Frumuseţea este un dat, de la codul mamaiei şi-al lui tataie, codul genetic, se subînţelege (că cel al lui da vinci s-a epuizat din stoc, anul trecut) şi mai este dat de ursitoare şi câteodată de unii factori oculţi (sau inculţi, după caz). Ideea e că ţi s-a dat, sau nu ţi s-a dat, iar asta rămâne de constatat, pe cont propriu, în faţa oglinzii!

Dacă eşti fericita posesoare a frumuseţii, lumea te numeşte Frumoasa, deci nu ai stresuri estetice, doar că, apare la un moment dat dilema, criza existenţială, generată de întrebarea întrebărilor "care este cea mai frumoasă din ţară?" Din acest moment lucrurile încep să se complice, în sera orgoliului răsar complexele de inferioritate, iar Frumoasa are frisoane la gândul unui proces de comparaţie... Problema nu rămâne pe loc, ci se complică și mai mult, pentru că Frumoasa ajunge la concluzia că e urâtă!

Frumuseţea este un atribut suprem, deci un dar divin, iar vocile pioase rostesc cu speranţă de tip fanatic, evident, din înţelepciunea altora, că frumuseţea vine din interior.
Alte voci, zic şi ele că frumuseţea ar veni din interior, doar că este vorba în acest caz de interiorul... cabinetului de estetică, știți, locul acela în care toată lumea se duce să arate la fel..! Undeva, tot e un consens în lumea asta...

După tratarea dilemelor cu un anticearcăn principial, Frumoasa încearcă să se relaxeze citind la întâmplare câteva reviste destinate femeilor, evident frumoase. Speranţa într-o viaţă perfectă i se prăbuşeşte la impactul cu fotografiile de pe instagram, siteurilor cu diete, miilor de produse de înfrumusețare, activităților sportive în forță. 

Vine o zi când Frumoasa se îndrăgosteşte şi se mărită şi face copii frumoşi, care poartă mai departe genele mamaiei şi ale lui tataie. Nu mai are timp de ea, iar în cultura în care a crescut oglinda este considerată un obiect frivol, care aduce ghinion dacă stă lângă mașina de spălat sau aragaz.

Nimeni nu îi mai spune că este frumoasă, cu atât mai puţin soţul care o dispreţuieşte pentru că așa a văzut la el în bătătură când era mic și traumatizat și care devine extrem de irascibil când îl roagă, de fentă, să-i dea niște bani să meargă la coafor. Și iarăși începe povestea banilor, care cum, cât de la cine...  
În timp, soțul se desperecheză de ea și alege să se mute confortabil și hormonal cu alta, căruia, e drept, nu îi dă bani să meargă la coafor, ci să-şi deschidă unul...

Viaţa Frumoasei nu mai are sens, se plimbă aiurită prin casa goală şi se împiedică de oglindă, de fapt de identitatea pierdută.
Îşi aduce aminte că frumuseţea este un dat, de la mamaie şi de la tataie ai ei, dar ca orice dat trebuie preţuit şi adaptat marilor schimbări interioare. Deschide câteva pagini de google şi-şi încearcă norocul, formând la întâmplare un număr de telefon al unui salon de înfrumusețare:
- Bună ziua, aş dori o programare.
- Bine-nţeles. Spuneţi-mi, vă rog, numele pentru a vă introduce în baza noastră de date...
- Frumoasa!

un deceniu de uimire și recunoștință - tarotikon

varcpsychictarot.co.uk

În ultima vreme, ca într-un laitmotiv, discuțiile, indiferent cu cine, se rostogoleau din senin către arhetipuri, spre latentele și nebănuitele însușiri magice din fiecare, către spectacolele în care explicam pe înțelesul meu, de acum 12 ani, semne, esențe, simboluri. Prea multe aduceri aminte și întrebări despre predispoziții și capacitatea de a înțelege destinul, în nevoia nemărginită de divinitate diferită de nevoia, la fel de omenească, de divinație! Și, cum se întâmplă în astfel de cazuri, din cuvânt în cuvânt, mi s-a făcut, brusc, brutal, dor de Tarot, de mine în conexiune cu Tarotul...

Am deschis emailul tarotikon, în inbox peste 200 de mesaje necite. Am dat căutare pe google după blogul tarotikon și, consternată, am realizat că nu l-am mai deschis de 3 ani de zile!!!

Unde am fost și cu ce mi-am măcinat timpul și energia, nu are rost să înșir povești cu final ambiguu și impersonal...

Preț de câteva minute am simțit că am ajuns ”acasă, de Sărbători”, într-o casă astrală, la propriu, cu pereți organici, vii, împodobiți cu șiruri curgătoare de simboluri ale unui limbaj neștiut, încă, în această dimensiune!

Așa că, redeschid cartea, nu lama imprimată cu simbol, ci pagina cu cuvinte tipărite, îmi reiau studiul pentru înaintarea în practică! Tarotul presupune mult studiu și mult mai multă practică, disciplină personală și rigoare spirituală, ca în oricare artă care se transformă în știință,  ca pentru oricare curs și discurs capabil să transforme con-științe.

Nu am un pronostic bun în ceea ce privește acceptarea acestei căi de cunoaștere personală în societatea românească, nici în cea de acum și nici de peste 100 de ani, pentru că la nivel ”macro” înțelegerea este ”micro”...

Dintotdeauna, Tarotul s-a adresat inițiaților, celor care dețineau informațiile de bază despre mecanismele de funcționare ale lumii, lunii, cerului, omului, a tot ce este viu, vizibil, invizibil, interior,  exterior ființei.

Pronosticul nefast e un detaliu care nu mă descurajează! La urma urmelor, este amuzant să colecționez reacții din spectrul consternării, al negării sau din cel al temerilor atavice!

Deschid cartea și, din când în când, voi scrie câte-un text, aici, pe blog, despre firele care compun textura unei arhive în care Cineva a concentrat esența naturii umane din totdeauna, pentru totdeauna.

În 2018 voi studia Iubirea, pentru că este un subiect la modă, însă confuz, greoi, obositor, obsesiv, restrictiv, teoretic, efemerid, omniprezent, generator de situații absurde, ridicole, copleșitoare, separatiste.

Îmi voi face timp și pentru asta și, în mod special, pentru ceea ce prețuiesc și iubesc cu adevărat! Pare ușor, însă...   

varcpsychictarot.co.uk

10 de bâte, adică mult zgomot pentru nimic

  Sau prea puțin, pentru a ascunde nimicul care te înconjoară, reprezentat de 99% din conținutul vitanjabil al postărilor de pe rețelele de socializare.

  Sau lupta sub stindardul unor zei închipuiți și efectul ”strategiei de 3 lei a like”-ului pe facebook. Bătuta pe loc în ghetoul virtual.

  Semnalul impedimentelor, 10 momente în care corpul refuză să mai preia minciuna din interiorul ”divin” și te trădează cu nesimțire, fără nicio jenă și fără avertisment.

- Încă 10 cuvinte goale de conținut și alte 10 dependențe, plus alți 10 indivizi care copiază din cărți și pozează în maeștri ai diseminării

- 10 noi rețete/ proceduri absurde care promit distrugerea ”cordelinelor” energetice.

    

    Pentru a înțelege vibrația acestui semn, alege o zi oarecare din viața ta și recapitulează 10 ore din 24 posibile în care îți risipești energia cu plictisitoarele și infinit neconvingătoarele 10 trucuri prin care insiști să demonstrezi distrușilor din jurul tău că ai tot ce îți dorești, mai puțin ceea ce ai cu adevărat nevoie

   Pentru cei care vor să înțeleagă greutatea acestui semn să se gândească la Atlas și la bolta cerească, aceeași greutate cu care ars de duhul greu al plictiselii, încerci să mai să mai fentezi o zi plictisitoare din viața ta plictisitoare.

mult, prea mult zgomot pentru o atmosferă atâtă de anostă, adică 10 de bâte.
Fugi și apasă butonul AS!

El Iksir

Extrem de rari cei care ştiu să citească semnele Tarotului şi să aducă în Lumea de Aici fire autentice din textura Lumii de Dincolo. Este un dar cu care te naşti, un dar greu de purtat într-o lume în care spiritualitate este de multe ori un capriciu intelectual asociat unui melanj dogmatic asemănător mai degrabă Nodului gordian decât El Iksirului...

Tarotul este același pe fiecare meridian al lumii. Este un limbaj universal, înțeles de fiecare om în parte, indiferent de rasă, cultură, religie, sex sau vârstă, nivel de pregătire profesională sau spirituală. Rămâne un teritoriu tabu, nu pentru a proteja oamenii de informația superioară, ci dimpotrivă, de a proteja informația de oamenii însă aflați într-un stadiu mediu, inferior.

Extrem de privilegiați sunt cei care au depășit bariera prejudecăților și au avut curajul să se asocieze unui sistem inițiatic transcendent.

Șoaptă: Programele on-line de Tarot sunt jocuri electronice care nu întrunesc condițiile activării acestui tip de instrument inițiatic. 

2+0+1+5=8

Puterea/ Forța este în conexiune cu Magul.

8 închide primul ciclu al devenirii lui 1, principiul creator activ al ego-ului care se dublează prin principiul fecund revelator în 2 (armonia interioară), apoi se transformă în cel de-al 3-lea principiu, cel conștiinței superioare (cameleonică, supraviețuitoare), în (constructorul) 4 și logos-ul materializat al acestuia, în (învățătorul) 5 prin momentul de grație al integrării legilor divine, în (interpretul) 6 și a lui nuntă interioară, care, la rândul său se transformă în (filosoful) 7, exponent al principiilor regenerator și (judecătorul) 8, ambasadorul activării instrumentelor de putere ale ego-ului inițial. Și, prima ”nucleotidă” este conturată... J

Dacă, în cazul Magului, marea putere de influenţă îşi are izvorul în concordanţa armonioasă dintre forţele conştiente şi subconştiente, vitalitatea, curajul şi pasiunea simbolizate de această carte sunt expresia concilierii dintre omul civilizat şi natura sa animalică.

Din punct de vedere hermeneutic, arcana 8 a Tarotului arată că scopul urmărit nu poate consta în a ne ascunde pornirile instinctuale în spatele unei spoieli de virtute, ci dimpotrivă, de a întâmpina deschis forţele arhaice, adeseori înspăimântătoare, care sălăşluiesc în noi, pentru a le îmblânzi treptat prin acceptare plină de iubire şi duhul blândeţii. În acest mod ne vor sta la dispoziţie nu numai aceste forţe ancestrale ci şi toate rezervele de putere pe care, până acum, le-am întrebuinţat pentru reprimarea acestor instincte.

Pe plan profesional această Puterea simbolizează că ne dăruim rezolvării sarcinilor cu toată energia şi adevărată pasiune. Ea exprimă curajul şi spiritul întreprinzător pe care le putem mobiliza, în timpul îndeplinirii sarcinilor când suntem în formă din punct de vedere fizic şi când simţim bucuria de a fi străbătuţi de fluidul forţelor noastre. Prin aceasta, cartea indică perioada unei extraordinare forţe creatoare, a unei mari motivaţii şi, în aceiaşi măsură, bucuria succesului.

Pe planul conştiinţei, este un indiciu cu privire la o schimbare importantă, care se explică prin simbolistica pe care o are în din sfera alchimie, în care Leul Roşu este considerat mijlocul de a transforma în aur substanţele inferioare.

Transpus asupra omului, aceasta înseamnă că sarcina noastră constă în a nu condamna sau nega forţele care sălăşluiesc în noi, stigmatizate ca instincte primare, ci de a „înnobila“, în triplul sens al cuvântului, adversitatea dintre conştiinţa noastră civilizată şi natura noastră animalică, respectiv:  (1) ca „anihilare“ a adversităţii, (2) ca „păstrător“ al acestor forţe, menţinându-le vii şi (3) ca „ridicare“ a acestora pe un plan superior, unde nu se mai înfruntă ca forţe adversare, ci se aliază, rezultând o putere unită şi invincibilă.

În planul relaţiilor personale este exprimat în primul rând aspectul pasional a firii omenești, invocând relaţii caracterizate de o mare vitalitate, de un temperament vulcanic şi, câteodată, şi de ieşiri dramatice. Legături de această natură constituie de regulă un tezaur de forţă care reprezintă un nesecat izvor de energie pentru viaţa noastră cotidiană şi numai în cazuri izolate, dramatismul distructiv al unei relații fatale.

