01 decembrie, 2009

Dreptul de a alege

Dreptul de a alege reprezintă cel mai important element din sofisticatul motor al liberului arbitru. Ce alegi, cum alegi, pentru cine alegi, pe cine alegi se adună întrun snop dilematic, ce depăşeşte, tot mai des, capacitatea unui om de a rămâne în armonie cu sine şi cu "restul lumii". Aşadar, sunt tot mai puţin convinsă de obligativitatea acestui drept în absenţa judecăţii şi a echilibrului.

Chiar dacă istoria tristă a societăţii omeneşti demonstrează că puterea majorităţii nu presupune garanţia binelui, lumea insistă!

Îmi vin în minte, câteva cuvinte ale unui dascăl din facultate, care la un curs de istorie universală contemporană a susţinut ideea importanţei maselor şi a exprimării vulgului, dar care a demonstrat ştiinţific că în absenţa unei elite, importanţa acestora se reduce la pericol.

De atunci îmi este limpede faptul că elita (creată din cei buni şi înţelepţi, nu din cei aruncaţi de destin pe toboganul oportunismului), reprezintă singurul filtrul prin care vox populi se poate transforma în vox dei.


Este recunoscut faptul că individualismul reprezintă scânteia care a născut prin focul lui "fac ce vreau", societatea modernă în care drepturile de grup au pierdut teren în faţa drepturilor individuale. Şi totuşi, din când în când individul este suspendat de voinţa grupului - de oameni sau de interese.
Aşadar, dreptul de a alege rămâne în categoria "sfânt", atâta timp cât prin alegerea făcută nu se agresează niciun sistem din "corola de minuni a lumii".
Setările divine, cu care coborâm din Înalturi, sunt suficiente pentru a fi în starea de graţie din care să recunoşti minunile, sau din care să înfătuieşti gândul bun, iar una din acestea este, fără îndoială, capacitatea de a decela răul de bine. Însă, alegerea nu presupune un simplu gest: "alegerea", ci mai cu seamă controlul locomotivei care trage după sine garnitura grea a consecinţelor.
Personal, aleg să nu strivesc corola de minuni a lumilor mele.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu