Timp sub semnul Lunii Albastre

A mai rămas o zi până când încă un cocon al timpului se va desface pentru a-şi rostogoli firele ursitoare peste întregul pământ. Pe nimeni nu suprinde, este un dat, însă cel de-al douămiileazece pui de timp cade în lume sub lumina Lunii Albastre, aşadar este un prinţ care va avea grijă ca întregul său popor să înveţe sub apriga-i domnie de 365 de zile cunoaşterea indirectă, discursivă, progresivă şi rece. Va oferi putere celor asemeni lui, celor care au dobândit abilitatea de a se scufunda în Apele primordiale, de unde începe, de fapt, manifestarea. Să ne pregătim conştiinţa pentru examene grele...

În Tarot, Luna este cel de-al 18-lea arcan major şi exprimă împotmolirea spiritului în materie; tristeţe, singurătate, boli; fanatism, făţărnicie, securitate falsă, aparenţe înşelătoare; dificila atingere a adevărului, învăţarea prin durere sau iluzii, decepţii, şantaj şi rătăcire...

Acest arcan întregeşte înţelesurile Îndrăgostitului şi, că şi această lamă, corespunde în astrologie casei a şasea horoscopice.

Ca ilustrare tradiţională Luna apare împărţită în trei planuri. De la discul lunar albastru, pe care este desenat un profil în semilună, pornesc douăzeci şi nouă de raze: şapte albastre, şapte albe şi cincisprezece roşii, mai mici. Între cer şi pământ apar opt picături albastre, şase roşii şi cinci galbene, ce par aspirate de lună.

Pământul, galben, este accidentat şi poartă doar două plante cu câte trei frunze, iar în fundal, de-a dreapta şi de-a stânga, se înalţă două turnuri cu metereze: unul deschis, celălalt acoperit. În centrul priveliştii, doi câini (sau un câine şi un lup) sunt aşezaţi faţă în faţă, cu gurile deschise, părând că urlă. O altă interpretare ar fi că cel din stânga înhaţă o picătură albastră.

Aceste trei planuri distincte sunt cel al aştrilor, al pământului şi al apelor. Luna care le domină luminează doar prin reflexie şi aspiră către ea toate emanaţiile acestei lumi, indiferent dacă acestea au culoarea spiritului şi sângelui, a sufletului şi a puterii lui ascunse sau a aurului triumfător al materiei. Cei doi câini – cerberi, paznici şi psihopompi – latră la lună şi ne aduc aminte că, de-a lungul întregii mitologii greceşti, ai au fost animale consacrate lui Artemis, vânătoriţa lunară, şi Hecatei, la fel de puternică în cer ca şi în infern, aşa cum sugerează cele două turnuri, limite ale celor două lumi opuse.

Înţelesul adânc de ordin psihic al acestei lame de Tarot, este cel mai bine relatat prin descrierea lui Plutarh a Lunii, ca sălaş de după moarte al oamnilor buni, care duc pe Lună o viaţă care nu este nici divină, nici prea-fericită, dar în care oamenii sunt scutiţi de orice grijă până la a doua lor moarte, deoarece omul trebuie să moară de două ori.

Sufletele, sub formă de picături din trei culori diferite ce corespund, celor trei trepte de spiritualizare, urcă atunci spre lună şi câinii, încercând să le sperie caută să le împiedice a trece dincolo de limitele interzise, unde imaginaţia s-ar rătăci. Lumea reflectărilor şi aparenţelor nu este a realităţii. Racul apare singur în apele albastre, peste care se revarsă lumina Lunii: el reaminteşte de semnul astrologic al Racului, care este, după tradiţie, casa Lunii şi înlesneşte întorcerea spre sine. Ca şi scarabeul egiptean, racul devorează ce este trecător, pregătind activ regenerarea.

Pe calea iluminării mistice, unde ne conduce arcanul al şaptesprezecelea, Steaua, Luna luminează drumul, întotdeauna primejdios, al imaginaţiei şi magiei.

În noaptea de 31, când coconul de timp se va desface pentru a permite noului prinţ să se înstăpânească peste lume, zeii, animaţi şi de Luna Albastră, vor deveni mai vorbăreţi, iar cu această ocazie, când voi cerceta sub înalta protecţie a simbolurilor magice casa-cer, voi face o reverenţă în numele tuturor celor pe care hazardul i-a îndemnat să păşească pe tărâmul în care sufletul meu se simte acasă, Tarotikon.

Şoapta: viaţa este fericire pură, iar fericirea este viaţă simplă. Multi Ani Ire, 2010!

http://mavain.deviantart.com/art/The-Moon-27890473

Colindă de dor

Fumam, beam cafea şi discutam despre metafizică, despre monadă, subzistenţă, ipostază şi persoană. Apoi firul poveştii ne ducea către cosmologie, apoi săream către analiza libertăţii şi a necesităţii. Ne legănam sufletele pe balansoarul nemărginitului şi depănam impresii despre teoria complexelor culturale. Nu ne plictiseam niciodată unul de celălalt şi mereu se mai ivea un subiect asupra căruia vroiam să descoperim şi părerea celuilalt; un regal al sistemelor bazate pe judecata de valoare asupra lumii, de la optimism la indeferentism, apoi plonjam în vena caldă a existenţialismului.
Câteodată se întâmpla, ca după câteva secunde de tăcere să-mi spună: Anca, ne-am întâlnit atât de târziu. Nu mai am mult de trăit, din acest motiv extind fiecare secundă. Din timpul meu au rămas doar secundele... Refuzam această realitate, deoarece nu avem unde să mă ascund de dispariţia fizică iminentă, înainte ca toate cuvintele să fie rostite. Încercam atunci, ca şi acum, strania senzaţie de gol, de spaţiu gol în suflet, ce nu poate fi completat de nici o altă prezenţă, niciodată.
O astfel de realitate anulează expresia de fost prieten, ca şi pe cea de fost profesor. Pentru totdeauna Giani Halmaghi este prietenul meu.
I-am propus, la un moment dat ca toate discuţiile dintre noi să se coaguleze întrun text scris. A râs. Cine să le citească? Eu ţi le spun ţie, iar dacă tu crezi că vor fi ascultate, transformă-le la un moment dat în poveşti. Omul contemporan coboră de pe Golgota, înapoi, în peştera mistică. 
Şi chiar dacă ştiu că dorul face parte din categoria sentimentelor inferioare, din genul celor care nu te lasă să accepţi prezentul pentru că o parte din sufletul tău a rămas în trecut, recunosc că îmi este dor de prietenul şi maestrul meu. Îmi este dor de bunătatea lui şi de felul natural în care trecea peste ignoranţă, fără să o judece şi peste indolenţă, fără să o condamne.

Relaţia de prietenie cu Giani mi-a confirmat faptul că dincolo de inadvertenţele evidente dintre doi oameni, există un flux magic, puternic şi indistructibil care îi adună pe toţi cei care se aseamănă, pe toţi cei care sunt pe aceeaşi lungime de undă energetică.

Sunt oamenii care apar în viaţa noastră atunci când avem mai multă nevoie de înţelegere şi de confirmare că suntem pe drumul cel bun, chiar dacă aceasta este greu. Sunt oamenii care apar din senin când rătăcim copleşiţi de gânduri şi înecaţi de lacrimi, doar pentru a ne spune că “totul va fi bine”. Sunt oamenii care, indiferent cât de departe se află, ne conferă garanţia că nu suntem singuri, în niciun plan, în nicio lume.

Vreau ca acest gând să-ţi fie colindă în Lumea de Dincolo - acolo unde eşti - din Lumea de Aici, de unde, încă, sunt!

http://www.alternativaonline.ca/IonHalmaghi.html

Arcana 0: NEBUNUL

Inspiratul, poetul, iniţiatul par adesea nebuni printr-un aspect al comportamentului lor, neîncadrându-se în normele obişnuite. Nimic nu pare mai nebun(esc) decât înţelepciunea pentru prizonierii pre-judecăţilor.
O legendă spune că există trei feluri de nebuni: acela care avea totul şi pierde brusc totul; acela care nu avea nimic şi care dobândeşte totul fără un proces tranzitoriu; în sfârşit, bolnavul mintal. Acestora, li s-ar putea adăuga un al patrulea, cel care sacrifică totul pentru a dobândi înţelepciunea, iniţiatul autentic.

Acesta din urmă nu este nimeni altul decât Nebunul din Tarot, care se găseşte în afara zidurilor raţiunii, în afara normelor societăţii. După Biblie, înţelepciunea oamenilor este nebunie în ochii lui Dumnezeu, iar înţelepciunea lui Dumenezeu, nebunie în ochii oamenilor. Aşadar, în spatele cuvântului “nebunie” se ascunde cuvântul “transcendenţă”.

Dintre toate imaginile Tarotului, acesta este cea mai misterioasă şi deci cea mai fascinantă, mai neliniştitoare. Spre deosebire de celelalte arcane majore numerotate de la 1 (Magicianul) la 21 (Lumea), Nebunul nu are număr. Este deci în afara jocului, adică în afara cetăţii oamenilor, în afara zidurilor. Merge sprijinindu-se într-un toiag de aur, capul îi este acoperit de o bonetă de aceeaşi culoare, asemeni marotei, jucăria nebunilor; pantalonii îi sunt rupţi şi un câine, în spatele lui, îl prinde de stofa lor, dezgolindu-i fundul, fără ca lui să-i pese.

Este un nebun, va conchide observatorul, aflat la adăpost în spatele crenelurilor cetăţii. Este un maestru, va şopti filosoful ermetist, constatând că bastonul, sprijinit pe umăr în vârful căruia are o boccea, este alb, de culoarea secretului, culoarea iniţierii, şi că picioarele lui, bine înfipte în sol, poartă încălţări roşii. Bocceaua este goală, dar este trandafirie, ca pielea şi câinele care încearcă să-l prindă: simboluri ale naturii animale şi ale averii de care nu-i pasă. Dimpotrivă, toiagul pe care se sprijină, pământul pe care calcă, umerii şi boneta lui sunt de culoarea aurului, de culoarea cunoaşterii şi a adevărurilor transcendente. Dar, mai ales, el umblă, iată ce e important; nu rătăceşte, merge înainte!

Unii autori numerotează această lamă a Tarotului cu 0, alţii cu 22. Douăzeci şi unu formând ciclul complet, ce înseamnă oare douăzeci şi doi, dacă nu întoarcerea la zero, ca la un contor?
Zero, sau douăzeci şi doi, Nebunul, conform numerologiei înseamnă limita cuvântului, acel dincolo de sumă care nu este altceva decât vidul, prezenţa depăşită care devine absenţă, cunoaşterea din urmă care devine ignoranţă, disponibilitate: cultura, ceea ce rămâne, după ce ai uitat totul.