Rămâne de văzut, cum va influența vibrația unui 8 cronologic, viața noastră. Chiar dacă va funcționa în regim de omniprezență, îi vor lipsi atributele de omnipotență. Evaluarea acestui aspect se va face, în taină, de fiecare în parte, în 31 decembrie 2015, într-un raport individual de viață, cu 365 de repere și tot atâtea șanse.

La Mulți Ani!

Bucuroși de Oaspeți?

3 conferințe despre cuvântul hrănitor, vindecător și revelator în cadrul Festivalului Medieval ”Cetăți Transilvane” Sibiu, 29-31 august 2014.

Povești despre remedii și pocuții din rețetarele medievale - Vineri, 29 august, ora 18, Casa Hermes, Piața Mică, nr. 11 (Sala Studio) - 60 min

Formula tainică a descântecului sau Cum se crează un cântec de leac - conferință interactivă cu atelier – Sâmbătă, 30 august, ora 18, Casa Hermes, Piața Mică, nr. 11 (Sala Studio)- 90 min.

Arhitectura Tarotului - corespondența între semnele arcanelor și principiile alchimiei - conferință interactivă cu atelier – Duminică, 31 august, ora 18, Casa Hermes, Piața Mică, nr. 11 (Sala Studio) - 90 min. 

Jacques de Molay - 700 de ani de cavalerism

La Festivalul Sighișoara Medievală, 2014

Conferință dedicată principiilor și cunoașterii călugărilor-războinici de acum 700 de ani, cei care au reușit să formeze cea mai mare și mai influentă organizație cunoscută în istoria omenirii, Ordinul Templierilor.

Vor fi prezentate semne, simboluri, alchimie, alegorii, geometrie sacră, personaje marcante care continuă să inspire și să creeze controverse, deopotrivă. 

Abordarea este diferită, deoarece pentru descifrarea tainelor care nu se lasă dezlegate în absența unui cifru compatibil, am ales Tarotul, cu întregul său registru hermeneutic. 

Conferința va fi urmată de un atelier prin care voi coborî în practică ceea ce am prezentat teoretic.

din cuprins:

Inițieri

Grade

Norme

Semnificația celor patru cavaleri ai Apocalipsei

Registre arhetipale

Transmutări 

Semne și mesaje secrete

Sâmbătă, 26 iulie 2014, ora 17:00 - Sala de Conferințe - Hotel Sighișoara

Duminică, 27 iulie 2014, ora 11:00 - Sala de Conferințe - Hotel Sighișoara

Intrarea Liberă! (locuri limiate)

Karma & Tarot

Există o etalare specială capabilă să realizeze  o incursiune karmică, adică o călătorie, în timp, prin cele mai importante porți ale sufletului de-a lungul devenirii sale, cele care influențează în mod special existența prezentă, conștientă.

Pentru o înțelegere cât mai bună a ceea ce presupune un astfel de exercițiu de (auto)cunoaștere am decis să prezint o formulă de divinație specifică și cuvintele care însoțesc semnele.

Etalarea este simplă, cu 8 lame (Lama este numele oficial al cărții de Tarot) și se folosește doar pachetul de Arcane Majore.

La  început se extrage din pachet lama fără de număr, Nebunul, semnul căutării și al eternei reîntoarceri, după care simbolurile se amestecă încet, până în momentul în care vocea interioară oferă unDă verde pentru divinație.

Se etalează pe formula

iar apoi, totul depinde de tălmăcirea a ceea ce se distinge prin simboluri, dincolo de ele.

Esența Tarotului nu este simbolul, ci cuvântul izvorâtor din el.

În exemplul ales, povestea începe cu Roata norocului, lama a X-a, care ilustrează ceea ce sufletul aşteaptă de la viitor, iar personajul în cauză se pare că este foarte hotărât să joace la bursa vieţii, la bursa lumii. 

Toată ştiinţa acumulată îl invită la speculaţii de zile mari, care îl pot transforma în Jucătorul perfect, atemporal, care pune în mişcare învăţăturile de minte, deschizând şi închizând cicluri şi ritmuri. 

Cu alte cuvinte, viitorul nu îl poate lua prin surprindere, deoarece a dobândit arta de a fi pregătită pentru orice dar şi puterea de a suporta răul, încredințându-se doar binelui care urmează, așa, ca întotdeauna.

Prezentul conştient, reprezentat de lama a VI-a, a Îndrăgostiţilor, enunță  că sufletul personajului nostru are în permanenţă nevoie de dragoste şi de romantism. Această vibraţie îl somează, într-un anume fel, să iubească în toate felurile, îl pune mereu pe picior de aventură, ispitindu-l cu şoapte dulci şi îmbătătoare. Numai sub semnul şi în numele dragostei poate lua decizii. 

Altfel spus, este o fiinţă dedicată acestei stări de graţie, un mare maestru din al cărui reţetar pot lua lumină cei ce s-au rătăcit pe acest drum. Dacă nu a conştientizat acest rol, este timpul, iar dacă nu a activat toată puterea, este momentul!

Dacă prezentul conştient huzureşte în izvorul cu nectar al dragostei, prezentul inconştient, adică ceea ce sufletul nu a reuşit încă să transmită, doarme sub semnul Faetonului. Aici se pare că stă ascuns fermentul neliniştii; în această zonă, sufletul i se se zbate, se luptă permanent cu un anume fel de-a fi, greu de strunit, asemeni unui car tras de cai nebuni. În exterior (în plan conştient) aceşti căluţi sălbatici şi neascultători îl trag pe drumuri ameţitoare care nu sunt întotdeauna lipsite de pericole. 

Aşadar, poartă în subconştient forţe dezlănţuite, care nu se lasă uşor domesticite şi care îl pun tot timpul în mişcare, într-un carusel din care nu poate percepe decât sentimentele şi senzațiile extreme.  

  

Bun, mai departe!
Cu grijă, seriozitate şi maximă curiozitate păşim acum prin portalul care ne duce în ultima viaţă trăită, reprezentată aici de Marele Preot. Aşadar, ultima existenţă și-a petrecut-o sub semnul religiei, într-o haină specifică unei biserici. A fost un mentor, un formator spiritual de rang înalt. Cu această vibraţie în desagă în viaţa actuală este un adversar de temut pentru oricine se opune voinţei sale. Şi tot această vibraţie îţi conferă în prezent capacitatea de a crede în minuni şi de a se răzvrăti împotriva logicii. Şi mai înseamnă că pentru a-și evalua conştiinţa, nu are nevoie de nimeni altcineva decât de sine însuși, cu tot sedimentarul de credinţe şi valori răsfrânte din acestea.

