LUNA

Ultima postare de pe blog a declaşat o serie interesantă de întrebări referitoare la Lună )O( şi la atributele sale magice. Răspund, tuturor celor ce mi-au scris, prin cuvintele lui Omraam Mikhael Aivanhov din Cartea Magiei Divine:

"Luna joacă un rol foarte important în domeniul magiei. Mai întâi, pentru că magicienii au observat diversele sale faze (creştere, descreştere, lună plină, lună neagră), pentru a se folosi de ele în operaţiile lor. Apoi, pentru că luna însăşi şi entităţile ce o populează sunt des invocate în aceste operaţii.
Luna este şi astrul magiei albe şi astrul magiei negre. Iniţiaţii au subliniat aceste două aspecte, pur şi impur, benefic şi malefic. La greci, cele două aspecte erau personificate prin zeiţa Diana (sau Artemis) numită neprihănita Diana şi prin zeiţa Hecate, divinitate a infernului.

Luna e o regiune cu două feţe şi faţa a ascunsă are proprietatea de a aduna tot răul ce se face pe pământ. Pentru că gândurile, sentimentele se deplasează: gândurile, sentimentele oamenilor inspiraţi de rău sunt atrase de această faţă ascunsă pe care Ştiinţa iniţiatică îl numeşte conul negru. Conul negru trimite acest rău pe pământ sub forma influenţelor nefaste; din această regiune atrag vrăjitorii entităţi tenebroase care tulbură şi pierd oamenii, şi extrag de asemenea elemente nocive pentru vrăjile şi conjuraţiile lor.

Cât despre cealaltă faţă expusă influenţei soarelui, e regiunea purităţii, regiunea Îngerilor care aduc viaţa pură. Luna domneşte peste ape. Dacă vreţi să vă purificaţi, să deveniţi precum apa limpede, trebuie să vă legaţi de lună, dar de regiunea superioară a lunii, pentru că luna coordonează apele cristaline la fel de bine ca apele poluate. Cum soarele are afinităţi cu focul şi aurul, luna are afinităţi cu apa şi cu argintul. Cel ce ştie să lucreze cu luna se purifică.
Puteţi face acest lucru ţinând în mână un obiect de argint, legându-vă de Arhenghelul Gabriel, care este Arhanghelul Lunii - cum Mihail este Arhanghelul Soarelui - şi pronunţând numele său. Perla, de asemenea, prin emanaţiile sale şi simbolismul său are afinităţi cu Luna.

Luna acţionează magnetic asupra mareelor, vegetaţiei, dar şi asupra ciclurilor femeii. Din acest motiv vrăjitorii folosesc în special sânge menstrual pentru practicile magice. Sângele e un fluid care poartă forţe şi energii şi în particular sângele menstrual, cu atât mai mult cu cât pierderea sa e asociată la femeie cu stări psihice determinate, care impregnează acest sânge.
Ştiinţa iniţiatică învaţă chiar că entităţile lumii astrale sunt acolo, în jurul femeii, gata a se hrăni cu emanaţiile sângelui ei. Dacă femeia nu e vigilentă, dacă ea se lasă pradă sentimentelor şi gândurilor inferioare, sau pronunţă răutăţi la adresa cuiva, aceste entităţi pun stăpânire pe emanaţiile sângelui care se evaporă şi pot face astfel rău oamenilor. De aceea Moise, de exemplu, a interzis femeilor de a intra în locurile sfinte în timpul perioadei de menstruaţie. În realitate, menstruaţia este neutră în sine, nu are nimic impur, totul depinde de femeie, de gândurile sale, de sentimentele ei, şi cum le foloseşte.

Cât despre vrăjitoare, e cunoscut că ele utilizează acest sânge în mod conştient pentru a-şi realiza proiectele; ele impregnează obiecte pentru a hrăni larvele, elementalii, cărora le cere apoi să execute ordinele lor oribile. Adesea, vrăjitoarele se expun goale pentru a capta influenţele lunii, pentru că ele cunosc puterile nudităţii.

