de trecere prin tRai

Refugii/dependențe de gen masculin: pariuri, jocuri de noroc, bordel, sala de sport, pornografia, spectacole sportive, mașini, artă

Refugii/dependențe de gen feminine: cumpărături, colecții de haine, accesorii și cosmeticale, coafor, unghiile false, operațiile estetice,  diete, animalele de companie, spectacole, campanii umanitare

Refugii/dependențe de genul neutru: sex, bani, muncă, relații hibrid, social media, droguri legale, droguri ilegale.

Toate acestea pentru a fenta realitatea reală, prin împăturirea minuțioansă (de tip origami) a plictiselii existențiale. Mereu în căutarea iubirii, dar cantonați pe termen nelimitat în refugiile incomode construite anume pentru a reduce procentul ”împlinirii personale”.

Se invocă bolnăvicios iubirea, care în lipsa Adevărului se manifestă ca ură.

Certitudinea, în absența Adevărului, se manifestă ca o plajă exotică cu nisipuri mișcătoare.

În absența Adevărului, maternitatea se transformă în monstrul  controlui absolut. 

Se invocă libertatea personală, care în absența Sinelui, e un joc de rol în celula condamnatului la eșec. 

Și Așa Mai Departe…

În Adevăr cucerești totul, te redobândești în întregime. Cauză pentru care în acest modul iubirea se manifestă ca împărtășirea a tot și a toate, în afara vânătorii de recunoștință emoțională și recompense erotice.

Întrebare: La ce te ajută confirmarea singurătății?

TAROTUL descrie drumul fiecăruia spre Adevăr, relevând minciuna care amorțește trecerea prin tRai.

Mătura

Înainte de toate, mătura este instrumentul de bază al curățeniei dar, în același timp, și un străvechi simbol cultural, încărcat cu valențe magice pozitive și negative, deopotrivă. Acestea derivă din gestul banal al măturării, care însemna cândva instituirea unui spațiu culturalizat, atins, transformat (cosmos) și separarea lui de teritoriul dezordinii și al murdăriei (haos).

Mătura este un simbol ambivalent, deoarece poate fi revendicată de fiecare din cele două sisteme pe care le separă. [Coman]

În primul caz, este simbol al puteri divine. La romani, exista o zeiță a curățeniei și a măturatului – Deverra, iar în spațiul slav, mătura din frunze și ramuri de stejar, folosită la îmbăierile rituale, reprezintă un simbol al zeului Perun.

În vechile  credințele românești se acordau forțe sacrale, de spor și apotropaice măturii alcătuită din copacul verde de Armindeni.

Stră-străbunicele noastre lăsau mătura lângă leagănul pruncilor atunci când plecau de acasă, ca să-i ferească de strigoaice sau ale spirite malefice. [Evseev]

Pe întregul spațiu european mătura este asociată geniilor casei, adică a întruchipării strămoșului mitic. Din acest motiv, la multe popoare europene  există interdicția măturatului în timpul ritualului de înmormântare sau în zilele consacrate pomenirii morților, ori noaptea, atunci când casa sau curtea pot fi vizitate de oaspeți din Lumea de Dincolo.

Măturile ”profesionale” se fac din arbori sau din mărăcini, ca întruchipare a spiritele strămoșilor dendromorfi, în anumite zile ale anului, în special de Sfântul Ion, atunci când crengile poartă o puternică și importantă încărcătură magică.

Mânuirea acestor mături implică o ritualitate complexă, legată de interdicții și precauții (exemplu: o mătură veche nu poate fi aruncată în apropierea casei sau pe drum, unde ar putea fi călcată de om sau de vreun animal, care în acest fel, ar fi expus umbrei de Dincolo).

Chiar dacă este un atribut al ”vrăjitoarelor” (purtătoare de statut de personaj negativ, în afara oricăror alte studii, argumente sau prezumția de nevinovăție) mătura este unul din obiectele apotropaice extrem de eficiente împotriva tuturor duhurilor rele, indiferent de forma lor de apariție.

șoaptă: când simți că Îngerul nu poate interveni, ține lângă tine o mătură veche

Mătura, toporul și cuțitul fac parte din arsenalul magic al descântătoarelor. Atât în texte, cât și actanțialitatea acestora este întâlnit gestul ”măturării” bolii și a agentului ei mitic.

Sacralitatea măturii se manifestă în interdicția de a o rupe sau de a o arde, deoarece gestul declanșează vreme rea, de la furtună, până la invazie de insecte sau, mai nou, viroze (bacteriene sau emoționale).

încă o șoaptă: peste toate apar semne. Oamenii vorbesc, amestecând limbi, simboluri năucitoare și esențe cianotice. Apar semne, mai puternice decât ei, dar nu dau răgaz ochilor a le citi înțelesul. Oamenii vorbesc în neascultare, de aceea există o singură poveste, rostită în aceleași cuvinte, puse doar în altă dezordine, de la om, la om, către nimeni.

Calibrarea așteptărilor

Fiecare personaj al acestei lumi, în momentul în care pornește într-o călătorie inițiatică de tip divinatoriu, poartă cu sine așteptări, uneori exagerate, alteori reduse în ceea ce privește aportul acestor discipline. Puțini sunt cei ce știu că Tarotul  nu poate fi folosit cu funcție oraculară, zona sa de intervenție fiind mult mai elevată. 

În locul detaliului egotic, Arcanele povestesc despre Ansamblul în care ego-ul personal reprezintă rotița integrată în Sistem funcțional.  

Desigur, fiecare se folosește de această disciplină, cum știe sau cum crede de cuviință, fără să cunoască efectele interpelării Invizibilului și fără să cerceteze și cealaltă parte a Marelui Joc. 

Nucleul Tarotului poate fi redat numai prin metaforă, iar un mag bun, adică un purtător de cuvânt bun al Instanțelor nevăzute este cel care are puterea să spună povestea în versuri. 

Cei ce vor să cunoască nu sunt privilegiați (dacă interpretăm privilegiul ca pe o serie de facilități), deoarece cunoașterea responsabilizează, obligând la acțiune și la menținerea unei traiectorii existențiale consumatoare de mare efort și sacrificiu. Dar, altfel nu se poate, iar dovadă stau toate poveștile de început de Lume.  

Este important ca Povestea relevată de Tarot să fie rostită celui care o invocă în ritmul interior al acestuia, în cuvintele pe care el le înțelege. Din acest motiv, magul poartă funcția de tălmaci, de traducător al semnelor purtătoare de intenții divine.