După ce ieşim tiptil, în vârful degetelor din umbra caldă a templului în care a slujit, ne îndreptăm spre alt portal, al unei vieţi îndepărtate din care poartă o serie importantă de amintiri precum şi atracţia pentru o anumită tipologie spirituală. Steaua este semnul acelei vieţi, iar ca semnificaţie ne conduce către un mediu artistic, în care a performat activ. A fost un artist plin de har, care a dat încredere şi speranţă celor din jur prin expresia artistică. Şi ca întotdeauna, un ex-artist, primeşte de la divinitate bonus-ul clarviziunii. Dacă în viaţa asta, din când în când lumea îi aduce aminte cât de norocos este, această stare de fapt își are esenţa din faptele frumoase şi bune, exprimate la un moment dar pe o scenă (o lumea miniaturală) în care era concomitent, creator şi proprie creaţie.

Dar, e timpul să ne retragem de sub lumina reflectoarelor şi să ne ascundem sub lumina Lunii, din al treilea portal al vieţilor anterioare, cea mai îndepărtată, considerată cuib al sufletului. Aşadar, cuibul său este în Lună. Dacă prin prisma romantică acest fapt este ideal, din punct de vedere karmic este discutabil. 

Luna este mai degrabă o zonă crepusculară, un abis al cărui vuiet l-ai auzit în permanenţă şi împotriva lui ai clădit capodopere sau temple sau reţete existențiale de succes. 

Capacităţile de medium îi sunt ancestrale, din totdeauna, însă, la început, le-a folosit experimental, pentru a manipula şi pentru propria distracţie. Forţa de vindecător este de asemenea parte din fiinţa sa, care în timp a devenit o obligaţie. Puterea, obligă. Dacă în prezent plănuieşte o activitate în această direcţie, îi este recomandat să focalizeze transformarea acestei puteri, cu recunoştinţă față de acele începuturi abisale, în care s-a jucat cu focul verde-albătrui al Lunii.

Dar, să ne întorceam în dulcele-amar al prezentului. Ultima carte, semnifică concluzia finală, karma, efectul deciziilor din vieţile anterioare. În cazul personajului nostru, este reprezentată de Lume. În această viaţă trebuie să descopere mulţumirea de sine, să danseze cu întregul Univers şi să se identifice cu natura. Este o forţă a naturii, care poate acţiona concret și folositor în favoarea acesteia. Este un făuritor şi, totodată, un dăruitor de paradis. E bine! Tot ce-și doreşte, se împlineşte: de la putere la succes, de la bogăţie materială şi spirituală la acceptarea propriilor defecte şi a face totul în favoarea viitorului. Stadiul evoluţiei karmice este aproape de final. Are un caracter definitivat, puternic, determinând un comportament impecabil, matur, plin de compasiune superioară. Se poate exprima clar şi puternic, își urmează sigur şi încrezător ţelurile, care nu sunt doar ale sale, ci ale tuturor.

Acesta este modelul unui excurs karmic rezumativ, câteva flash-uri, pe care fiecare și le poate recupera prin conștientizare în textura filigranată a sufletului, fără de gen, fără de moarte...

Din momentul de închidere memoria lucrează mai departe, recuperând părți din povestea abisală a sufletului în timp și spațiu și personaje. 

Indiferent de cele descoperite, cea mai frumoasă parte a existenței este prezentul, acest moment, dedicat înțelegerii profunde a cunoașterii de sine, în afara granițelor și a cutumelor a căror lipsă de permisivitate conduc la disconfort interior, uneori fără de leac, în absența explicațiilor karmice.

Dacă mă iubește, de ce nu mă sună?

Este una din întrebările de ”top” a celor ce trec de bariera egotică a impresiei că le știu pe toate și, la început stângaci, se îndreaptă spre metode neconvenționale pentru a-și risipi deznădejdea. ”Știu că mă iubește, simt asta, dar, uite, nu m-a sunat de câteva zile…”

Un om care iubește și care din diferite motive este departe de persoana iubită, fie o bombardează cu semne și/sau alte acte de ”control”, fie nu dă nici un semn de viață. De la o anumită vârstă, ceea ce presupune acumularea unui tumul de experiență, nevoia de confirmare nu mai este atât de importantă, fapt care reduce din arsenalul gesturilor iubirii de tip adolescentin.

Vorbitul la telefon s-a transformat într-o boală, într-o maladie care răspândește iluzia și falsa impresie a ”înțelegerii/comunicării/armoniei/etc.”. Telefonic, se poate întreține o relație care are la bază conversația și schimbul de idei. O legătură, însă, are nevoie de altceva. Legătura dintre doi oameni este confirmată dincolo de cuvinte sau de zbârnâitul obositor al soneriei telefonului mobil sau fix.

Alo, ce faci?

Bine.

Ești bine?

Da. Tu?

Și eu…

Cum e acolo?

Nimic deosebit.

Ți-ai terminat lucrarea?

Mai am un pic.

Bla bla

Bla bla

După care urmează:

Când ne vedem?

Nu știu, mai vorbim…

Lipsa de interacțiune în realitatea reală conduce la false păreri și la interpretări subiective. A vorbi la telefon cu o persoană nu este similar cu a realiza ceva împreună, durabil, cuantificabil (într-o altă noimă decât cea facturii). Din tot corpul, doar urechea lipită de telefon relaționează cu interlocutorul, restul corpului vegetează și se umple de buruiana singurătății.

Telefonul, ajuns marcă de prestigiu, ca un titlu nobiliar pe vremuri, se transformă în instrument de tortură, sau după caz, de hărțuire, fără să mai punem la socoteală pierderea de timp și de alte resurse mai puțin costisitoare. Oricât de performant ar fi acest aparat, nu umple vidul din viața proprietarului său.

Când doi oameni se iubesc pur și simplu (pentru că această intervenție tratează acest tip de comunicare), depărtarea nu poate fi anulată de o discuție de complezență. Conexiunea lor este mai puternică decât toate centralele telefonice, clocitoare de rețele de socializare și toți providerii de internet, la un loc.

Am realizat câte ore am discutat pe această temă, într-un registru paradoxal și inutil, motiv pentru care declar publică scoaterea din registrul de analiză. 

Simbolul care ilustrează această stare de spirit, este 7 de Cupe, semnul iluziei profunde, aducătoare de viață fără subiect și predicat, adică fără participare și în afara câmpului de acțiune. 7 de Cupe semnifică momentul rătăcirii de sine, al dependenței profunde și al strigătului disperat menit să atragă atenția asupra unei nefericiri fără de leac.

 

De ce m-ai sunat?

Așa, să văd ce faci…

Ah! Credeam că…

Nu...

Nu, ce?

Nu e ceea ce crezi tu!

Dar ce este?

Nimic, nu-ți mai fă atâtea griji.

Nu-mi fac.

Ba da, știu asta. Simt.

Cum?

E greu de descris.

Ți-e dor de mine?

Da. Ție?

Și mie.

Bun, hai că te sun un pic mai încolo, acum am un pic de treabă.

Iar telefonul se închide și, fiecare sună mai departe, rostind aceleași cuvinte fără conținut, aruncate spre alte persoane, construind, în felul acesta, oglinzi compromise de vălul cernit al adevărului parțial și al relațiilor hibrid.

Întâlnește-te față în față cu el/ea, iar răspunsul va veni de la sine.

cu noaptea Sfântului Valăntain în cap

De Sfântul Valentin am primit câteva colete cu cărți de la un partener de proiect care, în mod normal și conform înțelegerii ar fi trebuit să-mi livreze cel puțin douăzeci de geamantane vechi cu care să decorez un spațiu, ce-i drept, destinat lecturii. Am primit un singur geamantan (pentru proiect) și opt cutii sigilate (pentru mine), ticsite cu cărți, cărora nimeni nu le găsea locul. Și, cum majoritatea mă asociază cu cărțile și semnele lor, obiectele nedorite de nimeni și-au găsit destinatarul. 

În timp ce mașina se burdușea de pachetele maro, iar eu întrebam discret de geamantanele promise sau de alte cutii vintage, o angajată binevoitoare se îndrepta spre mine în pas alergător, purtând o privire fixă, un zâmbet larg, într-o mână un geamantan uriaș, iar în cealaltă două sigilii supradimensionate din ceară roșie și o inimă, destul de măricică, din pluș. Până să ajungă în spațiul optim destinat unui mesaj normal, strigă cu glasul întretăiat de efortul sprintului prin hală că doamna patroană mă salută și-mi dorește la mulți ani de sfântu valăntain.

Așadar, ce-mi puteam dori mai mult?! Câți dintre cei luați de valul valentinian au primit din purul senin un cadou de cinci sute de  kilograme?

Femeia mă privea zâmbind în continuare, chiar și după ce i-am mulțumit pentru ajutor și solie. Și dacă în prima parte a interacțiunii a vorbit din afara cercului, de data asta s-a apropiat excesiv,  șoptindu-mi că mă cunoaște și a dat să mă îmbrățișeze, așa ca de sărbătoare. Cum nu aveam starea de socializare necondiționată, m-am apărat folosind câteva cuvinte cu care am reușit să compun o frază stângace, dar cu efect : Nu cred că sfântul Valentin ar vrea să ne îmbrățișăm. Mi-a dat dreptate, neînțelegând  motivul.

Ziua a continuat presărată de personaje și situații la limita suprarealismului, dar în cele din urmă am ajuns acasă. Pachetele ocupau tot holul. Am casa plină de cărți și sufletul plin de povești. Dumnezeu este cel mai bun contabil, cum altfel?!

Pentru a-mi elibera spațiul în timp util era necesară sortarea volumelor și gruparea pentru destinatorii ideali & finali: dar din dar. Am petrecut, așadar, o seară romantică în compania unor cărți de colecție, ediții de lux, rare și foarte bine conservate, cu siguranță de la un singur donator. Am plonjat în valul de hârtie în care am făcut tumbe, mai bine de două ore. Ceea ce mi s-a părut a fi inițial o eroare, s-a transformat într-un izvor de încântare.

La un moment dat, între un două albume de artă am descoperit o cutie ambalată cu o hârtie specială, prețioasă. Adevăratul dar mă aștepta. Presimțeam că, într-un fel, îmi era pre_destinat, motiv pentru care am stat câteva minute până am mișcat din loc pachetul  cu reflexe aurii. Am zâmbit, cu gândul la Sfânt, la dragoste și la mister și, în mai puțin de-o fracțiune de secundă, sufletul a zburat în timp, în momentul în care, la 9 ani, am descoperit în podul casei cufărul de călătorie al străbunicii, plin de semnele Americii secolului trecut. Teamă și plăcere și comprimarea timpului ieșit din rutină.

Degetele deschideau singure comoara alcătuită dintr-o colecție de cruci colecționate din cele mai puternice locuri destinate minunilor în care dragostea divină și-a făcut simțită prezența cuantificată în parametri fizici, un pachet cu foițe de ceară cu fitile pentru lumânări de ceremonial de lumină, prinse de o carte rară cu toate reprezentările Arhanghelului Gabriel, o mandala cu doi păuni ocrotiți de o floare a soarelui, o reprezentare în ceară roșie icoană în basorelief a Maicii cu pruncul și o cutie pentru odoare cu intarsie meșteșugită.

Dar, peste toate am perceput Iubirea împresurându-mă și inspirându-mă. Lumină și recunoaștere în extensia timpului ieșit din comun.

Sunt în tren și scriu această întâmplare cu noaptea-n cap. Este aproape 4 dimineața și mă îndrept spre București. Acum câteva zile un for superior al statutului m-a invitat la o întâlnire care pune bazele unui proiect de susținere a femeilor cu copii cu probleme speciale, atât de speciale încât aceștia au început să-și facă obicei să moară înainte de vreme. 

predica de pe acoperiș

de Vremea și Vrerea Oracolelor

 Cap sau Pajură?

         În aceste vremuri incerte, când e greu să deosebești îngerii de demoni sau maeștri autentici de impostori, cine este suficient de capabil să îți ghideze calea în viață? Nu mă interesează aspectul uman, limitat, orgolios și gălăgios, ci zona entităților superioare cu competențe tradiționale de consilieri care cunosc cele două fațete ale monedei existențiale (cerul vs. pământ, spirit vs. trup, etc. vs. etc.), cea a îngerilor căzuți din grație.

Au fost izgoniți din Rai din diferite motive: unii, atunci când a fost creat Adam, deoarece au refuzat să colaboreze cu el și să-l accepte ca ființă superioară, alții, mai târziu, când s-au îndrăgostit de oameni. Mai sunt și îngerii care au căzut pe Pământ în timpul marii bătălii între Lucifer și ceilalți arhangheli.

         Oricare ar fi motivul căderii, aceștia observă lumea din culise, din perspectiva mecanismelor invizibile care ne guvernează viața și dețin un discurs ambivalent, apropiat de cel a unui zeu precreștin sau al folclorului mitic indo-european.

        

         Încă din zilele înțeleptului Rege Solomon, acum 3000 de ani, legendele istorisesc faptul că acesta a construit Marele Templu cu ajutorul demonilor și îngerilor căzuți, pe care îi controla, punându-i în slujba sa, cu ajutorul unui inel magic oferit lui de către Mihail, arhanghelul. Acesta avea o piară gravată cu un sigiliu extrem de puternic, cunoscut ca și Pecetea lui Solomon, în prezența căruia îngerii căzuți pe pământ, răspundeau ”solicitărilor” stăpânului său. (dezvoltând această temă, Tolkien a lăsat lumii o trilogie celebră J)

        Povestea este relatată în diferite texte în iudaism, creștinism și islam, cu includerea  cărții Testamentul Lui Solomon, o carte care se presupune că ar fi fost scrisă de Solomon însuși (textul, însă, conține de la referințe creștine la elemente de păgânismului grec, și informații astrologice, pe care Solomon nu avea cum să le cunoască în momentul în care a trăit – diferența cronologică depășind 1000 de ani…), elaborată dintr-o sursă străveche, ceea ce face ca schița acestei povești să apară și în alte lucrări antice similare.

        Se descrie existența unui tânăr, unul dintre servitorii preferați ai lui Solomon, care a primit sarcina de a construi marele templu al regelui, dar care era împiedicat de către Ornias. În fiecare dimineață acest demon îi fura jumătate din banii primiți și jumătate din mâncare, după care, din degetul mare de la mâna dreaptă îi sugea sângele, slăbindu-i progresiv forța vitală. Când Solomon a auzit despre acest lucru, s-a rugat în templu, invocație în urma căreia a fost răsplătit cu vizita Arhanghelului Mihail, care i-a dăruit inelul magic, pe care l-a folosit să-i controleze pe Ornias, Beelzebub, și pe toți ceilalți îngeri căzuți.

         Alte scrieri conțin faptul că toți îngerii erau în număr de 72, iar fiecare avea un rol în construirea templului, în funcție de talentul său. După ce lucrările s-au terminat, Solomon ar fi închis toate spiritele îngerilor într-un vas de alamă, pe care l-a aruncat într-un râu în apropierea Babilonului. Ar fi trebuit să rămână acolo până la sfârșitul timpului, dar niște babilonieni au auzit zvonuri despre acest lucru și, crezând că acel vas conține comori mari, l-au pescuit și deschis, eliberând astfel spiritele închise acolo, care au pornit în părți diferite.

         Listele variate ale numelor acestor îngeri căzuți sunt deseori în concordanță unele cu altele, dar pentru oracolul Fallen Angel creat de Nigel Suckling, instrument de divinație, pe care îl folosesc de ceva vreme, toate numele exceptând 3, au fost luate din tratatul lui Johann Weyer, De Praestigiis Daemonum (În Iluziile Demonilor).

Această carte oferă un argument puternic împotriva cărții infame Malleus Maleficarum (Ciocanul Vrăjitoarelor), manualul pe care vânătorii de vrăjitoare l-au folosit pe durata a secole întregi în toată Europa pentru a condamna, arde și tortura așa-zisele vrăjitoare.

         Weyer a fost primul care a dezaprobat ”practica sfântă”, afirmând că victimele „holocaustului” de la acea vreme sufereau de boli mintale. A întâlnit o mare opoziție a Inchiziției, iar o mare parte a lucrărilor lui au fost arse - din fericire, câteva au  „supraviețuit”. Într-o scrisoare către editorul vienez Hugo Heller în 1907, Sigmund Freud a numit opera lui Weyer „una dintre 10 cele mai importante cărți din toate timpurile” – nu în ceea ce privește literatura, dar pentru faptul că această carte a ajutat reabilitarea conștiinței colective. 

        Fiind un instrument de divinație, pe care parte din cei care citesc aceste rânduri îl vor folosi, este necesară prezentarea parcursului acestor simboluri:

           Johann Weyer (1515 - 88), a fost un doctor eminent din Olanda. A avut idei progresive pentru timpul său, cum era obișnuit la acea vreme, dar el și credea ferm în realitatea magică, a îngerilor și demonilor. Într-adevăr, dacă nu ar fi făcut așa, ar fi atras mai multă suspiciune din partea Inchiziției decât ar fi și făcut-o deja. În special, acesta a enervat acea instituție deoarece a susținut apărarea pentru o vrăjitoare într-un proces în Arhem în 1548, folosindu-și rolul de fizician al orașului. Contribuția sa asupra dezbaterii de la acea vreme și poziția sa umanistică generală este comemorată și azi de către Fundația Johannes Weyer, o organizație a drepturilor omului pentru lucrătorii în domeniul medicinei în Olanda.

            În tinerețea sa, Weyer a fost, pentru o vreme, un ucenic al marelui ocultist Heinrich Cornelius Aggripa, de unde se pare că a căpătat un mare interes despre demoni și misticism, chiar dacă scria pur despre probleme medicale.

            Materialul sursă a celebrei cărți al lui Weyer despre demonologie provine de la un volum la care el se referea ca Liber officiorum spirituum, sau Liber dictus Empto. Salomonis, de princibipus et regibus daemoniorum, prin traducere însemnând „Cartea despre locurile spiritelor, sau cartea așa-numită Empto. Salomonis privind prinții și regii demonilor.” Chiar textul în sine atrage către el surse și mai vechi.

            Cea mai importantă lucrare a lui Weyer a fost un apendice, care a apărut și circula separat, numit Pseudomnarchia Daemonum (Regatul Fals al Demonilor), o listă a îngerilor căzuți și a atributele lor, care a devenit fundația unor opere oculte clasice. Printre acestea se afla Goetia sau Cheia Inferioară a lui Solomon, cea mai celebră operă englezească care a fost tradusă de S.L. MacGregor Mathers, al Ordinului Apusului de Aur, și destul de prost editată de Aleister Crowley, în 1904.

            Titlul tratatului lui Weyer sună destul de necompromițător – Regatul Fals al Daemonilor – dar citind textul, acești „demoni” nu par a fi demoni deloc în sensul comun acceptat. De fapt, aceștia par a fi exact opusul. De exemplu, această descriere a lui Buer spune: „El învață filozofia morală și naturală, dar și logica, și virtutea cunoașterii ierburilor.”

            Acești demoni par mai mult să semene cu arhetipurile inspiraționale ai lui Jung, sau daimonii Greciei Antice; unii dintre ei sunt chiar periculoși, pe când unii par neutri sau chiar, cum luăm din descrierile lui Weyer, binevoitori. Depinde de context.
Îngerii Căzuți întruchipează impulsuri către cursurile fixe de acțiune, așadar, generatori de formule și oglinzi specifice legilor din Tarot. 

Un foarte bun prieten, răvășit de ultimele evenimente ”sociale” m-a întrebat într-o manieră gravă, cine consider că este de vină pentru felul de-al fi al oamenilor, mai exact, dacă e mâna îngerului scamator, sau al demonului răzbunător? I-am răspuns: maimuța gri. 
Sper că a înțeles, iar dacă nu, sper că cele scrise mai sus să-l lămurească privind structurile incompatibile dintre anumite planuri, în pofida tuturor, a încăpățânării tradiționale și a experimentelor academice depășite. 

Sărbători Fericite!

A E I O U

Ordinul Cathari, prin însuși numele său tinde la eliberarea pasiunilor mistuitoare, sublimându-le prin asceză. Catharismul a fost cauza inițială a înființării Inchiziției, în anul 1198, de către Papa Inocentiu al III-lea, îngrijorat de ascensiunea puterii acestora asupra oamenilor simpli. În prezent, sunt foarte puține urme ale lor, deoarece intenția adversarilor religioși a fost aceea de a-i șterge din istoria lumii și din memoria oamenilor,  pentru totdeauna.  

Dar, cântecul, ca prin minune, a rămas! O vibrație înaltă, strânsă într-un cifru universal: A E I O U 

Asul de Suflet cu sens unic

de trecere prin tRai

Refugii/dependențe de gen masculin: pariuri, jocuri de noroc, bordel, sala de sport, pornografia, spectacole sportive, mașini, artă

Refugii/dependențe de gen feminine: cumpărături, colecții de haine, accesorii și cosmeticale, coafor, unghiile false, operațiile estetice,  diete, animalele de companie, spectacole, campanii umanitare

Refugii/dependențe de genul neutru: sex, bani, muncă, relații hibrid, social media, droguri legale, droguri ilegale.

Toate acestea pentru a fenta realitatea reală, prin împăturirea minuțioansă (de tip origami) a plictiselii existențiale. Mereu în căutarea iubirii, dar cantonați pe termen nelimitat în refugiile incomode construite anume pentru a reduce procentul ”împlinirii personale”.

Se invocă bolnăvicios iubirea, care în lipsa Adevărului se manifestă ca ură.

Certitudinea, în absența Adevărului, se manifestă ca o plajă exotică cu nisipuri mișcătoare.

În absența Adevărului, maternitatea se transformă în monstrul  controlui absolut. 

Se invocă libertatea personală, care în absența Sinelui, e un joc de rol în celula condamnatului la eșec. 

Și Așa Mai Departe…

În Adevăr cucerești totul, te redobândești în întregime. Cauză pentru care în acest modul iubirea se manifestă ca împărtășirea a tot și a toate, în afara vânătorii de recunoștință emoțională și recompense erotice.

Întrebare: La ce te ajută confirmarea singurătății?

TAROTUL descrie drumul fiecăruia spre Adevăr, relevând minciuna care amorțește trecerea prin tRai.

Mătura

Înainte de toate, mătura este instrumentul de bază al curățeniei dar, în același timp, și un străvechi simbol cultural, încărcat cu valențe magice pozitive și negative, deopotrivă. Acestea derivă din gestul banal al măturării, care însemna cândva instituirea unui spațiu culturalizat, atins, transformat (cosmos) și separarea lui de teritoriul dezordinii și al murdăriei (haos).

Mătura este un simbol ambivalent, deoarece poate fi revendicată de fiecare din cele două sisteme pe care le separă. [Coman]

În primul caz, este simbol al puteri divine. La romani, exista o zeiță a curățeniei și a măturatului – Deverra, iar în spațiul slav, mătura din frunze și ramuri de stejar, folosită la îmbăierile rituale, reprezintă un simbol al zeului Perun.

În vechile  credințele românești se acordau forțe sacrale, de spor și apotropaice măturii alcătuită din copacul verde de Armindeni.

Stră-străbunicele noastre lăsau mătura lângă leagănul pruncilor atunci când plecau de acasă, ca să-i ferească de strigoaice sau ale spirite malefice. [Evseev]

Pe întregul spațiu european mătura este asociată geniilor casei, adică a întruchipării strămoșului mitic. Din acest motiv, la multe popoare europene  există interdicția măturatului în timpul ritualului de înmormântare sau în zilele consacrate pomenirii morților, ori noaptea, atunci când casa sau curtea pot fi vizitate de oaspeți din Lumea de Dincolo.

Măturile ”profesionale” se fac din arbori sau din mărăcini, ca întruchipare a spiritele strămoșilor dendromorfi, în anumite zile ale anului, în special de Sfântul Ion, atunci când crengile poartă o puternică și importantă încărcătură magică.

Mânuirea acestor mături implică o ritualitate complexă, legată de interdicții și precauții (exemplu: o mătură veche nu poate fi aruncată în apropierea casei sau pe drum, unde ar putea fi călcată de om sau de vreun animal, care în acest fel, ar fi expus umbrei de Dincolo).

Chiar dacă este un atribut al ”vrăjitoarelor” (purtătoare de statut de personaj negativ, în afara oricăror alte studii, argumente sau prezumția de nevinovăție) mătura este unul din obiectele apotropaice extrem de eficiente împotriva tuturor duhurilor rele, indiferent de forma lor de apariție.

