcţiile. Pe această cale se consideră că merg sufletele neliniştite ale oamenilor în aşteptarea Judecăţii de Apoi.
...Iată-l, a pornit pe drumul nesfârşit, cale rătăcită, şarpe-ncolăcit...
Nimeni nu-i aproape, nimeni nu-i departe,
să-l întrebe de-i e bine, “încotro, creştine?”
Dar, unde e Lumea, ca lumea să vadă ,
unde e lumea să-l înţeleagă pe Cel ce-nvârte Roata,
pe Cel ce-nvârte Soarele?...