Ştiinţa iniţiatică învaţă că corpul fizic posedă cu adevărat antene eterice, graţie cărora bărbaţii şi femeile sunt în comunicare cu forţele naturii şi prin care pot astfel emite sau capta curenţi. În general, veşmintele formează un fel de ecran între corp şi aceste energii cosmice, şi dacă magicienii se expun goi, este pentru a avea mai multe posibilităţi de a capta aceste energii, de a acţiona asupra lor şi de a le orienta în direcţia pe care o doresc. Numai că, atunci când vrem să facem rău, nu atragem în noi decât curenţi tenebroşi care circulă prin spaţiu, şi ne expunem pericolului de a fi într-o zi complet invadat şi “posedat”.
Acum, eu ştiu de asemenea că nudismul se dezvoltă din ce în ce mai mult şi, evident, aceia ce îl practică nu au în general nici o intenţie de a face magie. Totuşi, eu îi pun în gardă şi pe ei, pentru că nuditatea atrage la fel de bine forţele benefice ca şi forţele malefice, şi este riscant de a te expune gol, dacă nu eşti aşa de conştient şi stăpân pe tine pentru a te închide la tot ce este negativ şi tenebros şi a te deschide numai curenţilor luminoşi. E bine să vă expuneţi la aer, la soare, ca să vi se deschidă porii fizici; dar trebuie să învăţaţi să vă deschideţi şi porii spirituali şi nu oricum, ci cu mult discernământ.

Dar să ne ocupăm acum de o problemă de o mare importanţă în viaţa noastră cotidiană. Ciclul lunar este de aproximativ o lună: pe timpul a patrusprezece de zile luna creşte, pe timpul a patrusprezece zile ea descreşte, şi această alternanţă produce schimbări în natura şi în fiinţa umană. Putem spune, în general, că perioada creşterii lunii favorizează activitatea, şi din contră, perioada descreşterii lunii favorizează somnolenţa, toropeala, repausul. Cel ce nu cunoaşte existenţa acestor ritmuri naturale se poate îngrijora de schimbările pe care le simte că se produc în el în momentul când luna descreşte. Nu are rost să se sperie, trebuie numai să se supravegheze pentru ca să nu-şi epuizeze rezervele.
Chiar dacă nu o facem cu aceeaşi eficacitate, cu aceeaşi intensitate, cu aceeaşi eficacitate ca în timpul creşterii lunii, putem să continuăm să lucrăm în timpul lunii descrescătoare. Cu toate acestea, dacă aveţi treburi importante de făcut, e preferabil să aşteptaţi luna crescătoare, mai favorabilă pentru realizare. Invers, dacă vrem să punem sfârşit unei afaceri, unei relaţii, e mai bine să aşteptăm luna descrescătoare.
Deci, vedeţi, oricare ar fi fazele lunii, e posibil să utilizaţi fiecare perioadă pentru o muncă spiritual determinată. Vreţi să vă dezvoltaţi voinţa sau sănătatea, să aveţi mai multă dragoste, înţelepciune, lumină: aşteptaţi primele zile a lunii crescătoare; şi în timpul nopţii, priviţi luna, ridicaţi mâna dreaptă şi spuneţi:

Aşa cum creşte luna şi se împlineşte
în cer, tot aşa toată fiinţa mea se
umple de sănătate, de vigoare... sau
de lumină, dragoste, pentru a deveni
un slujitor al Domnului.

Pronunţaţi formula de trei ori. Şi pe timpul lunii descrescătoare, pronunţaţi formula contrară:

Aşa cum luna descreşte,
tot aşa acest defect, acest viciu al
meu, se diminuează şi dispare,
pentru gloria lui Dumnezeu.

