Înainte de toate, mătura este instrumentul
de bază al curățeniei dar, în același timp, și un străvechi simbol cultural,
încărcat cu valențe magice pozitive și negative, deopotrivă. Acestea derivă din
gestul banal al măturării, care însemna cândva instituirea unui spațiu
culturalizat, atins, transformat (cosmos) și separarea lui de teritoriul
dezordinii și al murdăriei (haos).
Mătura este un simbol
ambivalent, deoarece poate fi revendicată de fiecare din cele două sisteme pe
care le separă. [Coman]
În primul caz, este simbol al
puteri divine. La romani, exista o zeiță a curățeniei și a măturatului –
Deverra, iar în spațiul slav, mătura din frunze și ramuri de stejar, folosită
la îmbăierile rituale, reprezintă un simbol al zeului Perun.
În vechile credințele românești se acordau forțe
sacrale, de spor și apotropaice măturii alcătuită din copacul verde de
Armindeni.
Stră-străbunicele noastre
lăsau mătura lângă leagănul pruncilor atunci când plecau de acasă, ca să-i
ferească de strigoaice sau ale spirite malefice. [Evseev]
Pe întregul spațiu european
mătura este asociată geniilor casei,
adică a întruchipării strămoșului mitic. Din acest motiv, la multe popoare
europene există interdicția măturatului
în timpul ritualului de înmormântare sau în zilele consacrate pomenirii
morților, ori noaptea, atunci când casa sau curtea pot fi vizitate de oaspeți
din Lumea de Dincolo.
Măturile ”profesionale” se fac
din arbori sau din mărăcini, ca întruchipare a spiritele strămoșilor
dendromorfi, în anumite zile ale anului, în special de Sfântul Ion, atunci când
crengile poartă o puternică și importantă încărcătură magică.
Mânuirea acestor mături
implică o ritualitate complexă, legată de interdicții și precauții (exemplu: o
mătură veche nu poate fi aruncată în apropierea casei sau pe drum, unde ar
putea fi călcată de om sau de vreun animal, care în acest fel, ar fi expus
umbrei de Dincolo).
Chiar dacă este un atribut al ”vrăjitoarelor”
(purtătoare de statut de personaj negativ, în afara oricăror alte studii,
argumente sau prezumția de nevinovăție) mătura este unul din obiectele
apotropaice extrem de eficiente împotriva tuturor duhurilor rele, indiferent de
forma lor de apariție.
șoaptă: când simți că Îngerul nu poate interveni, ține lângă tine o
mătură veche
Mătura, toporul și cuțitul fac parte din arsenalul magic al descântătoarelor. Atât în texte, cât și
actanțialitatea acestora este întâlnit gestul ”măturării” bolii și a agentului
ei mitic.
Sacralitatea măturii se
manifestă în interdicția de a o rupe sau de a o arde, deoarece gestul
declanșează vreme rea, de la furtună, până la invazie de insecte sau, mai nou,
viroze (bacteriene sau emoționale).
încă o
șoaptă: peste toate apar semne. Oamenii vorbesc, amestecând limbi, simboluri năucitoare
și esențe cianotice. Apar semne, mai puternice decât ei, dar nu dau răgaz
ochilor a le citi înțelesul. Oamenii vorbesc în neascultare, de aceea există o
singură poveste, rostită în aceleași cuvinte, puse doar în altă dezordine, de
la om, la om, către nimeni.
