24 octombrie, 2008

ArcaNA

(schiţă într-un act)
(fragmente din jocul prezentat în cadrul Festivalului de Artă Neconvenţionala „La Strada" şi în Festivalul de Artă medievala „Cetăţi transilvane" - Sibiu, 2006, de către membrii grupului Metamorphosis)




7 Personaje
Cronicarul Carol
(porneşte ca un personaj sfrijit, complexat, fricos, plin de vise neîmplinite şi prejudecăţi; scrie cronica cetăţii, fără noimă, subiectiv, după ureche... ; în urma poveştii trăite se metamorfozează într-un cronicar lucid, contemporan, ancorat în realitate, acceptând totodată alteritatea şi relativitatea timpului)
Maya (personaj atemporal, un copil cosmic, iluzia, care invită la joc caractere cu mentalitate retrogradă, oferind acestora şansa iniţierii şi trecerii lor într-un level superior Marelui Drum, inspirând sacrificiul, dragostea şi renunţarea la sine)
Haronia (soţia cronicarului, frumoasă, vrăjitoarea sfârşitului de sec. XVIII.. ; răutăciosă, bârfitoare, duplicitară, dar care, prin cunoaştere, reuşeşte să renunţe la atributele negative)
Măcelarul (bădăran, violent, îndrăgostit de Haronia...)
Zeon şi cei doi discipoli ai săi : (sunt reprezentanţii unui ordin călugăresc, de tipic medieval; pe cât de... conservatori, pe atât de... inventivi când este vorba de interes financiar)
Toate cele 7 personaje vor traversa timpul, prin puterea cuvântului, reconsiderându-şi, personal, înţelegerea cuvântului „minune". Fiecare în parte, reprezintă o minune, dar în cele din urmă toţi conştientizează nu unicitatea, cât unitatea minunii ca fenomen.

Scena 1
(Interior de casă sec. XVIII. La masă, cronicarul este preocupat de munca lui, iar soţia sa, de asemenea, cu o îndeletnicire casnică)
Cronicarul (scrie şi citeşte cu voce tare. Din când în când se opreşte şi se gândeşte, în încercarea să-şi amintească evenimentele ce le va consemna...):


Anno domini 1751: „În Oraşul de Sus se află 461 de case de locuit, dintre care 61 sunt case de lemn. La începutul lunii ianuarie Dieta deliberează. # 6 iulie: o acuzată de pruncucidere este decapitată în Piaţa Mare # 13 august: Târgul de vite este mutat în faţa Porţii Ocnei. # În aceeaşi săptămână un bucătar acuzat de sodomie este decapitat. # 15 octombrie: se face inspecţia fortificaţiilor. În zidul centurii mai există 39 de turnuri # 19 octombrie : Mecanismul cu clopoţei din turnul bisericii parohiale este mărit".... (ca pentru el) Da’, dacă stau bine să mă gândesc anu’ trecut nu s-a petrecut mai nimic în cetate... (oftează şi continuă să scrie mai departe)