Nebunul nu este neantul, ci vacuitatea, fana a sufiţilor (atât de dragi, mie), când nici o avere nu mai este necesară, conştiinţa fiinţei devenind cea a lumii, a totalităţii umane şi materiale de care s-a desprins pentru a merge mai departe.

Dacă este vidul, atunci este acela care separă ciclul încheiat de cel care va începe.

Chaboche spunea, pe bună dreptate, că 11 (unsprezece) şi multiplii săi sunt sori înainte!

La fel este şi Nebunul, lamă zero sau douăzeci şi doi, care merge înainte cu o evidenţă solară, călcând peste pământurile neumblate ale cunoaşterii, dincolo de cetatea oamenilor.

Armonia dintre fizic, psihic şi destin

Cu ceva timp în urma aparea in Rusia, concomintent la doua edituri diferite, “Karma sau armonia dintre fizic, psihic si destin” o carte care prin argumente intemeiate pe fapte concrete, a dinamitat intreg edificiul filozofiei materialiste afirmand si demonstrand cu fapte greu de contrazis prioritatea spiritului asupra materiei. Autorul lucrarii, Serghei Nikolaevici Lazarev, un cunoscut bioenergetician rus, a facut o descoperire care ar putea revolutiona intreaga conceptie contemporana asupra diagnosticarii si tratarii bolilor.

Iata care sunt, in viziunea lui S.N. Lazarev, cauzele care duc la aparitia bolilor:

Prima cauza:
Multe procese care au loc acum in viata sunt indreptate spre eliminarea blocajelor dintre constiinta si subconstientul omului. Tot ce patrunde in subconstient constituie un ghid al actiunilor si incepe sa functioneze activ.
Daca cu 100-150 de ani in urma absolutul subconstientului era in principal apanajul artei, filozofiei, al catorva scoli ezoterice, in prezent acestui proces i s-a raliat medicina.
Logica constiintei umane este orientata catre supravietuirea corpului fizic. Logica subconstientului, catre pastrarea si dezvoltarea structurilor spirituale. De aceea incercarile de substituire mecanica a acestora in cele mai multe cazuri duc la disparitia uneia din aceste doua componente.
Acum subconstientul omului asimileaza murdaria energetica cu o viteza neinchipuita si nu doar pentru ca unii incearca sa patrunda in el, ci si pentru a ti se bloca subconstientul.
Sentimentele si trairile negative care patrund in subconstient, nu mai pot fi controlate de om si intrucat sanatatea fizica este strans legata de subconstient, apar niste dependente complicate si niste urmari grave.
Cercetarea structurilor karmice demonstreaza in mod elocvent la nivelul energetic porunca biblica: “Respecta pe tatal tau si pe mama ta ca sa se prelungeasca zilele tale pe Pamant…”
Raporturile fata de mama si tata trebuie sa fie intotdeauna cele respectate. Codul legilor si regulilor care a existat in societate in toate veacurile proteja impotriva destramarii celor mai fine structuri ale campurilor oamenilor. Acum toate acestea sunt pierdute.
Relatiile dintre oameni sunt determinate de niste coduri ale campurilor lor. Campul fiecarui om contine cate un set de programe care determina interrelatiile sale cu lumea si cu oamenii. Sentimentele de dragoste, ura, suparare pe care le nutresc cei din jur fata de om corespund cu strictete ce ceea ce este sadit in karma acestuia. De aceea exista oameni care sunt in permanenta jigniti, care sufera traumatisme, care sunt invidiati, etc. In campul omului sunt continute programe informationale ale atitudinilor fata de el si programe ale atitudinii acestuia fata de alti oameni. Cand impotriva noastra se intreprinde ceva neplacut nu e bine sa raspundem in acelasi fel. Ne putem opune doar la nivel fizic insa la nivelul campului si la nivelul spiritual trebuie sa ne pastram intotdeauna o atitudine de smerenie, de blandete, sa manifestam iubire fata de oameni li sa tinem minte ca orice neplacere este cauzata de imperfectiunea noastra. Acest lucru ne curata karma, ne fereste de boli, ne amelioreaza destinul si sanatatea copiilor.
Irascibilitatea in raporturile cu oamenii, rautatea constituie o tentativa de atac bioenergetic nu numai asupra unui individ ci si asupra Universului, provocand deformatii ale structurii campului. “Rugati-va pentru cei ce va blestema si binecuvantati-i pe cei care va urasc…”. Aceasta e cea mai puternica aparare impotriva nenorocirilor, bolilor si a aceea ce numim “deochi”.
Foarte multe boli sunt puse in legatura cu faptul ca oamenii nu stiu cat e de periculos ca in perioadele de puternic avant sufletesc, cand sunt indragostiti, de exemplu, iar nivelul energetic al omului creste brusc, sa emane ganduri si stari emotionale negative.

Enurezisul nu e o boala ci primul semnal al unor puternice nereguli ale structurilor spirituale ale copilului. Este o bomba cu explozie intarziata care nu e obligatoriu sa se manifeste sub forma de boala la copil ci poate aparea si sub forma de soarta nefericita a copilului sau de structuri emotionale si psihice deformate.
De aceea orice sentiment al jignirii care a intrat la o mare adancime sau de care omul nu se poate debarasa timp indelungat reprezinta un mare pericol. Oamenii au incercat in mod intuitiv sa dezamorseze aceasta bomba, sa scape de sentimentul de suparare. Modalitatile au fost plansul, spartul veselei, injuraturile.

Atunci cand insa supararea este tinuta timp indelungat ea devine de cateva ori mai periculoasa si loveste nu doar in cel care o tine dar si in copii lui.

Oamenii sanatosi nu-si permit sa tina suparari. In iudaism si crestinism exista Duminica Iertarii cand omul cere iertare pentru toate ofensele si nedreptatile pe care le-a savarsit cu voie sau fara de voie. Daca acest lucru se face cu sinceritate atunci intra in functiune mecanismul caintei si are loc autopurificarea in subconstient.

Din pacate sensul caintei este inteles intr-un mod gresit in prezent. Cainta este inainte de toate nu un sir de remuscari sterile. A te cai inseamna a-ti indrepta toate fortele asupra propriei schimbari si niciodata sa nu-ti mai repeti greselile. In timpul caintei are loc ruperea lantului de cauze si efecte in care o fapta trage dupa sine pe urmatoarea. In iudaism cel care se caieste sau in crestinism talharul rastignit pe cruce care se pocaieste se pot ridica mai sus decat un sfant pentru ca ei au nevoie de eforturi de zeci de ori mai mari decat un om cu karma curata pentru a trai intreaga viata in sanctitate.

Rudele noastre si chiar animalele domestice depind de noi iar daca incalcam legile eticii, acestia pot fi pedepsiti impreuna cu noi.
Constiinta omului e ca o mica rotita ce poate fi rotita prin eforturi nu prea mari inainte si inapoi. Subconstientul e ca o roata imensa si grea care este greu de pornit dar si mai greu de oprit. Stramosii nostri urneau roata subconstientului prin aspiratia catre Dumnezeu, prin iubire si facere de bine. In ultimii 300 de ani noi traim din inertia acestei miscari fara sa depunem eforturi pentru a o mentine. De aceea acum ne poate ajuta numai aspiratia constienta si neintrerupta catre armonia lumii, catre Dumnezeu. Rezervele karmei omenirii sunt epuizate si doar aspiratiile personale ale fiecarui om vor determina gradul sau de protectie impotriva nenorocirilor.

Cauza a doua:
Exista un mare pacat pe care il poate comite un om in viata: sa ucida iubirea pentru ca inaine de a ucide un om trebuie sa ucizi in tine iubirea fata de acel om. Uciderea sentimentului de iubire reprezinta terenul pe care prolifereaza multe crime si nenorociri.
Boala poate indeplini diferite functii. Prima este cea de avertizare. A doua este cea de oprire a activitatii care impiedica dezvoltarea normala a omului iar a treia cea de eliminare a mecanismelor care permit raspandirea informatiei negative. Nu trebuie sa uitam ca suntem celulele unui singur organism imens care se cheama omenire care, la randul lui este o parte a unui sistem unitar, Universul.
In luna a cincea, copilul este intr-o comuniune absoluta cu Dumnezeu si cu Universul. Deoarece pentru o viata normala omul trebuie sa intre periodic in contact cu Universul, el se foloseste pentru aceasta de amintirile din luna a cincea, codate in campul sau. Daca mama sau tatal s-au dezis in acest timp de copil iar in timpul unui scandal intre soti acest lucru se poate intampla si la nivelul subconstientului, in mod automat copilul mosteneste nu numai programul propriilor copii dar si al Universului. Celula poarta programul de distrugere a organismului. Organismul reactioneaza in mod corespunzator. Blocarea acestui program este posibila numai prin aspiratia catre Dumnezeu si printr-o mare iubire. Daca omul nu face acest lucru disparitia familiei este inevitabila.
Copiii au acum capacitati bioenergetice de zeci de ori mai mari decat copii stramosilor nostri. Insa noi acordam prea putina atentie dezvoltarii lor spirituale concentrandu-ne mai ales in directia orientarii lor profesionale, asupra bunastarii materiale viitoare a urmasilor nostri. Pana la nastere fatul interactioneaza puternic cu lumea inconjuratoare. Asupra structurii spirituale si a starii lui fizice exercita o puternica influenta structura spirituala si comportamentul etic al mamei. In luna a cincea, fatul, daca este in comuniune cu Dumnezeu, primeste de la El o suma de calitati. In lunile 3 si 4 femeia trece niste incercari. Acestea pot lua cele mai neasteptate forme si de modul in care acestea sunt trecute depinde caracterul si viata viitorului copil. Orientarea catre valorile spirituale sa fie mai puternica decat toate celelalte tendinte.

Principala informatie ereditara se transmite nu numai prin intermediul campului. Mama este indisolubil legata prin camp de copilul ei si de aceea trairile emotive ale mamei se rasfrang asupra copilului. Daca este vorba de ura, de separare de omul iubit, acest lucru va insemna o adevarata catastrofa pentru el. Structura negativa a campului femeii determina multe din viitoarele nenorociri ale copilului.

Soarta si caracterul viitorului copil se formeaza in campul inforenergetic al parintilor inca inainte de conceptie. In momentul conceptiei ele deja exista si-i determina viitorul. De aceea daca parintii au dubii daca sa dea sau nu nastere copilului, are loc un atac asupra acestor structuri, deformarea lor sau chiar distrugerea lor partiala. Extrem de negativ se repercuteaza asupra structurilor campului viitorului copil planificarea brutala a sexului acestuia, dorinta unuia dintre parinti de a avea numai baiat sau numai fata. Chiar si numai simpla indoiala asupra dorintei de a avea un copil, nemaivorbind de tentativa de a scapa de el, constituie o demolare a destinului sau, a fericirii si sanatatii sale, a structurilor de comunicare si solidaritate cu oamenii.

