Există o etalare
specială capabilă să realizeze o
incursiune karmică, adică o călătorie, în timp, prin cele mai importante porți
ale sufletului de-a lungul devenirii sale, cele care influențează în mod
special existența prezentă, conștientă.
Pentru o
înțelegere cât mai bună a ceea ce presupune un astfel de exercițiu de
(auto)cunoaștere am decis să prezint o formulă de divinație specifică și cuvintele care
însoțesc semnele.
Etalarea este
simplă, cu 8 lame (Lama este numele oficial al cărții de Tarot) și se folosește
doar pachetul de Arcane Majore.
La început se extrage din pachet lama fără de număr, Nebunul, semnul căutării și
al eternei reîntoarceri, după care simbolurile se amestecă încet, până în
momentul în care vocea interioară oferă unDă verde pentru divinație.
Se etalează
pe formula
iar apoi,
totul depinde de tălmăcirea a ceea ce se distinge prin simboluri, dincolo de
ele.
Esența Tarotului nu este simbolul, ci
cuvântul izvorâtor din el.
În exemplul
ales, povestea începe cu Roata norocului, lama a X-a, care ilustrează ceea ce
sufletul aşteaptă de la viitor, iar personajul în cauză se pare că este foarte
hotărât să joace la bursa vieţii, la bursa lumii.
Toată ştiinţa acumulată îl
invită la speculaţii de zile mari, care îl pot transforma în Jucătorul perfect,
atemporal, care pune în mişcare învăţăturile de minte, deschizând şi închizând
cicluri şi ritmuri.
Cu alte cuvinte, viitorul nu îl poate lua prin surprindere,
deoarece a dobândit arta de a fi pregătită pentru orice dar şi puterea de a
suporta răul, încredințându-se doar binelui care urmează, așa, ca întotdeauna.
Prezentul
conştient, reprezentat de lama a VI-a, a Îndrăgostiţilor, enunță că sufletul personajului nostru are în
permanenţă nevoie de dragoste şi de romantism. Această vibraţie îl somează,
într-un anume fel, să iubească în toate felurile, îl pune mereu pe picior de
aventură, ispitindu-l cu şoapte dulci şi îmbătătoare. Numai sub semnul şi în
numele dragostei poate lua decizii.
Altfel spus, este o fiinţă dedicată acestei
stări de graţie, un mare maestru din al cărui reţetar pot lua lumină cei ce
s-au rătăcit pe acest drum. Dacă nu a conştientizat acest rol, este timpul, iar
dacă nu a activat toată puterea, este momentul!
Dacă
prezentul conştient huzureşte în izvorul cu nectar al dragostei, prezentul
inconştient, adică ceea ce sufletul nu a reuşit încă să transmită, doarme sub
semnul Faetonului. Aici se pare că stă ascuns fermentul neliniştii; în această
zonă, sufletul i se se zbate, se luptă permanent cu un anume fel de-a fi, greu
de strunit, asemeni unui car tras de cai nebuni. În exterior (în plan
conştient) aceşti căluţi sălbatici şi neascultători îl trag pe drumuri
ameţitoare care nu sunt întotdeauna lipsite de pericole.
Aşadar, poartă în
subconştient forţe dezlănţuite, care nu se lasă uşor domesticite şi care îl pun
tot timpul în mişcare, într-un carusel din care nu poate percepe decât
sentimentele şi senzațiile extreme.
Bun, mai
departe!
Cu grijă, seriozitate şi maximă curiozitate păşim acum prin portalul care ne duce în ultima viaţă trăită, reprezentată aici de Marele Preot. Aşadar, ultima existenţă și-a petrecut-o sub semnul religiei, într-o haină specifică unei biserici. A fost un mentor, un formator spiritual de rang înalt. Cu această vibraţie în desagă în viaţa actuală este un adversar de temut pentru oricine se opune voinţei sale. Şi tot această vibraţie îţi conferă în prezent capacitatea de a crede în minuni şi de a se răzvrăti împotriva logicii. Şi mai înseamnă că pentru a-și evalua conştiinţa, nu are nevoie de nimeni altcineva decât de sine însuși, cu tot sedimentarul de credinţe şi valori răsfrânte din acestea.