Haronia (pusă pe harţă): Dar cine te crezi tu, bărbate, să spui şi să scrii, că ce a fost şi cum a fost?! Cui ajută?
Cronicarul (iritat): Măi, femeie, ia vezi-ţi tu de tischlaiferul ăla, şi lasă-mă pe mine în ale mele. Le scriu pentru mine, să nu le uit, aşa! Că la ce bun să ştiu scrie, dacă n-aş scrie şi la bun ai şti tu coase, dacă n-ai coase? Mai departe: „anno domini 1752: prima trupă de teatru dă spectacole într-o clădire din lemn din Piaţa Mare"....
Haronia: Ai de grijă, numa’, să nu-ţi scrie altul vreo sentinţă, că mai an au terminat închisoarea de pe strada Turnului. Frumuseţe de clădire, însă are un cusur, la aşa de multe camere, n-au făcut decât câteva ferestre... Să nu te invite pe-acolo, în vizită! (râde rătăcios) Grijă numa’, cuvântul scris rămâne, şi tare de mi-e mie teamă, la câte s-au întâmplat în ultima vreme, la câte semne s-au arătat! Ştii şi tu, şi cometa de acum 2 ani, să nu mai punem la socoteală zvonurile care bântuie cetatea... Cică tot umblă peste tot, dar n-o pot prinde!
Cronicarul: Cine umblă, măi?
Haronia (îngrozită): O femeie. Cine a văzut-o, zice că-i frumoasă, prea frumoasă să fie adevărată... Un strigoi! Când apare, apare şi ceaţa, când se iveşte, bate şi vântul, zguduie pământul!
Cronicarul (înfricoşat sare de pe scaun, închinându-se): Bagă de seamă ce vorbeşti. Nu mai pleca tu urechea la vorbele vrăjitoarelor, că te-or trece şi pe tine prin apă şi foc, şi atunci să te văd! N-ai fi prima şi (doar pentru el) nici ultima.
Haronia Ehe, nu mi-e mie teamă, ţie să-ţi fie, că eşti prostănac de când te ştiu!... Toma necredinciosul, crezi că numa’ ce vezi cu ochiul există?
Cronicarul Da, asta e credinţa mea!
Haronia Chiorule, câte duhuri nu s-or plimba, chiar acum, uite aşa, pe aici pe lângă noi, şi noi credem că suntem singuri în casă! Cetatea asta e bântuită, ascultă ce-ţi spun eu, bân-tu-i-tă!
Cronicarul Nu mă mai chinui cu poveştile şi nălucirile tale. Ce este, este, iar ce nu este, nu este! (încântat) Trebuie să notez asta... (scrie în catastif)




(.........)


Haronia (se ridică brusc şi se pregăteşte să iasă în oraş): Vezi, asta îţi spuneam, dar pe lângă că eşti prost, mai eşti şi fricos. Unde te-oi fi găsit?! Decât să scrii baliverne, mai bine ai repara fereastra asta, că bate vântul de te duce... Până vin, să fie gata!
Cronicarul Dar încotro te-ndeamnă necuratul să mergi acum, la ora asta?!
Haronia (ironică) Dacă-mi dai voie, mă duc să mă închin la biserică, apoi trec pe la măcelar să iau o bucată de carne, că friptură vrei la cină!... (iese furioasă) Eu trebuie să mă ocup de toate, de casă, de masă, de fereastră...
Cronicarul (rămas singur, strigă în urma ei): Nu mai mănânc nimic, de azi ţin post! Aşa să şti, post negru, numai să taci, să nu te mai aud! Mai bine mă călugăream, alt om eram. Eram Om! Eram sub papucul stareţului, nu al nevestei, eram om, poate chiar cronicar, cronicarul Dietei... Om! Am ajuns să stau cu o vrăjitoare şi să pândesc întâmplări măreţe, la care eu sunt doar un simplu spectator...
(resemnat se întoarce la masa de scris)


Scena 2
(Lumina se estompează. Maya intră în scenă. Se apropie de Cronicar care scrie netulburat)
Cronicarul (simte o prezenţă) „Poştalionul circulă o dată pe lună între Viena şi Hermannstadt dus-întors. În urma unui ordin al Curţii Imperiale călăul arde în Piaţa mare publicaţii îndreptate împotriva iezuiţilor... (Este răvăşit de frică, O vede pe Maya ale cărei gesturi produc sunete înfricoşătoare. Este inofensivă şi distrată de reacţia exagerată a cronicarului)
Maya Nu-ţi fie frică! Te-am speriat?
Cronicarul Cine eşti?
Maya Oamenii îmi spun în multe feluri. Tu spune-mi Maya. Am auzit că scrii, iar prin puterea cuvintelor tale, oamenii şi faptele lor devin nemuritoare. Admir ceea ce faci!
Cronicarul Deh, nu e chiar aşa. Uite, (aruncă hârtiile pe jos) nu au nici o valoare! Eu şi soţia mea nu avem urmaşi, şi aşa ne mai omorâm timpul, să nu ne pierdem minţile... Eu scriu, ea coase, (important) eu scriu!