șoaptă: când simți că Îngerul nu poate interveni, ține lângă tine o mătură veche

Mătura, toporul și cuțitul fac parte din arsenalul magic al descântătoarelor. Atât în texte, cât și actanțialitatea acestora este întâlnit gestul ”măturării” bolii și a agentului ei mitic.

Sacralitatea măturii se manifestă în interdicția de a o rupe sau de a o arde, deoarece gestul declanșează vreme rea, de la furtună, până la invazie de insecte sau, mai nou, viroze (bacteriene sau emoționale).

încă o șoaptă: peste toate apar semne. Oamenii vorbesc, amestecând limbi, simboluri năucitoare și esențe cianotice. Apar semne, mai puternice decât ei, dar nu dau răgaz ochilor a le citi înțelesul. Oamenii vorbesc în neascultare, de aceea există o singură poveste, rostită în aceleași cuvinte, puse doar în altă dezordine, de la om, la om, către nimeni.

Calibrarea așteptărilor

Fiecare personaj al acestei lumi, în momentul în care pornește într-o călătorie inițiatică de tip divinatoriu, poartă cu sine așteptări, uneori exagerate, alteori reduse în ceea ce privește aportul acestor discipline. Puțini sunt cei ce știu că Tarotul  nu poate fi folosit cu funcție oraculară, zona sa de intervenție fiind mult mai elevată. 

În locul detaliului egotic, Arcanele povestesc despre Ansamblul în care ego-ul personal reprezintă rotița integrată în Sistem funcțional.  

Desigur, fiecare se folosește de această disciplină, cum știe sau cum crede de cuviință, fără să cunoască efectele interpelării Invizibilului și fără să cerceteze și cealaltă parte a Marelui Joc. 

Nucleul Tarotului poate fi redat numai prin metaforă, iar un mag bun, adică un purtător de cuvânt bun al Instanțelor nevăzute este cel care are puterea să spună povestea în versuri. 

Cei ce vor să cunoască nu sunt privilegiați (dacă interpretăm privilegiul ca pe o serie de facilități), deoarece cunoașterea responsabilizează, obligând la acțiune și la menținerea unei traiectorii existențiale consumatoare de mare efort și sacrificiu. Dar, altfel nu se poate, iar dovadă stau toate poveștile de început de Lume.  

Este important ca Povestea relevată de Tarot să fie rostită celui care o invocă în ritmul interior al acestuia, în cuvintele pe care el le înțelege. Din acest motiv, magul poartă funcția de tălmaci, de traducător al semnelor purtătoare de intenții divine.

             

Haos vs Cosmos

Tarotul poate fi definit și ca un proces terapeutic, explicat prin utilizarea unui model de tip haos, similar cu tehnicile de comunicare sau intervenție paradoxală.

Pentru civilizația Occidentală, Tarotul rămâne cel mai vechi oracol, încă în uz. Pachetul de cărți fiind folosit pentru meditație, stimulare psihologică sau divinație. De asemenea, poate fi folosit și ca instrument psihologic pentru a ajunge și evalua subconștientul. Valoarea sa a făcut ca mai multe surse științifice să recomande Tarotul ca un sistem acceptat – vezi școala lui Carl Jung, care a văzut în imaginile Tarotului un acord perfect cu arhetipurile din subconștientul colectiv.

Psihologul elvețian, Carl Jung, a apreciat imaginarul Tarotului ca principalele trepte de transformare ale omului și devenirii sale. Arhetipurile primare, căci despre ele facem acum referire, sunt întâlnite în întreg procesul de individuație al lui Jung, adică pe întregul proces de maturizare psihologică, similară cu îmbătrânirea natural a corpului fizic. 

Acestea includ umbra, anima și animus-ul, precum și înțeleptul. Tarotul conține, de asemenea simboluri reprezentative ale proceselor transformatoare, cum ar fi Eroul, Sacrificatul, Mama sau Sinele Superior. În psihologia analitică a lui Jung, aceste arhetipuri cuprind principalele componente dinamice ale inconștientului care afectează psihicul uman în diferite moduri.

Teoria haosului modern se adresează sistemelor complexe, care sunt sisteme cu un număr mare de părți interdependente. Teoria se aplică, așadar, sistemelor dinamice, în special fiecărui sistem viu, auto-organizat.

În 1977, Ilya Prigogine a câștigat Premiul Nobel pentru chimie pentru munca sa pe structurile disipative, definite ca orice structură care să preia și să distribuie energie prin interacțiunea cu mediul său. Un sistem disipativ, spre deosebire de unul care conservă energia, dă naștere la procese ireversibile, cum ar fi creșterea organismelor. Toate sistemele care prezintă dezechilibru și auto-organizare sunt de tip disipativ, fiind capabile să mențină identitatea prin deschiderea fluxurilor de energie, materie sau informație din mediul lor.

Așadar, nu doar corpul nostru este un sistem disipativ, dar și psihicul nostru. Jung, atent la detalii de acest fel, a desemnat ego-ul ca un ego-complex, datorită numeroaselor componente și procese generate/ întreținute de acesta. În aceeași idee, avansa în 1968 teoria că ”visele sunt reacția natural a sistemului de auto-reglementare psihică”. Prin asumarea psihicului ca sistem complex dinamic și disipativ, sunt create premisele evaluării acestuia prin prisma teoriei haosului modern.

Haosul, ca arhetip, este cunoscut în Tarot (în cazul în care este descris în toată plenitudinea lui) prin Arcana XVI, numită și a Turnului.

Tarotul, însă, nu are nevoie de confirmarea vreunei școli de psihologie. 

”Recunoașterea” oficială a acestei discipline ancestrale din partea unor științe relative noi (nu mai vechi de 200 de ani) mi se pare ușor ridicolă. Prea puțini sunt cei care recunosc ”inspirația” Tarotului în tehnicile de succes de terapie, ceea ce prinde sens logic, de tipul ”boilor înaintea carului” și nu viceversa, experiența milenară spunându-și cuvântul.

Jung niciodată nu a tăgăduit teoriile ezoterice, pe care le-a adoptat într-o manieră exoterică, într-o disciplină în care fiind vorba de partea invizibilă a omului, experimentul rămâne, totuși în coada de pește a intuiției și a interpretărilor de mai multe feluri, într-un meniu limitat.

schiță patru