Este foarte important ca in timpul bolii copilului sa creem conditii pentru insanatosirea lui corecta. Parintii trebuie sa se gandeasca inainte de toate la spiritul copilului si abia dupa aceea la trupul sau. Din acest motiv indoparea copilului cu medicamente si mancare nu poate decat sa-i faca un rau. Cu iubirea poti vindeca dar cu atasamentul poti doar sa faci rau. De aceea in timpul bolii copilului foarte multe depind de comportamentul, de etica si chiar de regimul alimentar al parintilor. Renuntarea la carne, alcool, delicatese, supraalimentarea sunt chiar mai importante pentru parinti decat pentru copii. Orice suparari si reprosuri ale parintilor, unul fata de celalalt chiar si fata de lumea din jur, trebuie eliminate. Starea sufleteasca a parintilor este starea sufletului si trupului copilului. Pentru a-l pazi pe copil de boli si necazuri parintii trebuie sa inteleaga lucrul cel mai important: copilul trebuie sa fie sanatos sufleteste.

Lipsa dorintei de a invata apare la copil foarte simplu. In timpul sarcinii mama se debaraseaza de sentimentele fata de sot, de copil sau fata de lumea din jur. Aceasta duce la formarea unui program de renegare a campului informational al Universului care blocheaza capacitatile copilului de a lucra cu informatia. Copilului ii vine greu sa invete si el refuza sa faca acest lucru. O mama iubitoare care nu-si permite si nu permite nimanui sa se indoiasca de sentimentul de dragoste si de comuniune cu Divinitatea, va da nastere unor copii talentati.

Numele dat copilului se intipareste in campul sau bioenergetic si depinde de karma aceluia al carui nume il poarta. Inainte copiilor li se dadeau nume de sfinti deloc intamplator. Karma sacrosanta, pura a sfantului se unea cu cea a copilului protejandu-l si actionand in favoarea lui. Dandu-i copilului numele unei rude, riscam deoarece greselile si viciile sale va trebui sa le ispaseasca cel care i-a luat, odata cu numele, si o parte din karma, copilul adica. De aceea, dându-i copilului numele unui muritor este necesară blocarea partii negative a karmei, rugandu-ne la Dumnezeu in gand ca in numele copilului sa intre numai ceea ce este luminos, ce aspira spre dragoste, comuniune, noblete, spre Dumnezeu, in numele acelui om in cinstea caruia ne botezam copilul.

Multe femei stiu ca sanatatea li se amelioreaza dupa nasterea copiilor. Iubirea pe care o nutreste mama pentru copil ii innobileaza structurile campului ei ameliorandu-I starea fizica. Dar mai este o cauza pe care oamenii n-o banuiesc. Mama transfera bolile sale copilului, adica tulburarile sanatatii prin care mama iti ispasesete propria karma, trec in campul copilului iar acesta incepe sa fie bolanv. Karma se imparte intre copil si mama. Cum se recunosc deformarile din campul copilului? Copii sufera de alergii, fac des pneumonii, au probleme cu rinichii.

Nu-I promiteti niciodata copilului ca-i veti cumpara delicatese sau jucarii. Copilul trebuie sa se gandesca la satisfactii spirituale. Promiteti-I ca-l veti duce la teatru, la muzeu. Omul viseaza la nivelul unor structuri foarte fine ale campului iar penetrarea in acele zone a ceea ce este material, pamantesc coboara incredibil de jos omul. Faceti-I cadouri cand nu se asteapta. Mama care promite copilului diferite lucruri materiale in schimbul unor rezultate la invatatura sau a cuminteniei fce din el un sclav al carui stapan va fi lucrul promis. In acest mod ea, fara sa vrea, creeaza un program de nimicire a tot ceea ce e sfant in favoarea unor avantaje materiale. Aceasta a fost si principala cauza a disparitiei civilizatiilor precedente.

Omul care iubeste nutreste asemenea sentimente incat uciderea lor, in altcineva sau in el, reprezinta o crima imensa. Daca ne luam dupa logica obisnuita, sterilitatea poate fi eliminata prin interventie chirurgicala. Insa distrugand iubirea, sentimentul contactului cu Universul, femeia care ucide iubirea in barbatul care o iubeste distruge structurile spirituale fine atat ale ei cat si ale barbatului. Copilul nascut in astfel de conditii poate avea niste structuri deformate ale spiritului. Organismul feminin blocheaza aceasta posibilitate, refuza sa conceapa un copil care sa fie grav bolnav sa moara sau sa faca rau altora. Noi consideram in mod obisnuit ca aceasta este o boala si ne luptam cu noi insine, cu propriul organism care incearca sa ne salveze familia de la pieire. “Boala nu te lasa sa pacatuiesti” se spune in Biblie.

Cauza miopiei o constituie deformarea structurilor campului la nivelul capului determinate de sentimentul de ura statual in structurile stabile ale campului uman. Aceste structuri nu dispar dupa interventia chirurgicala de indepartare a miopiei ci continua actiunile distructive la nivelul camoului, se transfera asupra acestor organe sau asupra paramentrilor spirituali ai omului.
Barbatul si femeia care se iubesc isi imbunatatesc karma, se vindeca pe ei si si copii lor.

Cauza a treia:
In viata de zi cu zi ne permitem adeseori sa-I vorbim de rau pe altii, pe noi, sa ne plangem de soarta. Se dovedeste ca acest obicei are ca urmare distrugerea… dintilor. Cele mai periculoase sunt vorbele rele la adresa parintilor, rudelor, urarea raului oamenilor apropiati. Cauza paradontozei o reprezinta barfirea tatalui, suprasolicitarea karmei si alimentatia incorecta. Echilibrarea emotionala si coborarea agresivitatii subconstiente sunt facilitate de utilizarea regulata in alimentatie a verdeturilor.

Prin ce sunt periculoase vorbele si gandurile rele? Cand ne gandim la cineva se creeaza o punte energetica intre noi si cel la care ne gandim. Are loc un schimb de informatie si de energie. De aceea orice gand rau reprezinta un atac energetic care poate aduce prejudicii. Chiar si pactul interior cu omul care barfeste poate fi periculos. Barfa, gandurile urate despre oameni reprezinta un traumatism aplicat omului impotriva acestea sunt indreptate si in acelati timp, distrugerea propriilor structuri karmice. Cuantul intensifica orice program. In prezent energetica Pamantului este de asa natura incat si gandurile rauvoitoare despre un om sunt suficiente pentru a-i produce un rau.

Ne atacam si ne omoram unul pe altul in mod sistematic de multe ori fara sa ne dam seama de asta. Are loc un proces sub forma de avalansa a autodistugerii fara ca nici macar sa fie necesara conectarea unor trairi negative. Este suficient potentialul negativ acumulat pana in prezent de omenire. De aceea acum nu e suficient sa fii bun si sa nu faci rau nimanui. Subconstientul nostu e intr-atat de deformat incat nici suportarea raului nu e o conditie suficienta pentru pastrarea integritiatii sufletului si a trupului. In situatia actuala principala conditie pentru supravietuire o constituie eforturile constiente indreptate spre schimbarea propriei persoane. Nu e suficeint sa fii bun, trebuie sa fii activ de bun. Orice om bun sau normal are sansa de a pieri. “Iubiti-va dusmanii" este un apel la esenta spirituala a omului de a nu reactiona printr-o lovitura la un atac energetic.
Omul care-si incepe ziua cu rugaciunea “Doamne, da rudelor si cunoscutilor mei sanatate iar mie rabdare” se va asigura impotriva multor pacate.

Aprecierea negativa a cuiva produce o puternica scadere a energiei. Daca omul barfeste pe cineva, el ii produce un traumatism persoanei respective, propriului camp si pierderea energiei. “Nu judecati ca sa nu fiti judecati caci cu ce masura masurati, cu aceea vi se va masura”.
Traumatismul produs de vorbele urate se poate manifesta nu neaparat la nivelul fizic si nu neaparat brusc. Poate incepe destramarea structurilor spirituale iar cand apar nenorocirile, bolile rudelor sau copiilor, omul abia daca iti mai aduce aminte de vorbele spuse si nu-ti va da seama ca pricina nenorocirilor a fost barfa.

Care este numitorul comun al persoanelor longevive? Alimentatia este diversa, comportamentul deasemenea. Singurul lucru comun tuturor este bunatatea sufleteasca. Murim devreme pentru ca in permanenta ne ruinam sufletul si trupul. Japonezii sunt poporul cel mai longeviv dar si cel mai politicos din lume.
Cele mai periculoase vorbe sunt vorbele rele impotriva omului iubit. Gradul de comuniune la nivelul campului poate fi diferi; intre cei ce se iubesc el atinge cele mai inalte cote. Sentimentul de iubire il inalta pe om, nivelul energetic al indragostitului este foarte inalt si de aceea orice influentare negativa a acestuia devine extrem de periculoasa.
Cand compatimiti pe cineva, nu sunteti de acord cu boala lui, cu nenorocirea lui, va ganditi doar la la consecinte, uitand de cauzele aparitiei acestora si prin aceasta favorizati destramarea spiritului.

Cauza a patra:
Vampirismul energetic este o ocupatie nu tocmai inofensiva. Influentarea oamenilor la un asemenea nivel al campului este cu mult mai dificila decat ne putem inchipui. Vampirismul inseamna nu doar furtul unei anumite cantitati de energie, incalcarea invelisului campului si crearea conditiilor pentru pierderile ulterioare de energie dar si prejudicierea structurii fine a campului care poate duce la deformarea liniilor karmice ale destinului, sanatatii, psihicului. Dupa un furt masiv de energie apar devieri psihice. Omului care incepe sa se foloseasca de energia altuia i se inchid canalele de comunicare cu Universul iar el este nevoit sa ia din ce in ce mai multa energie.