Maya Vreau să scrii şi despre mine, te rog, măcar două vorbe, să se ştie că am trecut şi pe aici, şi poate, peste ani, oamenii mă vor asculta şi înţelege. Uite, îţi dau bani, 10 guldeni... (îi pune un pumn de monede pe masă)
Cronicarul Nu vreau nimic, pleacă!
Maya Scrie despre visul meu. Eu cred în puterea cuvântului.
Cronicarul În incantaţii... Pleacă, vrăjitoareo!
Maya (râde): Tu eşti vrăjitor, nu eu, tu fixezi în timp timpul! De câteva zile te urmăresc şi nu ştiam cum să intru în vorbă cu tine...
Cronicarul Chem servitorii să te arunce în stradă!
Maya N-ai servitori, iar soaţa ta, Haronia e plecată... Altfel, n-aş fi îndrăznit...
Cronicarul (bocind): Haronia, de ce ai plecat, cui m-ai lăsat?! Că numai eu ştiu ce mult te iubesc şi te preţuiesc...



Maya (imperativ): Scrie, descrie lumii visul meu!
Cronicarul Scriu, scriu...
(Cronicarul începe să scrie, după dictare, îngânând „academic", plin de teamă şi neîncredere în ceea ce scrie, plângându-şi de milă, nemulţumit vizibil de întâmplare)
Maya Scrie aşa, că am pornit în lume ca un negustor de ferestre. Am sărit în gol din lume în lume, din timp în timp, din anotimp în anotimp. (......)

Am mers mult şi am întrebat, şi am căutat fără încetare două Ferestre anume, o Fereastră prin care să văd limpede răsăritul unei dimineţi de vară, plină de rouă şi ceaţă răcoritoare, şi o altă Fereastră prin care să priveasc mereu liniştea şi frumuseţea unui apus de toamnă aurie, prin care să simt adierea vântului copt, ca poamele pământului. Am căutat şi am găsit, le-am luat, apoi le-am aşezat pe peretele dinspre miazănoapte, să fiu mereu aproape şi de răsăritul văratic şi de apusul tomnatic.
Cronicarul (indignat) Nu pot scrie minciuni, eu sunt un cronicar serios, respectat, nu mă cobor să scriu baliverne, snoave fără noimă!
Maya: Este adevărat, hai cu mine, să privim împreună ferestrele din povestea mea!
Cronicarul Dar, de când e lumea, soarele răsare la Răsărit şi apune la asfinţit. Ceea ce spui e vrăjitorie!
Maya Ceea ce spun este adevărat! Dacă în cuvânt este posibil, atunci în fapt, de ce ar fi imposibil? Şi, dealtfel, dacă nu crezi şi vrei să te convingi cu ochii tăi, du-te în camera de oaspeţi. Am îndrăznit să pun acolo ferestrele, una lângă alta. Eu nu am o casă anume, aşa că îţi dăruiesc această minune, dacă te învoieşti să scri că am trecut şi eu prin cetatea ta, în annno domini 1752...
(Cronicarul aleargă in afara scenei, în camera de oaspeţi. Linişte, iar dintr-o dată, un strigăt de groază. Intră în scenă, dându-şi palme...)
Cronicarul (către public) Aşa e! Pe peretele dinspre miazănoapte au apărut două ferestre mari, frumoase. Am doi sori, unul răsare, altul apune, în stânga e primăvară, în dreapta, toamnă! Am scos mâna pe geam, să nu fie nălucire, şi e întocmai cu a grăit făptura asta. Ajutor, e aici! Simt cum mă arde tot corpul! Săriţi, oameni buni!

(.....)

cena 3
(În scenă întră Haronia, măcelarul şi cei trei călugări. Maya se ghemuieşte şi se ascunde sub masă, de unde priveşte întâmplările, asemeni unui spectacol. Aplaudă, din când în când....)
Haronia Omule, linişteşte-te! Ce s-a întâmplat, cine e aici, cine te arde?
Cronicarul: Îmi arde mintea şi ochii, trupul cu sufletul. Mă omoară!
(Preotul începe să se roage, măcelarul să caute etc., mare agitaţie)
Haronia Doamne, Dumnezeule, dar ce s-a putut întâmpla? Nici n-am mai apucat să trec pe la măcelărie, am ieşit de la biserică şi am auzit strigătele...
Cronicarul (numai pentru Haronia, îi şopteşte la ureche) E aici!
Haronia Cine?
Cronicarul Femeia!
Haronia Strigoiul?
Cronicarul Maya, aşa îşi zice.
Haronia Ce nume e ăsta? Cum adică "aici"?! Aici, aici?
Cronicarul Chiar aici, în odaie cu noi.
Haronia (aleargă în bucătărie şi vine cu un polonic) Unde?


(........)



Maya (intră din nou în joc): Nu vă fie frică, am venit cu gânduri bune! De fapt, am venit să vă las un dar, ca amintire, cu speranţa că ceea ce trăim să devină o poveste, o frumoasă poveste...
Măcelarul Am cuţitul la mine, aşa că, ai grijă, de aici nu mai scapi! Lasă-te prinsă, să scăpăm lumea de tine!
Maya Sunt deja prinsă în lume, în lumea asta. Am sărit în gol din lume în lume, din timp în timp, din anotimp în anotimp....
Haronia Ce vrei să ne faci?
Maya Nimic, vreau să vă dau o informaţie utilă, adică, aşa cum îi spuneţi voi, o veste bună, să aveţi timp de pregătiri...
Călugăru Zeon Să plece necuratul! (îngrijorat, către Maya) sau să ne pregătim să murim cu toţii?!



(.......)

Maya (încearcă să-i trezească pe oamenii cetăţii) Peste câteva ore astrale în portul acestei cetăţi va acosta salvatoarea Arcă Na. Să ne pregătim cum se cuvine, să avem ştiinţa, puterea pentru a coborî de pe puntea strălucitoare, miraculoasele-i daruri!
(oamenii râd, exaltaţi, conştienţi că pericolul nu există şi chiar sunt în stare să preia controlul asupra situaţiei)
Haronia Taci, nebuno, pleacă de-aici, că-ţi rup oasele! Tu nu vezi că noi suntem oameni serioşi cu credinţă în Dumnezeu? În veci, pururi, cetatea asta, ţara asta n-a avut port, poate doar în timpul lui Noe... (râde batjocoritor)
Maya Haronia, tu mă faci nebună, tu care nu vezi decât în flacăra luminii reci?! Stingeţi toate luminile voastre şi aprindeţi Focul viu! Veţi vedea atunci şi portul cetăţii lui Hermann, şi intrarea la docuri a măreţei Arca Na!
(către public) Treziţi-vă, oameni buni, aprinde-ţi focurile şi dansaţi, îmbătaţi-vă sufletele cu bucurie şi speranţă şi rostiţi de 24 de ori revenirea la rădăcini: re-ligio
Cronicarul, soţia cronicarului, măcelarul, călugării (fiecare în altă tonalitate) : re-ligio....
Maya Nu e bine aşa, rostiţi pur şi simplu: "re-ligio", în felul în care să înţelegeţi că rădăcinile tuturor lucrurilor vizibile se găsesc în invizibil...

(.......)

