16 iulie, 2010

Din Sufrageria Apocalipsei

Scriu din sufragerie, unii o numesc sală de bal, alţii morgă, dar sunt doar impresii conotate emoţional. Ea este o sufragerie, un loc de întâlnire în care iei masa, discuţi, după care, te ridici şi pleci.
Biroul e ocupat, de-asta stau aici. S-au închis în el Înalţii cu cămăşile albe şi apretate pentru a analiza lista condamnaţilor la cina cea de taină. De ceva vreme, în palatul Apocalipsei s-a creat un obicei, ca la ceas de seară, a-Numiţii, de fiecare dată alţii, iau parte la o cină, numită pe afişele din oraş: Cina din sufrageria Apocalipsei.
Am fost şi ieri, dar nu mi s-a părut nimic ieşit din comun, nici oaspeţii şi nici meniul. M-am obişnuit. Şi chiar dacă oratoriul s-a întins până în miezul nopţii, niciun gest nu mi-a atras, în mod deosebit, atenţia. Atâta doar, că l-am întrebat pe cel care s-a nimerit să stea lângă mine, un tip uscat, cu valeităţi de cronicar sportiv, dacă după desertul cremos urmează programul artistic? S-a făcut că nu mă aude, lăsând cuvintele să treacă prin el fără răspuns. N-am insistat, l-am lăsat să tremure precum aspicul din farfuria ciobită.
Într-adevăr, aseară n-am avut concertul nici unui roi de muşte celebre, a fost Tombola, adică cercul mare, care odată învârtit, aruncă în iad pe unul din cei prezenţi. De ceva vreme, numărul meu este sărit, ceea ce mă face să cred că anumite numere încep să dispară, blocând bunul mers al distrugerii generale.
Îmi este frig. În sufragerie este mult mai răcoare decât în alte încăperi, unde se promovează descompunerea.
Poate te întrebi, aşa, din lipsă de alte preocupări, cine-a fost aruncat aseară în iadul monocromatic? Nu-l ştiu, însă, după „săltare”, cei de la masă comentau că individul s-a evidenţiat prin anonimat, adică se ruga în gând, iubea fictiv şi stătea invisible pe mess, adică un individ cu multă pasiune neconsumată, dar al cărui fel de-a fi nu ajuta cu absolut nimic politica Apocalipsei, unde manifestarea este obligatorie...
Nu am comentat, cu toate că ar fi fost indicat să o fac, nu-i aşa? Încă odată, am forţat şi am pariat pe numărul de aur, omis, anume pentru mine, de maestrul Fibonacci.