Astfel pot aparea boli grave si chiar moartea. Inceputul acestui proces sta in egoismul exacerbat manifestat in ganduri, emotii sau fapte, in neintelegerea unitatii lumii. Aceasta blocheaza canalele de legatura cu cosmosul si provoaca o cadere energetica. Acest proces e greu de oprit. El condamna copii “vampirului” la niste boli grave intrucat acestia se nasc cu canalele de legatura cu Universul inchise si atunci fie ca sunt supusi vampirismului fie ei insisi vor deveni vampiri si vor continua ruinarea propriului suflet.
Cum procedeaza oamenii care au nevoie de energie? Ei infurie, chinuie victima, cauta diferite mijloace de a subjuga omul pentru ca a lua de la unul egal tie e complicat. E mai usor sa iei de la acela pe care l-ai subjugat.
De ce devine omul sadic? Parintii sai au renegat comuniunea cu lumea, au renegat inaltele sentimente ceea ce a dus la inchiderea completa a canalelor care-I unea cu Universul. A inceput degradarea si destramarea structurilor campului. Energia nu putea fi procurata din alta parte decat de la oameni. Daca este vorba de un copil, acesta incepe sa-si irite mama, s-o necajeasca. Ea incepe sa tipe in permanenta, se infurie si ii cedeaza energie. Copilul isi bate joc de colegii de joaca, ii jigneste, chinuie animalele, rade si isi bate joc de cei varstnici in scopul obtinerii energiei. Prin urmare provocarea de chinuri fizice si spirituale unui alt om este una din formele de vampirism.
Putini cunosc cat de grava e pedeapsa pentru vampirism si cat de putine sunt sansele de a iesi din aceasta situatie. Unul din mijloacele spirituale de aparare impotriva unui om certat cu regulile eticii, care incearca sa fure energie il constituie rugaciunea pentru ca aceasta constituie in acelasi timp si un ajutor pentru corectarea deformatiilor structurilor sale spirituale. “Rugati-va pentru cei ce va blestema si binecuvantati-i pe cei ce va urasc.”

Cauza a cincea:

Cu totii cunoastem zicala “De morti numai de bine”. De ce? Intre lumea fina a mortilor si lumea noastra fizica sunt posibile contacte iar daca ele apar, acest lucru dauneaza ambelor lumi.
“Sudarea” campurilor unui om viu si ale unui om mort are loc atunci cand sunt incalcate legile supreme. Religia si obiceiurile de inmormantare la toate popoarele sunt orientate spre despartirea campurilor celor vii de ale celor morti. Daca omul pastreaza pica celui decedat, acest lucru se reflecta negativ asupra sa si poate duce la diferite boli, tulburari psihice, schimbarea caracterului.
Supararea omului inainte sa moara poate duce, de asemenea, la contopirea campurilor si probabil de aceea trebuie indeplinita ultima dorinta a celui aflat pe moarte.
Daca pana la nasterea copilului femeia a facut un avort, campul embrionului mort se poate uni cu campul copilului nascut ulterior iar acesta poate fi bolnavicios, fricos, obsedat.

Cauza a sasea:
Orice gand legat de sinucidere este extrem de periculos si de distructiv pentru om si pentru descendentii lui. Starea pe care medicii o numesc “depresiva” este lipsa dorintei de a trai, uneori ascunsa si care poate provoca multe maladii, poate aduce prejudicii destinului, caracterului. Care este motivul acestei lipse a dorintei de a trai? In primul rand este vorba de un program de autodistrugere care se formeaza in campul bioenergetic daca vreunul din ascendenti a nutrit mult timp ganduri de lipsa a dorintei de a trai sau a comis tentative de sinucidere.

Chiar daca aceste lucruri s-au intamplat cu 3-4 generatii in urma, programul ramane stabil si se transmite ereditar urmasilor. Acest program poate fi o urmare a lipsei dorintei parintilor de a avea copii.
Campul omului are un sistem defensiv fata de lumea inconjuratoare care este insa total deschis parintilor. Cele mai mici greseli ale parintilor in timpul sarcinii fata de viitorul copil creeaza in campurile acestuia un program distructiv. Acest program este de lunga durata pentru ca este conceput de parinti.

Deceptia in legatura cu faptul ca fiica sau fiul e mic si slab, bolnavicios, nemultumirea legata de sexul copilului, de aspectul sau, de capriciile noului nascut, daca toate acestea sunt mai puternice decat dragostea pentru el, mai puternice decat constientizarea faptului ca un copil e un dar divin, atunci trairile negative trec in profunzimea campului sau, in subconstient si declanseaza mecanismul autodistrugerii.

O deceptie puternica a tatalui chiar si in decursul unei singure zile pentru faptul ca i s-a nascut o fiica si nu un fiu, poate duce, peste ani de zile, la nenumarate tentative de sinucidere ale fiicei ceea ce se va transmite si urmasilor ei. Programele subconstiente care se gasesc in campul copiilor trec, o data cu varsta si in special la inceputul maturizarii sexuale, in constiinta si astfel incep disensiunile dintre copii si parinti. Cinci minute de dezicere de copil pot costa ani multi de izolare, reprosuri, suparari, ura.

Omul trebuie sa iubeasca lumea din jur. Daca acest sentiment ii lipseste, in suflet i se instaleaza o stare de disconfort, de chin spiritual. Omul incearca sa-si suprime aceasta durere spirituala cu orice mijloace. Astfel se ajunge la consumul de droguri, la alcoolism, la diverse forme de toxicomanie. Adevarata cauza a narcomaniei si alcoolismului este un nivel scazut al iubirii in sufletul omului. Aceasta stare apare din cauza unor puternice frustrari, a reprimarii iubirii fata de oameni.
Iubirea inseamna armonie. Trecutul, prezentul, viitorul sunt obiecte ale iubirii. Situatia care s-a creat acum in lume corespunde nivelului spiritual contemporan al omenirii. Se cheltuie tot mai multi bani pentru narcotice si pentru lupta impotriva acestora insa fara succes. Lupta trebuie dusa cu cauza care determina consumul acestora. Iar cauza o constituie nivelul scazut al iubirii interioare a omenirii. Respingerea iubirii pentru Dumnezeu si a simţămintelor divine fata de parinti si de copii, fata de sine si de omul drag, fata de natura nevie si fata de lumea inconjuratoare a devenit ceva obisnuit in viata noastra. Toate aceste incalcari declanseaza programul de distrugere a iubirii care are drept rezultat cresterea in cascada a cruzimii pe care n-o poti stinge cu alcool sau droguri. Pentru a iesi din impas omenirea trebuie sa reinvete sa iubeasca. Totul. Iubirea este o arta complicata care trebuie invatata printr-un efort permanent.
Poruncile biblice sunt legile lumii spirituale, ale actiunii bioenergetice asupra oamenilor. Dar acum cand mama jigneste prin cuvant, privire, gest, nemaivorbind de faptele copiilor sai, ea nu intelege ca initiaza in copil un program care peste un an, doi poate sa-l impinga sub rotile masinii sau sa-i provoace o boala grava.

Omul s-a obisnuit sa considere ca iubirea este una din trairile sale de care poate dispune dupa bunul sau plac. Este o conceptie gresita. Iubirea este acel intreg a carei parte suntem, ea imbratiseaza intreaga lume. Iubirea si viata ni se daruiesc si n-avem nici un drept sa atentam la ele.

Cauza a saptea:
Multi dintre noi pot da un raspuns corect la intrebarea “Ce-i aceea hrana?”. Hrana influenteaza in primul rand structurile campului uman. Omul asimileaza hrana prin prima chakra. Printr-o alimentatie corecta poate fi vindecat un om.
“Si a spus Dumnezeu: iata, v-am dat tot felul de ierburi care imprastie samanta cata se gaseste pe intreg Pamantul si tot felul de pomi care fac roade si raspandesc samanta sa va fie de hrana.”
In “Bhahawat-Gita” se interzice consumarea hranei care a stat mai mult de trei ore dupa ce a fost gatita pentru ca este o hrana “murdara”, fiind buna doar pentru trup in ea nemaigasindu-se nimic pentru suflet.
In iudaism exista notiunea de “carne necusera”. Este vorba despre carnea care contine sange si ea nu se foloseste in nici un caz la gatit. De ce? Sangele este pastratorul datelor despre viata corpului fizic, in el sta toata informatia privind bolile, simturile si trairile emotionale pe care le incearca animalele la taiere.
Stramosii nostri erau mult mai destepti decat noi cand se inchinau inainte de sacrificarea animalului cerandu-i iertare pentru faptul ca erau nevoiti sa-l intrebuinteze ca mancare. In acest fel ei blocau consecintele negative pe care noi acum le inghitim fara sa ne pese.

Se spune ca nu e bine sa citesti in timpul mesei. Mancatul cu cartea sau ziarul in fata, in fata televizorului, dezbaterile politice si familiale la masa pot traumatiza sufletul omului pentru ca in timpul mesei informatia trece liber in subconstient. Pe acest fapt este bazat ritualul impartasaniei, adica punerea in contact cu Dumnezeu. Daca insa, in timpul impartasirii, preotul se gandeste la treburile sale pamantesti atunci contactul cu Divinitatea nu se realizeaza.

In fiecare om exista un suflet, inceputul sacru, ceva omenesc si ceva animalic. In stare normala trupul trebuie sa primeasca hrana de la suflet, sufletul de la spirit iar spiritul de la Dumnezeu. Excluderea oricarei din aceste verigi este inadmisibila iar viata bazata doar pe principiul primitiv al imbuibarii trupului fara a da atentie si celorlalte verigi reprezinta calea cea mai sigura spre regres.

sursa: inbox mail :)

Dreptul de a alege

Dreptul de a alege reprezintă cel mai important element din sofisticatul motor al liberului arbitru. Ce alegi, cum alegi, pentru cine alegi, pe cine alegi se adună întrun snop dilematic, ce depăşeşte, tot mai des, capacitatea unui om de a rămâne în armonie cu sine şi cu "restul lumii". Aşadar, sunt tot mai puţin convinsă de obligativitatea acestui drept în absenţa judecăţii şi a echilibrului.

Chiar dacă istoria tristă a societăţii omeneşti demonstrează că puterea majorităţii nu presupune garanţia binelui, lumea insistă!

Îmi vin în minte, câteva cuvinte ale unui dascăl din facultate, care la un curs de istorie universală contemporană a susţinut ideea importanţei maselor şi a exprimării vulgului, dar care a demonstrat ştiinţific că în absenţa unei elite, importanţa acestora se reduce la pericol.

De atunci îmi este limpede faptul că elita (creată din cei buni şi înţelepţi, nu din cei aruncaţi de destin pe toboganul oportunismului), reprezintă singurul filtrul prin care vox populi se poate transforma în vox dei.

Este recunoscut faptul că individualismul reprezintă scânteia care a născut prin focul lui "fac ce vreau", societatea modernă în care drepturile de grup au pierdut teren în faţa drepturilor individuale. Şi totuşi, din când în când individul este suspendat de voinţa grupului - de oameni sau de interese.
Aşadar, dreptul de a alege rămâne în categoria "sfânt", atâta timp cât prin alegerea făcută nu se agresează niciun sistem din "corola de minuni a lumii".
Setările divine, cu care coborâm din Înalturi, sunt suficiente pentru a fi în starea de graţie din care să recunoşti minunile, sau din care să înfătuieşti gândul bun, iar una din acestea este, fără îndoială, capacitatea de a decela răul de bine. Însă, alegerea nu presupune un simplu gest: "alegerea", ci mai cu seamă controlul locomotivei care trage după sine garnitura grea a consecinţelor.
Personal, aleg să nu strivesc corola de minuni a lumilor mele.