Cu grijă, seriozitate şi maximă curiozitate păşim acum prin portalul care ne duce în ultima viaţă trăită, reprezentată aici de Marele Preot. Aşadar, ultima existenţă și-a petrecut-o sub semnul religiei, într-o haină specifică unei biserici. A fost un mentor, un formator spiritual de rang înalt. Cu această vibraţie în desagă în viaţa actuală este un adversar de temut pentru oricine se opune voinţei sale. Şi tot această vibraţie îţi conferă în prezent capacitatea de a crede în minuni şi de a se răzvrăti împotriva logicii. Şi mai înseamnă că pentru a-și evalua conştiinţa, nu are nevoie de nimeni altcineva decât de sine însuși, cu tot sedimentarul de credinţe şi valori răsfrânte din acestea.
După ce ieşim
tiptil, în vârful degetelor din umbra caldă a templului în care a slujit, ne
îndreptăm spre alt portal, al unei vieţi îndepărtate din care poartă o serie
importantă de amintiri precum şi atracţia pentru o anumită tipologie
spirituală. Steaua este semnul acelei vieţi, iar ca semnificaţie ne conduce către
un mediu artistic, în care a performat activ. A fost un artist plin de har,
care a dat încredere şi speranţă celor din jur prin expresia artistică. Şi ca
întotdeauna, un ex-artist, primeşte de la divinitate bonus-ul clarviziunii.
Dacă în viaţa asta, din când în când lumea îi aduce aminte cât de norocos este,
această stare de fapt își are esenţa din faptele frumoase şi bune, exprimate la
un moment dar pe o scenă (o lumea miniaturală) în care era concomitent, creator
şi proprie creaţie.
Dar, e timpul
să ne retragem de sub lumina reflectoarelor şi să ne ascundem sub lumina Lunii,
din al treilea portal al vieţilor anterioare, cea mai îndepărtată, considerată
cuib al sufletului. Aşadar, cuibul său este în Lună. Dacă prin prisma romantică
acest fapt este ideal, din punct de vedere karmic este discutabil.
Luna este
mai degrabă o zonă crepusculară, un abis al cărui vuiet l-ai auzit în
permanenţă şi împotriva lui ai clădit capodopere sau temple sau reţete existențiale
de succes.
Capacităţile de medium îi sunt ancestrale, din totdeauna, însă, la
început, le-a folosit experimental, pentru a manipula şi pentru propria
distracţie. Forţa de vindecător este de asemenea parte din fiinţa sa, care în
timp a devenit o obligaţie. Puterea, obligă. Dacă în prezent plănuieşte o
activitate în această direcţie, îi este recomandat să focalizeze transformarea
acestei puteri, cu recunoştinţă față de acele începuturi abisale, în care s-a jucat cu
focul verde-albătrui al Lunii.
Dar, să ne
întorceam în dulcele-amar al prezentului. Ultima carte, semnifică concluzia
finală, karma, efectul deciziilor din vieţile anterioare. În cazul personajului
nostru, este reprezentată de Lume. În această viaţă trebuie să descopere
mulţumirea de sine, să danseze cu întregul Univers şi să se identifice cu
natura. Este o forţă a naturii, care poate acţiona concret și folositor în
favoarea acesteia. Este un făuritor şi, totodată, un dăruitor de paradis. E
bine! Tot ce-și doreşte, se împlineşte: de la putere la succes, de la bogăţie
materială şi spirituală la acceptarea propriilor defecte şi a face totul în
favoarea viitorului. Stadiul evoluţiei karmice este aproape de final. Are un
caracter definitivat, puternic, determinând un comportament impecabil, matur, plin
de compasiune superioară. Se poate exprima clar şi puternic, își urmează sigur
şi încrezător ţelurile, care nu sunt doar ale sale, ci ale tuturor.
Acesta este modelul
unui excurs karmic rezumativ, câteva flash-uri, pe care fiecare și le poate
recupera prin conștientizare în textura filigranată a sufletului, fără de gen,
fără de moarte...
Din momentul
de închidere memoria lucrează mai departe, recuperând părți din povestea
abisală a sufletului în timp și spațiu și personaje.
Indiferent de cele
descoperite, cea mai frumoasă parte a existenței este prezentul, acest moment,
dedicat înțelegerii profunde a cunoașterii de sine, în afara granițelor și a cutumelor a căror lipsă de permisivitate conduc la disconfort interior, uneori
fără de leac, în absența explicațiilor karmice.