Şi aici pronunţaţi de trei ori formula radicând mâna. Dacă faceţi aceste exerciţii regulat, cu convingere, veţi avea rezultate.
Luna are mari puteri asupra materiei, de aceea ea joacă un mare rol pentru realizare, concretizare. Dacă vreţi să întreprindeţi o muncă, să realizaţi un proiect, sau dacă vreţi să-i puneţi capăt, veţi obţine rezultate mai bune dacă ştiţi să vă serviţi de influenţa Lunii."

http://mon-artifice.deviantart.com/gallery/
http://heroormonster.deviantart.com/art/Triple-Moon-Goddess-120312473

Timp sub semnul Lunii Albastre

A mai rămas o zi până când încă un cocon al timpului se va desface pentru a-şi rostogoli firele ursitoare peste întregul pământ. Pe nimeni nu suprinde, este un dat, însă cel de-al douămiileazece pui de timp cade în lume sub lumina Lunii Albastre, aşadar este un prinţ care va avea grijă ca întregul său popor să înveţe sub apriga-i domnie de 365 de zile cunoaşterea indirectă, discursivă, progresivă şi rece. Va oferi putere celor asemeni lui, celor care au dobândit abilitatea de a se scufunda în Apele primordiale, de unde începe, de fapt, manifestarea. Să ne pregătim conştiinţa pentru examene grele...

În Tarot, Luna este cel de-al 18-lea arcan major şi exprimă împotmolirea spiritului în materie; tristeţe, singurătate, boli; fanatism, făţărnicie, securitate falsă, aparenţe înşelătoare; dificila atingere a adevărului, învăţarea prin durere sau iluzii, decepţii, şantaj şi rătăcire...

Acest arcan întregeşte înţelesurile Îndrăgostitului şi, că şi această lamă, corespunde în astrologie casei a şasea horoscopice.

Ca ilustrare tradiţională Luna apare împărţită în trei planuri. De la discul lunar albastru, pe care este desenat un profil în semilună, pornesc douăzeci şi nouă de raze: şapte albastre, şapte albe şi cincisprezece roşii, mai mici. Între cer şi pământ apar opt picături albastre, şase roşii şi cinci galbene, ce par aspirate de lună.

Pământul, galben, este accidentat şi poartă doar două plante cu câte trei frunze, iar în fundal, de-a dreapta şi de-a stânga, se înalţă două turnuri cu metereze: unul deschis, celălalt acoperit. În centrul priveliştii, doi câini (sau un câine şi un lup) sunt aşezaţi faţă în faţă, cu gurile deschise, părând că urlă. O altă interpretare ar fi că cel din stânga înhaţă o picătură albastră.

Aceste trei planuri distincte sunt cel al aştrilor, al pământului şi al apelor. Luna care le domină luminează doar prin reflexie şi aspiră către ea toate emanaţiile acestei lumi, indiferent dacă acestea au culoarea spiritului şi sângelui, a sufletului şi a puterii lui ascunse sau a aurului triumfător al materiei. Cei doi câini – cerberi, paznici şi psihopompi – latră la lună şi ne aduc aminte că, de-a lungul întregii mitologii greceşti, ai au fost animale consacrate lui Artemis, vânătoriţa lunară, şi Hecatei, la fel de puternică în cer ca şi în infern, aşa cum sugerează cele două turnuri, limite ale celor două lumi opuse.

Înţelesul adânc de ordin psihic al acestei lame de Tarot, este cel mai bine relatat prin descrierea lui Plutarh a Lunii, ca sălaş de după moarte al oamnilor buni, care duc pe Lună o viaţă care nu este nici divină, nici prea-fericită, dar în care oamenii sunt scutiţi de orice grijă până la a doua lor moarte, deoarece omul trebuie să moară de două ori.

Sufletele, sub formă de picături din trei culori diferite ce corespund, celor trei trepte de spiritualizare, urcă atunci spre lună şi câinii, încercând să le sperie caută să le împiedice a trece dincolo de limitele interzise, unde imaginaţia s-ar rătăci. Lumea reflectărilor şi aparenţelor nu este a realităţii. Racul apare singur în apele albastre, peste care se revarsă lumina Lunii: el reaminteşte de semnul astrologic al Racului, care este, după tradiţie, casa Lunii şi înlesneşte întorcerea spre sine. Ca şi scarabeul egiptean, racul devorează ce este trecător, pregătind activ regenerarea.