Cucuta prezindenţială sau Câteva cuvinte despre confruntarea politică şi alte cununii electorale

Sâmbătă după-amiază a avut loc confruntarea directă dintre Crin Antonescu şi Traian Băsescu, doi dintre principalii prezidenţiabili ai României. Întâlnirea s-a desfăşurat sub semnul lui Cinci de Spade (reprezentarea astrologică a lui Marte în Scorpion), a lui Şapte de cupe şi a Şaptelui de bâte. Aşadar formula relaţională a fost marcată de ceartă, amăgire şi atac. Chiar şi sub aceste atribute, întâlnirea şi-a împlinit rolul, descărcând din tensiunile aferente unei lupte deschise pentru putere.

Şi cum se întâmplă în astfel de cazuri, reacţiile ulterioare nu s-au lăsat aşteptate. Din comentariile istericoide ale „analiştilor” s-au desprins, în unanimitate, prestaţia bună a lui Antonescu, eschiva plictisitoare a lui Băsescu şi cadrul improvizat al dezbaterii (adică holul garnisit cu steaguri, microfoane, reflectoare, un benăr şifonat şi un mediator ambiguu, care nu ştia nici să vorbească limba română fără accent local, nici să-şi poarte costumul, ales în culoarea nepotrivită a betonului).

Dar, altfel nu era posibil. De ce? Deoarece realitatea vulgară, evidentă, reprezintă oglinda unei realităţi subtile, ce nu poate genera decât manifestarea energetică a ceea ce primeşte. Cu alte cuvinte, confruntarea reprezintă oglinda intimă a societăţii româneşti, aşa cum este ea în realitate şi de la care trebuie plecat, dacă vrem ca fiecare pas ce-l facem, să fie, cu adevărat, un pas înainte.

Din punct de vedere politic, ca popor (statutul de naţiune a fost pierdut în două etape consecutive: după al doilea război mondial şi după revoluţia din '89) suntem primitivi. Chiar dacă politicienii stau comod în scaune capitonate de pluş, cu candelabre de cristal deasupra creştetelor pomădate şi îmbrăcaţi în costume create pentru oameni curaţi de câteva generaţii, asta nu schimbă parfumul contrafăcut al dilentatismului.

Aşadar, confruntarea de sâmbătă dintre prezindenţiabili reprezintă chintesenţa corpului social românesc, cu bune şi cu rele, cu sentimente şi resentimente, cu dorinţa infantilă în bine şi cu sedări masive pentru a nu lăsa durerea profundă să ne inunde nervii şi spiritul. Da, supravieţuim, cu infuzii masive de capital străin, un sânge infectat ce ne leagă definitiv de structuri potrivnice.

Şi dăi şi luptă, şi luptă şi dăi cu un Antonescu revoltat, un Băsescu deraiat şi un Geoană absent. Lipsa de înţelegere şi cumetriile haotice au dat naştere unei familii politice dizarmonice, mereu în gardă şi pe picior de divorţ, în care iubirile pasionale sfârşesc fie sub ploaie de vitriol, fie cu un avort legislativ.

Dincolo de discursul fiecăruia, care nu a surprins cu nimic, am remarcat celălalt plan, cel care susţine discursul. Este simplu să detectezi adevărul, dacă eşti atent la oamenii care sunt în jurul celui ce-l rosteşte. Staff-urile celor doi erau şi ele de faţă, pline de aplauze şi zâmbete condescendente. Pe lângă acestea, cu rol de bomboană, erau prezente şi soţiile

prezindenţiabililor, din a căror prestanţă poţi extrage capacitatea soţului de a-şi onora... promisiunile.

De exemplu, proaspăta mireasă Antonescu nu a transmis decât prezenţă fizică, şi aceasta destul de departe de prezenţa fizică a lui Crin. Cei doi nu formează un cuplu, ci o echipă politică, pusă pe fapte mari. Postura doamnei Antonescu denotă energie masculină, competitoare şi deloc complementară; departe de Crin, departe de lumea lui interioră, departe de sufletul obligat să lupte singur, fără sorţi de izbândă. Despre perechea Antonescu nu se poate spune mai mult, pentru că nu este nimic mai mult de spus, lipsa fluxului vital fiind evidentă!
Perechea Băsescu este mult mai expresivă, chiar dacă ceea ce exprimă nu are rolul să ne liniştească. Aţi observat expresia de pe faţa doamnei Maria Băsescu? Nu vi se pare că rictusul perplexităţii domniei sale este similar cu cel al ţării pe care soţul ei o conduce? Maria este tristă, singură, înşelată şi speriată, la fel ca cealaltă parteneră de viaţă, România - o fată frumoasă şi bogată, dar cam prostuţă, cu care după o logodnă chinuită de 5 ani, în care a amăgit-o că va trăi bine, îşi încearcă din nou norocul la ea, cu tradiţionalul slogan marital, la bine şi la greu. Domn cu caracter, nu-i aşa?, care intenţionează să-i pună pirostriile pentru a spăla, de ochii lumii, urmele şi ruşinea violului politic la care a supus-o el şi gaşca lui de bişniţari.

De ce sunt aduse soţiile în faţa alegătorilor în societăţile dezvoltate?! Pentru că perechea unui conducător reprezintă garanţia succesului, a încrederii şi a bunăstării. La nivelul subtil al mentalităţii colective, un cuplu puternic are câştig de cauză în faţa tuturor. Dacă vrei să descifrezi capacitatea unui bărbat de a reuşi şi de a te sprijini, priveşte-i obiectiv partenera de viaţă, şi abia apoi lasă-ţi destinul în mâinele lui.

De ce sunt aduse soţiile în faţa alegătorilor în societăţile dezvoltate?! Pentru că armonia dintre cei doi reprezintă capacitatea şi forţa bărbatului de a trăi în Adevăr, iar adevărul este făuritorul de spor şi linişte. România în momentul de faţă se găseşte sub Cinciul de cupe, adică trăim întro ţară părăsită de protectori, orfană, la cheremul piraţilor. Apariţia acestei lame în etalare reprezintă NU-ul care trebuie acceptat, altfel riscăm înstrăinarea totală de noi înşine.

Nimic bun nu prinde viaţă în afara cercului magic al iubirii, chiar şi în domeniul arid al politicii. Dar, dincolo de iubire, cea care conferă salvarea este înţelegerea - cheia de boltă a lumii!
Nici Antonescu şi nici Băsescu nu se bucură de înţelegere în cadrul intim. Oprescu este singur şi risipit, Becali misogin arhaic, Vadim impotent, iar restul candidaţilor nu intră în calcul.

Singurul care cochetează cu înţelegerea este Geoană, cel care a prins din şoapta unui înţelept consilier, formula magică prin care să transforme această forţă primordială în combustia generatoare de victorie.

Şi pentru a folosi personaje sublime ca suport a superiorităţii înţelegerii în faţa oricărui alt atribut omenesc, îl aduc în text pe Iisus care, fără îndoială, i-a iubit pe toţi, dar singura de la care a primit înţelegere permanentă şi necondiţioantă a fost Maria Magdalena. Fără înţelegerea ei şi fără înţelegerea dintre ei, iubirea Lui ar fi fost imperfectă, iar salvarea incompletă. Acesta este Adevărul.
Tu, cititorule, trăieşti în Adevăr, sau încă te găseşti întrun spaţiu improvizat al vieţii, în directă confruntare cu El?

magul chilian

În foşnet plăpând şi parfum hipnotic, întruna din acele zile în care zeii decid să se întâmple minuni şi în lumea îndepărtată a oamenilor, în chilia tânărului Mag Chilian a intrat un arici.
Recunoscând pe marele deţinător al secretelor universale, Magul se închină celui-al-cărui rost în naşterea Lumii a intrat de-mult-de-tot în legendele murmurate în nopţile cu Lună plină, de el însuşi, puilor de om.

Uimit şi bolnav de singurătate, asemeni Dumnezeului incapabil să-şi desăvârşească Creaţia doar prin propriile forţe şi proiecţiile aurii, îl întrebă:
- Cine sunt eu, pentru a primi în chilia mea chiliană pe marele sfătuitor al Creatorului?
Dar, ca şi-Atunci, la facerea Lumii, ariciul nu a rostit nici-un cuvânt, dar, tot ca şi-Atunci, a aruncat peste chilia tânărului mag vrajă în vârtej purpuriu din raze crude-de răsărit şi vrajă în vârtej indigo din raze coapte-de-asfinţit, ce-au prefăcut, pe dată, chilia-n câmp de maci, iar pe mag, întrun cântec.
- Eşti cel care mă va-ncânta, a răspuns, mai apoi, marele sfătuitor al bunului Dumnezeu, ieşind în foşnet plăpând şi parfum hipnotic, trăgând după el trena câmpului cu maci şi chilia chiliană, acolo, acolo Sus...

Pământ şi Aer şi Foc şi Apă

Renaşterea Druidă

Una dintre cel mai vechi tradiţii ale religiei păgâne a naturii din lumea occidentală, Renaşterea Druidă a început în Anglia la îneputul secolului al XVIII-lea şi nu avea nicio legătură cu vechii druizi, al căror nume şi imagine au constituit o inspiraţie pentru aceasta. Câteva grupări aparţinând Renaşterii Druide au pretins că ar descinde direct din vechii druizi celţi, dar dovezile pe care le avem sugerează că aceştia din urmă au dispărut prin secolul al IX-lea d. Hr.

Rădăcinile Renaşterii Druide rezidă însă în redescoperirea propriului trecut de către naţiunile din nordul Europei, în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Vechii druizi sunt menţionaţi întro serie de scrieri clasice precul "de Bello Gallico" a lui Caesar, fiind descrişi în istoriile europene fie ca nişte păstori ignoranţi, fie ca înţelepţi păstrători ai unei bogăţii spirituale profunde. Mândria naţională şi credinţa renascentistă întro înţelepciune primordială au îmbobăţit această imagine, ceea ce a făcut ca încercările de a reclama moştenirea druidă să fie de neevitat.

Se pare că prima revendicare de acest gen ar fi fost făcută de filosoful irlandez John Toland (1670-1722). Un radical ce a inventat cunvântul "panteism" în scopul de a-şi eticheta propriul sistem de credinţe, Toland a înfiinţat cel puţin o societate secretă , anume "Cavalerii Jubilaţiei", iar ritualurile din Pantheisticon (1720) au fost scrise cu intenţia de a fi folosite de o altă societate.

Două grupări druide moderne, Cercul Druid al Legăturii Universale şi Ordinul Barzilor, Vracilor şi Druizilor, susţin că el ar fi fost liderul ordinului druid fondat în 1717 la taverna Apple Tree din Londra. Afirmaţia pare plauzibilă - un număr necunoscut de societăţi secrete şi cluburi neortodoxe au fost înfiinţate în Londra şi pretutindeni în prima jumătate a secolului al XVIII-lea - dar nu există niciun document care să o susţină.

Ceea ce sigur e că Toland era fascinat de vechii druizi, crezând că aceştia propovăduiau înţelepciunea panteistă pe care o regăsise şi în paginile scrierii Corpus Hermeticum. Nu a apucat niciodată să termine istoria druizilor, aşa cum plănuia, dar datorită influenţei lui druzii au devenit foarte populari printre radicalii britanici.

Cea mai importantă personalitate a Renaşterii Druide din secolul al XVIII-lea a fost William Stukeley (1687-1765). Unul dintre fondatorii arheologiei engleze, Stukeley a ajuns la convingerea că străvechii druizi propovăduiau o religie mistică profundă, care eclipsa creştinismul anglican. Prin 1720, spunea despre sine însuşi că ar fi druid, iar prin 1750, era liderul societăţii Mount Haemus Grove. Cărţile lui despre Stonehenge şi Avebury, publicate în 1740 şi respectiv 1743, i-au introdus pe druizi pe harta culturală a Angliei şi au generat o explozie de societăţi secrete druide în secolul următor.

Apariţia teozofiei şi a altor tradiţii oculte explicit necreştine din ultima parte a secolului al XIX-lea a avut un mare impact asupra sfârşitului ocult al Renaşterii Druide. Acelaşi impact l-a avut şi colapsul Ordinului Hermetic al Zorilor Aurii în urma conflictelor interne din 1900, care i-a făcut pe mulţi dintre iniţiaţii ordinului Zorilor Aurii să-şi îndrepte atenţia spre alte societăţi secrete oculte. Ordinele druide i-au acceptat în rândurile lor pe o parte dintre aceştia, fapt ce a dat naştere mai multor ordine hibride precum Ordinul Cabalistic al Druizilor. Tot astfel, societăţile druide farnceze s-au inspirat de la societăţile de pescena ocultă franceză de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, aşa cum societăţile druide americane din aceeaşi perioadă au avut legături cu alte societăţi secrete ezoterice, făcând schimb de ritualuri, practici şi învăţături.

Ordinul Barzilor, Vracilor şi Druizilor, dimpotrivă, a luat fiinţă ca expresie a unei schisme din cadrul Cercului Druid al Legăturii Universale, unul din cele mai influente grupuri druide din Anglia. După moartea fondatorului său, Ross Nichols, ordinul a dormitat pentru o vreme, dar şi-a revenit mai târziu, sub conducerea lui Philip Carr-Gomm, devenind rapid cel mai influent ordin druid din lumea occidentală.

În mod ironic, el a ajuns să se bucure de acestă popularitate tocmai într-o perioadă în care Renaşterea Druidă începe să fie atacată din interiorul comunităţii druide. Mişcarea Reconstrucţionistă Celtică a apărut în anii 1980, iniţiată fiind de neopăgânii care-şi bazau propriile sisteme de gândire şi practică pe informaţiile cu privire la păgânismul celtic de care dispuneau. Nimic mai mult decât o mică fracţiune dintre druizi. Reconstrucţioniştii celtici au reuşit să împartă comunitatea druidă în două tabere printr-o serie de atacuri la adresa tradiţiilor Renaşterii Druide, despre care spuneau că sunt "un druidism fals". Certurile care au izbucnit au ocupat mult spaţiu pe paginile web, dar nu au avut nici un impact asupra popularităţii grupurilor aparţinând Renaşterii Druide.

realitatea reală

detalii de costum

Hainele cu care mă îmbrac dimineaţa sunt de multe ori altele de cele “selectate” de cu seară, din dulap, când percep lumea într-un anume fel, într-o anume cromatică, ce-mi determină şi stabilirea unui anume “costum” social.

Dimineaţa, însă, după o călătorie mai mult sau mai puţin obositoare, în lumea viselor, starea mea de spirit este alta. Aiurea! Panică, nu am timp suficient! Mă enervez destul de mult, nepermis, dar asta e! Hainele alese, pregătite “pisicologic” pentru ieşirea în lume, aşezate cu preţiozitate şi admiraţie pe umeraş nu mai corespund. Le-am aclimatizat degeaba. Le-am scot inutil din liniştea parfumată a dulapului pentru că nu ele vor fi vedetele de pe covorul de asfalt cu franjuri de beton. Nu ele, dar care?

Începe o tornadă în şifonier. Fuste, bluze, rochii, sandale, pantaloni zboară în jurul meu, ca într-un carusel. Nu le aleg pe cele care seamănă cel mai mult cu interiorul meu, pentru că, tocmai ele, nu sunt călcate. Atunci, altele... şi din nou maşina cu haine zburătoare se pune în funcţiune. Aleg, resemnată două piese: un tricou şi o pereche de pantaloni. Tricoul este roz, cu decolteu pătrat, iar pantalonii sunt într-un fel foarte greu de descris. Ei pot fi numiţi pantaloni negri, dar pot fi numiţi, foarte bine, şi pantaloni cu picăţele, pentru că au buline mici, albe, dar pot fi numiţi şi pantaloni înfloraţi, pentru că au motive vegetale, respectiv crenguţe de trandafiri sălbatici, roşii şi roz: înfloriţi, îmbobociţi - toate etapele aferente.

Sunt trei sferturi, adică nici prea lungi, dar nici prea scurţi, iar marca lor de prestigiu este dată de curea, care nu este o centură, ci o panglică neagră, care legată în partea stângă, în formă de fundiţă, le dă un aspect foarte şic. Aleg balerinii roz, la care observ că la dreptul am pierdut trandafiraşul, adică un décor făcut din panglică fină de mătase, pus chiar pe mijlocul lor.

Uff! Aplic singura soluţie, adică dezlipesc, cu regrete supradimensionate, trandafiraşul de pe balerinul stâng. Am lacrimi în ochi, mi s-au “ofilit” trandafirii, exact motivul central care m-a determinat să dau pe ei o grămadă de “petale” albastre din portmoneu.

Dar, viaţa merge înainte. Îmi pun pe umăr geanta neagră, cea pătrată. Mă uit în oglindă, în ultima revizie estetică. Da, nu-i rău! Îmi prind, totuşi, părul şi-mi aplic cu mişcari sigure, îndelung exersate, un strat invizibil de fard diafan. Am întârziat, dar arăt bine!

Breasla Magilor la Sibiu

În zilele de Sâmbătă şi Duminică, 29 şi 30 ale lunii lui August in anno domini 2009, în Piaţa Mare a Sibiului, magii Tarotikonului îşi pun la dispoziţia serinissimilor trecători ştiinţa şi instrumentele magice. Urmează-ţi destinul şi aşează-te la masa cu Oglinda Magică.
Avem cu noi daruri şi poveşti, dar mai seamă răspunsurile aşteptate la întrebările mari şi tainice. Lasă-te purtat de Breasla Magilor într-o călătorie iniţiatică spre tine însuţi.
Alege drumul cetăţii, coboară din cotidian cu inima deschisă către Mag Dalen şi discipolii săi!

Pălăria magului

"...Istoria "bonetei de măgar" este una dintre revelaţiile interesante asupra Atlantidei. Simbolul se mai păstrează astăzi sub forma conului de hârtie, care se punea - pe vremea bunicilor noştri - la şcoală, pe capul elevilor care se dovedeau ignoranţi. Totuşi, semnificaţia veche a acestui gest s-a pierdut. "Boneta de măgar" are formă conică, iar conul este o mare sursă de energie. În Atlantida, un obiect asemănător se aşeza pe capul celor care suferiseră accidental leziuni cerebrale, dar şi pe capul celor care prezentau instincte criminale. Acest obiect era, de fapt, un dispozitiv tehnic - la suprafaţă din aramă - cu conexiuni complicate. Iată cum practica aceasta a ajuns până la noi şi a dăinuit în obiceiul acoperirii cu o bonetă conică a capetelor celor care nu sunt suficient de "inteligenţi". Pe de altă parte, toată lumea cunoaşte pălăria conică purtată de magician, indiferent dacă el face magie neagră sau magie albă. Şi pălăria conică, ascuţită, a vrăjitoarelor, cunoscută tuturor copiilor.

Regina vrăjitoarelor mexicane, Tlazolteotl, purta o pălărie conică aidoma celor purtate de vrăjitoarele Europei. În Spania, pe contrafortul stâncos al unei coline, aproape de satul Cogul, poate fi observată o remarcabilă pictură. A fost executată în epoca Cro-Magnon şi reprezintă un grup de femei purtând pe cap pălării ascuţite. Artistul care a executat-o, în regiunea Biscaia, a fost desigur influenţat de colonii veniţi din Atlantida, acum 25.000 de ani!
Vrăjitoria, al cărei simbol este pălăria conică, a fost puternică în epoca Cro-Magnon printre indigenii din Insulele Félicité, din Canare, şi printre toate populaţiile vechi ale continentului american. E limpede că această formă de vrăjitorie nu a ajuns în America prin intermediul Asiei ci că ea exista, din timpurile cele mai îndepărtate, în Europa şi în America, în timpul "ultimelor ore" ale Atlantidei. Folosirea "dispozitivului" conic a fost denaturată. Boneta ascuţită a servit ca instrument de exaltare şi amuzament: benefică la origine ea a devenit, cu timpul, prin utilizare greşită, un adevărat mijloc de "intoxicare" spirituală.

Zeul egiptean Osiris purta coroana albă a Sudului, de formă conică; pentru indienii Chippewa din America de Nord corturile, tot de formă conică, îşi păstrează şi azi marea lor putere şi magie spirituală. Deşi erau solid ancorate în sol, există martori care le-au văzut agitate de zguduiri violente. Sunt urmele cunoştinţelor ştiinţifice secrete ale Atlantidei, din epoca în care folosirea conurilor de forţă era o practică în vindecarea deficienţelor mintale..."

[extras din Lăcaşurile secrete ale Leului, A. G. Williamson]

Ziua de nastere si cartile de Tarot

Cifra zilei de naştere îşi are propria semnificaţie, imprimând personalităţii trăsăturile de bază, după cum urmează:

1: Dacă esti nascut intr-o zi de unu, cartea care te reprezinta este Magicianul. Aceasta este prima carte Arcanei Majore si simbolizeaza intelectul, comunicarea, magia. Ai mult succes in viata, iti sunt foarte favorabile noile inceputuri, ai aptitudini diplomatice, te descurci cu usurinta in orice situatie, esti abil, viclean, fara scrupule, cu inclinatii ezoterice.

2: Daca esti nascut intr-o zi de 2 cartea Tarotului care te reprezinta este Papesa. Aceasta simbolizeaza secretele, lucrurile ascunse, intuitia, rezerva si discretia dar si perfidia neincrederea, minciuna.Ai un destin greu si incert, actiunile tale repetandu-se de doua ori pana reusesti in viata sa inveti o anumita lectie.Boli ascunse si probleme cu rivalii ascunsi.

3, 30: Daca esti nascut intr-o zi de 3 sau 30, cartea Tarotului care te reprezinta este Imparateasa, simbolizand inteligenta, succesul, perfectiunea, implinirea viselor. Gratie, farmec, iubire neconditionata, modestie dar si egoism, naivitate, vanitate. Iti sunt favorabile calatoriile si mutarile, ai succes in afaceri. Destin tumultos si echilibru dupa varsta de 30 de ani.

4, 31: Daca esti nascut intr-o zi de 4 sau 31, cartea care te reprezinta este Imparatul, simbolizand succes material, intelepciune, echilibru, incapatanare, vointa puternica, energie constanta, dorinta de a conduce si a domina totul. Viata echilibrata si buna.

5, 23: Daca esti nascut intr-o zi de 5 sau 23, cartea Tarotului care te reprezinta este Papa, simbolizand intelepciunea, misterul. Aceasta carte va confera siguranta de sine, intelepciune, succes prin asociere in afaceri sau casatorie. Posibil doua casatorii sau doi copii.

6, 24: Daca esti nascut intr-o zi de 6 sau 24, cartea Tarotului care te reprezinta este Indragostitii, simbolizand iubire, indecizia, alegerea, nehotararea. Nu este o carte foarte pozitiva deoarece ea reprezinta alegeri dificile de facut de-a lungul vietii. Rasturnari bruste de situatie. Casnicie dubla, sot si amant sau doua casnicii.

7, 25: Daca esti nascut intr-o zi de 7 sau 25, cartea Tarotului care te reprezinta este Carul, ea simbolizand succesul, talente multiple, drumuri favorabile, imaginatie pozitiva dar si nerabdare, iritare, atitudine dictatoriala. Succes pentru actiuni incepute intr-o zi de 7, la drum.

8, 26: Daca esti nascut intr-o zi de 8 sau 26, cartea Tarotului care te reprezinta este Justitia, simbolizand echilibrul, onestitatea, puritatea, actiunea justa, succes in plan profesional sau legat de acte, luciditate dar si neincredere, dezechilibru usor, severitate.

9, 27: Daca esti nascut intr-o zi de 9 sau 27, cartea Tarotului care te reprezinta este Pustnicul, simbolizand meditatia, izolarea, intelepciunea si disciplina, tenacitatea. Nu va sunt favorabile asocierile - veti reusi de unul singur. Probleme profesionale pe care le veti depasi prin rabdare.Incapatanare, dificultati din cauza nerabdarii, intarzierii. Probleme din cauza exceselor.

10, 28. Daca esti nascut intr-o zi de 10 sau 28, cartea Tarotului care te reprezinta este Roata Norocului, simbolizand schimbarile frecvente, mutarile, destin favorabil, noroc.Suisuri si coborasuri, jocurile de noroc, castiguri si pierderi deopotriva. Aveti curaj si indrazniti sa actionati - norocul este de partea voastra. Nu mai fiti instabili, obsedati, stresati.

11, 29: Daca esti nascut intr-o zi de 11 sau 29, cartea Tarotului care te reprezinta este Forta, ceea ce simbolizeaza mult curaj, putere, hotarare, vanitate, folosirea gresita a puterii, inchidere emotionala. Reusita fara dificultate, ajutor din partea unor femei, dominare a situatiei.

12: Daca esti nascut intr-o zi de 12, cartea Tarotului care te reprezinta este Spanzuratul, simbolizand sacrificiile sufletesti pe care le ai de facut.Alegeri dificile de-a lungul vietii, destin greu si anevoios, devotament si supunere. Dezamagire, dependenta, impasuri, probleme cu oasele sau incheieturile.

13: Daca esti nascut intr-o zi de 13, cartea Tarotului care te reprezinta este Moartea, ea simbolizand ruperea de trecut pentru a putea renaste. Fereste-te de pesimism si melancolie. Transeaza situatiile neclare, brusc si de la radacina pentru a avea succes. Iti sunt favorabile schimbarile si hotararile radicale.

14: Daca esti nascut intr-o zi de 14, cartea Tarotului care te reprezinta este Cumpatarea (Temperanta), simbolizand sanatate, fericire, echilibru, inger pazitor. Evita egoismul, fi mai altruist pentru a avea succes deplin. Iti sunt favorabile asocierile si lucrurile facute in echipa. Nu mai fi critic, nemultumit si vei vedea ca totul se schimba in bine.

15: Daca esti nascut intr-o zi de 15, cartea Tarotului care te reprezinta este Diavolul, simbolizand dorinta de dominare, sexul si banii. Esti patimas, spiritul iti este liber, vrei sa domini, iti place sa critici, esti egoist si ai o atractie fata de ezoterism si magie. Renunta la a domina tot ce e in jurul tau, fi mai altruist si vei reusi.

16: Daca esti nascut intr-o zi de 16, cartea Tarotului care te reprezinta este Casa Domnului (Turnul Fulgerat), simbolizand schimbari bruste si rapide de-a lungul vietii. Depasirea catastrofelor, influentarea destinului, depasirea provocarilor. Evenimente rascolitoare si neasteptate, moartea unei persoane dragi. Schimbarea sau pierderea unei case. Pentru a reusi in viata trebuie sa fiti perseverenti si curajosi.

17: Daca esti nascut intr-o zi de 17, cartea Tarotului care te reprezinta este Steaua. Aceasta simbolizeaza succesul, norocul, armonia, protectia ingerului pazitor.Nu te axa pe planul material daca vrei sa ai succes, acest plan este profund negativ pentru tine. Planul spiritual si altruismul te vor conduce unde vrei sa ajungi.

18: Daca esti nascut intr-o zi de 18, cartea Tarotului care te reprezinta este Luna, care simbolizeaza intuitia, imaginatia, emotiile, sensibilitatea, generozitatea. Viata plina de schimbari, dusmani ascunsi, emotii profunde. Vei avea succes daca nu te lasi influentat de nimeni si daca ai incredere in fortele proprii.

19: Daca esti nascut intr-o zi de 19, cartea Tarotului care te reprezinta este Soarele, care simbolizeaza caldura, succesul, mandria, orgoliul, stima si rasplata, cunoasterea, norocul.Sunt favorabile asocierile, posibil doi copii gemeni sau doua casnicii. Atentie la mandria excesiva., sanatate si orgoliu care va trag in jos.

20: Daca esti nascut intr-o zi de 20, cartea Tarotului care te reprezinta este Judecata, ceea ce simbolizeaza surprize fericite, ajutor de unde nu te astepti, judecata si iertare. Pentru a avea succes evita amagirile si accepta realitatea. Anturaj prost care trebuie evitat.

21: Daca esti nascut intr-o zi de 21, cartea Tarotului care te reprezinta este Lumea, simbolizand implinirea viselor. Este o carte deosebita, care-ti poate indeplini toate visele, cu conditia sa eviti autocompatimirea, izolarea, pesimismul.

22: Daca esti nascut intr-o zi de 22, cartea Tarotului care te reprezinta este Matul (Nebunul), simbolizand aventura, impulsivitatea, favorabila calatoriilor de orice fel. Pentru a reusi in viata, fii mai constant, gandeste mai mult inainte de a actiona, lasa mandra si orgoliul in urma ta.

[sursa: primit, de aiurea (pe mail), verificat informaţiile (pertinente) şi postat pe blog (pentru naţiune)]

TREC

Mâinile, stinghere, caută prin gratiile încleştate în zidul rece, Lumina. Se încălzesc? Cer? Îmi pasă? M-am obişnuit să te caut în lumea ta, aşa cum în alte vieţi te căutam în temniţele condamnaţilor la moarte sau în azilele ancorate în bolile grele ale minţii.
Trec pe lângă singura fereastră a vieţii tale, dar nu ai forţa? curajul? să strigi după mine. Te limitezi în a mă aştepta, ca şi când prezenţa mea condiţionează Răsăritul, însă...
Mâna dreaptă, stingheră, se iţeşte în lumină şi duce în căuşul ei o parte de cer irisului stâng, o fărâmă de senin. Cel puţin, azi, vom avea ochii albaştri!...

Trec, n-am să intru în chilia ta şi nici n-am să-mi încleştez genunchii în pământ ca tu să te strângi ghem în braţele mele. Voi toarce, altcândva, din caierul aspru al inimii tale, aşa că, azi, rămâi cu tine, sub bolta rece a eremitului.

imagine: http://csnyder.deviantart.com/art/hermit-shack-78463091

Cele 12 simptome ale Devenirii întru definire

1. Corpul manifestă durere şi suferinţă, mai ales în zona cefei, a umerilor şi a spatelui. Acesta este rezultatul schimbarilor intense ce apar la nivelul ADN-ului, pe măsura ce “Matricea lui Christos” se trezeşte din interior. Durerile vor trece.

2. Sentimentul de profundă tristeţe interioară, fără nici un motiv aparent. Îţi eliberezi trecutul (din această viaţă şi din celelalte), şi aceasta este cauza sentimentului de tristeţe. Această experienţă este similară cu cea pe care o ai atunci când te muţi dintr-o casă în care ai trăit foarte mulţi ani în alta nouă. Oricât de mult ţi-ai dori să te muţi în casă nouă, există totuşi o tristeţe legată de lăsarea în urmă a amintirilor, energiei şi experienţei acumulate în vechea casa. Tristeţea va trece.

3. Plângi fără nici un motiv aparent. Motivaţia este similară cu cea anterioară. Este bine şi sănătos să lăsaţi lacrimile să curgă. Ajută la eliberarea vechilor energii din interior. Şi aceasta va trece...

4. O schimbare bruscă a locului de muncă sau a carierei. Un simptom foarte comun. Pe măsura ce tu te schimbi, lucrurile din jurul tău se schimbă şi ele. Nu-ţi pune problema să găseşti locul de muncă sau cariera perfecta chiar acum. Şi aceasta va trece.
Te afli în tranziţie, şi poate că vei schimba mai multe locuri de muncă până când te vei stabili la unul care se va potrivi pasiunii tale.