Pe calea iluminării mistice, unde ne conduce arcanul al şaptesprezecelea, Steaua, Luna luminează drumul, întotdeauna primejdios, al imaginaţiei şi magiei.

În noaptea de 31, când coconul de timp se va desface pentru a permite noului prinţ să se înstăpânească peste lume, zeii, animaţi şi de Luna Albastră, vor deveni mai vorbăreţi, iar cu această ocazie, când voi cerceta sub înalta protecţie a simbolurilor magice casa-cer, voi face o reverenţă în numele tuturor celor pe care hazardul i-a îndemnat să păşească pe tărâmul în care sufletul meu se simte acasă, Tarotikon.

Şoapta: viaţa este fericire pură, iar fericirea este viaţă simplă. Multi Ani Ire, 2010!

http://mavain.deviantart.com/art/The-Moon-27890473

Colindă de dor

Fumam, beam cafea şi discutam despre metafizică, despre monadă, subzistenţă, ipostază şi persoană. Apoi firul poveştii ne ducea către cosmologie, apoi săream către analiza libertăţii şi a necesităţii. Ne legănam sufletele pe balansoarul nemărginitului şi depănam impresii despre teoria complexelor culturale. Nu ne plictiseam niciodată unul de celălalt şi mereu se mai ivea un subiect asupra căruia vroiam să descoperim şi părerea celuilalt; un regal al sistemelor bazate pe judecata de valoare asupra lumii, de la optimism la indeferentism, apoi plonjam în vena caldă a existenţialismului.
Câteodată se întâmpla, ca după câteva secunde de tăcere să-mi spună: Anca, ne-am întâlnit atât de târziu. Nu mai am mult de trăit, din acest motiv extind fiecare secundă. Din timpul meu au rămas doar secundele... Refuzam această realitate, deoarece nu avem unde să mă ascund de dispariţia fizică iminentă, înainte ca toate cuvintele să fie rostite. Încercam atunci, ca şi acum, strania senzaţie de gol, de spaţiu gol în suflet, ce nu poate fi completat de nici o altă prezenţă, niciodată.
O astfel de realitate anulează expresia de fost prieten, ca şi pe cea de fost profesor. Pentru totdeauna Giani Halmaghi este prietenul meu.
I-am propus, la un moment dat ca toate discuţiile dintre noi să se coaguleze întrun text scris. A râs. Cine să le citească? Eu ţi le spun ţie, iar dacă tu crezi că vor fi ascultate, transformă-le la un moment dat în poveşti. Omul contemporan coboră de pe Golgota, înapoi, în peştera mistică. 
Şi chiar dacă ştiu că dorul face parte din categoria sentimentelor inferioare, din genul celor care nu te lasă să accepţi prezentul pentru că o parte din sufletul tău a rămas în trecut, recunosc că îmi este dor de prietenul şi maestrul meu. Îmi este dor de bunătatea lui şi de felul natural în care trecea peste ignoranţă, fără să o judece şi peste indolenţă, fără să o condamne.

Relaţia de prietenie cu Giani mi-a confirmat faptul că dincolo de inadvertenţele evidente dintre doi oameni, există un flux magic, puternic şi indistructibil care îi adună pe toţi cei care se aseamănă, pe toţi cei care sunt pe aceeaşi lungime de undă energetică.

Sunt oamenii care apar în viaţa noastră atunci când avem mai multă nevoie de înţelegere şi de confirmare că suntem pe drumul cel bun, chiar dacă aceasta este greu. Sunt oamenii care apar din senin când rătăcim copleşiţi de gânduri şi înecaţi de lacrimi, doar pentru a ne spune că “totul va fi bine”. Sunt oamenii care, indiferent cât de departe se află, ne conferă garanţia că nu suntem singuri, în niciun plan, în nicio lume.

Vreau ca acest gând să-ţi fie colindă în Lumea de Dincolo - acolo unde eşti - din Lumea de Aici, de unde, încă, sunt!

http://www.alternativaonline.ca/IonHalmaghi.html