5. Retragerea din relaţiile cu familia. Tu eşti conectat cu familia biologică prin intermediul vechii karma. Când ieşi din ciclul karmic, legăturile din vechile relaţii sunt eliberate. Pare ca şi cum vă îndepărtaţi de familie şi prieteni. Şi aceasta va trece.
După o perioadă de timp, vei crea o nouă relaţie cu ei, dacă se potriveşte să fie. Totuşi, relaţia se va baza pe noua energie, fără legăturile karmice.

6. Obişnuinţe ciudate de somn. Este posibil sa te trezeşti în timpul multor nopti între 2:00 şi 4:00 AM. Multă muncă se petrece în interiorul tău, şi asta te face să te trezeşti pentru a lua o “gura de aer”, “a face o pauza”. Nu te îngrijora. Dacă nu poti să adormi, ridică-te şi meştereşte ceva, decât să stai în pat, îngrijorat. Şi aceasta va trece.

7. Vise intense. Aceasta poate include vise despre bătălii şi războaie, urmăriri sau monştri. Pur si simplu eliberezi vechile energii din interior, şi aceste energii ale trecutului sunt simbolizate prin războaie, bătălii, fuga pentru a scapa, sau oameni ciudaţi. Şi aceasta va trece.

8. Dezorientare fizică. Uneori te simti foarte dezrădăcinat. Vei fi “provocat spaţial” de sentimentul că nu eşti în stare să fii cu ambele picioare pe pământ, sau că te afli între două lumi. Pe măsură ce experimentezi tranziţia către noua energie, corpul tău s-ar putea să rămână în urmă. Petrece mai mult timp în Natură, pentru a împământeni noua energie din interior. Şi aceasta va trece.

9. O “autoconversatie” mărită. Te vei trezi vorbind cu tine însuţi mai des. Dintr-o dată vei realiza că ai pălăvrăgit cu tine însuţi în ultimele 30 de minute. Apare un nou nivel de comunicare, care se instalează în interiorul fiinţei tale, şi autoconversaţia este doar vârful icebergului acelei comunicari. Conversaţiile se vor înteţi, şi vor deveni mai fluide, mai coerente şi introspective. Nu ai înnebunit, esti doar Shaumbra care se mişca spre noua energie.

10. Sentimente de singuratate chiar şi în compania altora. S-ar putea să te simti singur şi desprins de ceilalţi. S-ar putea să ai dorinţa să fugi de grupuri şi multimi. Ca Shaumbra, tu mergi pe o cale sacră şi solitară. Pe măsură ce sentimentul de singurătate îţi crează anxietate, devine mai dificil să relaţionezi cu alţii. Sentimentele de singurătate sunt, de asemenea, asociate cu faptul că Ghizii tăi au plecat. Au fost cu tine în toate călătoriile tale, pe parcursul tuturor vieţilor tale. Este timpul ca ei să se îndepărteze, ca să-ţi umpli spaţiul cu propria divinitate. Şi aceasta va trece. Golul din interior va fi umplut cu dragostea şi energia propriei conştiinţe christice.

11. Lipsa pasiunii. S-ar putea să te simţi total lipsit de pasiune, cu o foarte mică dorinţă sau chiar fără dorinţa de a face ceva. Este bine, aceasta este o parte a procesului. Acordă-ţi timp şi stai. Nu te lupta cu asta, pentru că şi aceasta va trece. Este similar operaţiunii de rebootare a calculatorului. Este nevoie să fie deconectat un timp pentru a instala noul şi sofisticatul software, sau în acest caz noua energie a matricei lui Christos.

12. O dorinţă profundă de a merge Acasă. Aceasta este, poate, cea mai dificilă şi provocatoare dintre condiţii. S-ar putea să experimentezi o profundă şi compleşitoare dorinţă de a părăsi planeta şi de a te reîntoarce Acasă. Acesta nu este un sentiment de “sinucidere”. Nu este bazat pe furie sau frustrare. Nu vrei să faci un spectacol sau o drama din asta, pentru tine sau pentru alţii. Este o parte tăcută a ta care îşi doreşte să meargă Acasă. Cauza principală este foarte simplă. Ţi-ai completat ciclul karmic, ţi-ai completat contractul pentru această viaţă. Eşti pregătit să începi o nouă viaţă în timp ce eşti încă în corpul fizic actual. În timpul acestui proces de tranziţie, ai amintiri interioare despre cum este să fii pe partea cealaltă. Eşti pregătit să te înscrii pentru un nou tur de îndatoriri aici pe Pământ? Eşti pregătit să îţi asumi provocările intrării în Noua Energie? Da, într-adevăr, ai putea merge Acasă chiar acum, dar ai bătut atâta drum până aici, şi după multe, multe vieţi anterioare, ar fi păcat să pleci înainte de sfârşitul filmului. Şi, pe de altă parte, Spiritul are nevoie de tine aici pentru a-i ajuta pe alţii în tranziţia lor către Noua Energie. Ei vor avea nevoie de un ghid uman, ca şi tine, care ai pornit în călătoria de la vechea energie, la noua energie. Calea pe care mergi acum îţi oferă experienţa care te face capabil să devii un Profesor pentru Noul Om Divin. Chiar dacă, uneori, călătoria ta poate să pară întunecată şi solitară, aminteşte-ţi că nu eşti niciodată singur!

sursa: [MindSpiritFire]

Inorogul Alb

De câteva zile sunt pe pilot automat. Las lucrurile şi gândurile să pună stăpânire pe mine, iar eu nu mă împotrivesc ca altădată. Merg unde vor paşii, privesc unde vor ochii, ascult ce vor urechile şi iubesc ce vrea inima. E simplu, e mult mai simplu aşa, şi realizez că nimeni, în afara mea, nu mi-a complicat existenţa. Aşa că, îmi aranjez mai bine, pe umeri, mantia păcii şi merg pe urma paşilor mei, eliberată de stăpânirea grea a reproşurilor.

Îmi surprind mâinile întinzându-se după o revistă, Psychologies Magazine. Coperta este neatrăgătoare, dar am încredere în alegerea mâinilor şi a ochilor. O deschid. Sunt multe, prea multe imagini, dar citesc la întâmplare titlurile. Descopăr cu bucurie un interviu dat de Antonio Lobo Antunes. Printre altele este întrebat despre motivaţia oamenilor de a cerceta Lumea şi de citi literatură (oh, dulcele meu drog!), la care autorul Ordinii naturale a lucrurilor a răspuns: „Oamenii îşi fac planuri, vor să afle răspunsuri din cărţi, dar nu poţi şti răspunsurile, pentru mine asta este atât de evident. Eu am mai multe întrebări decât răspunsuri. Am foarte puţine certitudini. Lucrul important în viaţă e să te laşi mereu surprins. Oamenii sunt mai bogaţi decât credem noi, te surprind mereu. E o mare onoare să fii viu, e fascinant. Pentru mine, nu e important unde trăiesc, aş putea trăi aici, în Bucureşti. Şi care e visul nostru într-o viaţă? Să fim înţeleşi. Oamenii se uită la tine, dar nu văd cine eşti. E plicticos să fie nevoie să explici ceea ce gândeşti”...

Zâmbesc, îmi plac oamenii ce gândesc şi trăiesc omeneşte. Asta înseamnă atât de mult, de fapt! Îmi plac oamenii cărora nu trebuie să le desenez cerul pentru a citi mesajul secret al stelelor, îmi place Cristina, care azi, când i-am spus în timp ce miroseam o floare, că aceasta are un parfum albastru, a tradus olfactiv imediat "albastrul" vegetal, "ştiindu-l" prin cuvintele mele.

Gândul îmi zboară la Omul meu, iar în drum către el, gândul meu se întâlneşte cu gândul lui pentru mine, iar gândurile noastre, întâlnindu-se, se cuprind în îmbrăţişări şi în sărutări tandre, până când vârtejul ireal ne dăruieşte, definitiv şi misterios, unul altuia, în afara timpului, în afara spaţiului, într-o lume a-nume. Încă nu-l sun, nici el încă nu mă sună şi ochii mi se aşează din nou pe şirul literelor care adună matematic ideea lui Antunes: „Când găseşti pe cineva care te înţelege, e perfect, dar extrem de greu. Celălalt se va uita la mine şi va înţelege ce vreau să zic, dacă am norocul să-l găsesc pe acel Cineva Minunat. Să vorbeşti fără cuvinte... dar oamenii de acest fel nu se găsesc uşor. Am cunoscut un scriitor, Jorge Amando, el spunea: inorogul alb vine o singură dată, dacă trece prin faţa ta, nu îl pierde! În general, noi, oamenii, îl pierdem pentru că nu suntem obişnuiţi să fim fericiţi. Şi nu îl vedem. Complicăm viaţa teribil...”

Multe din cuvintele rostite de Antunes sunt cuvintele rostite de mine, celor din jurul meu. Acesta este un habitus, un mod de viaţă. Este greu să trăieşti cu credinţă, este greu să te laşi purtat de semnele bune, este tot mai anormal să fii normal.

Citesc mai departe răspunsul întrebării următoare, ce îl chestionează pe Antunes despre lucrurile cu care oamenii sunt, în general, obişnuiţi: „Cu singurătatea şi cu tristeţea, şi cu a fi neînţeleşi. Amado era mai bun decât cărţile sale şi ştiţi de ce? Pentru că avea atâta cunoaştere a vieţii. A fost comunist, a suferit apoi persecuţia comuniştilor. Şi era un tip foarte singur... era foarte cald ca om. Era aşa de frumos să îl vezi cu soţia lui. Îi atingea sânul în public atât de natural şi deloc vulgar, ca un semn al cunoaşterii lor intime, şi spunea: „ea e inorogul meu alb”...

Nu am răbdare şi sun. În altă parte a lumii, atât de departe-atât de aproape, iubitul meu îmi răspunde:
- Draga mea, nu pot vorbi acum.
- Ştiu, dar, totuşi, vreau să-mi răspunzi la o întrebare, ce spui, sunt eu inorogul tău alb?
- Nu te aud, iubito, e un zgomot infernal în jurul meu. N-am auzit întrebarea!
- Hai, răspunde-mi cu da sau nu, dacă tu crezi că eu sunt inorogul tău alb.
- Of, nu aud nimic, dar indiferent de întrebare, răspunsul este DA.

Îmi potrivesc şi mai bine pe umeri mantia magică şi privesc pe fereastră cum o nouă poveste frumoasă dă să coboare în lume... Nu-ţi face griji, cititorule, disting în sufletul tău atât de mult loc pentru dragoste!