Haronia Hai, gata cu bâlciul, v-aţi pierdut toţi minţile, nu alta! (strigă) Linişte!!! (către public) Nu o luaţi în seamă, vedeţi-vă de drum... Ştiu eu cine e ea, e Maya, pagata! Picioarele-i umblă prin cer, iar capul i se mulţumeşte să contemple fenomenele mereu schimbătoare, pieritoare ale lumii. (către grup) Iar, voi, liniştiţi-vă, să vedem cum facem să scăpăm de necazul ăsta... Ce bine era pînă să vină Nebuna să ne cheme să vedem cai verzi pe pereţi, (ironic) pe pereţii cetăţii lui Hermann...
Călugărul 1: Oricum, mai degrabă văd cai decât corăbii aducătoare de comori...
Călugăru Zeon (viclean): Ar fi bine, totuşi, să o întrebăm mai multe, să o tragem de limbă. Poate se întâmplă şi la noi o minune... Nu mi-ar strica afacerii, adică parohiei, un val de turişti pe care, vorba aia, îi mâncă-n fund cucernicia... Parcă-i şi văd, cu o mînă se închină, iar cu alta îmi dă taxa. Să vină să se închine minunii şi mie să-mi dea gologanii.
Restul grupului (contrariaţi): Nouă să ne dea gologanii...
Călugăru Zeon: Nouă să... îmi dea gologanii!
Grupul: Aşa da!
Călugărul 1 şi 2 (închinându-se şi cântând în cor): Că dacă e dar, dar să fie pentru toţi... Amin!
Maya (se ridică pe un piedestal): Minune, peste câteva ore astrale în portul acestei cetăţi va acosta salvatoarea Arcă Na. Să ne pregătim cum se cuvine sufletele, pentru darurile ce le vom coborî de pe puntea strălucitoare a arcei salvatoare...
Cronicarul Şi Arca asta de care spui, vine de departe?
Maya (cu ochii în permanenţă către cer) Arca Na este aproape....
Haronia N-ai cu cine să vorbeşti, prostănacule, lasă-mă pe mine! Ascultă Maya, Arca trebuie să fie condusă de un cârmaci, cine e la timona corabiei de care spui?
Maya (ca trezită din vis) Arca Na este condusă de însuşi Enoh, care după Adam este al şaptelea înţelept al pămîntului. Lângă umărul său drept stă însuşi Hermes Trismegistos. Îi şi văd figura de trei ori gigantică. Iată-l, stă de vorbă cu cineva, îl cunosc, îl recunosc e însuşi Cadmos al Greciei, întemeietorul Oraşului Sfânt...
(Cronicarul, soţia cronicarului, măcelarul, călugării râd pe înfundate)
Haronia Bine, bine, dar cineva pe care să-l cunoaştem şi noi...
Maya În afară de cei trei nu mai văd pe nimeni!
Haronia Şi cât mai trebuie să aşteptam?
Maya Nu ştiu, totul depinde de noi, de cât de liniştite ne sunt sufletele, şi cât sunt de deschise Luminii. Arca Na se luptă cu furtunile gândurilor noastre, cu neputinţele şi blestemele care le ridicăm către cer, către Oceanul salvator
(.....)

(coregrafie. Navras, Juno Reactor)
Datorită faptului că nu obţin informaţiile dorite de ei, ci informaţii cărora încă nu le cunosc sensul, cele 6 personaje se dezlănţuie cu furie asupra Mayei. Spre marea lor uimire, nu o pot atinge. Forţa cu care se îndreaptă spre ea se întoarce împotriva lor, asemeni unui bumerang. În încercarea repetată de a o lovi, ei însuşi, sunt cei ce sunt trântiţi la pământ. Gesturile sunt haotice. Întregul grup, aritmic. Această tentativă eşuată îi înfurie şi mai mult, şi asemeni unui prădător ce a scăpat prada, grupul se focalizează pe cel mai slab dintre ei, pe cel diferit, pe cel „altfel", mai în cazul nostru, pe Cronicar. Acesta este răpus şi ucis sub privirele îngrozite ale Mayei. Trupul cronicarului este depus în faţa, la picioarele ei, căreia toţi, acum, îi cer ajutorul, conştientizând atât crima cât şi propriul sacrificiu, pedeapsa ce trebuie să o suporte şi o cer. Maya îl trezeşte la viaţă pe Cronicar, după care îl trânteşte la pământ, acesta rămânând în postura unui fetus. Acelaşi gest îl repeta pentru toţi. Oamenii cetăţii se reconstruiesc, renasc, mişcarile sunt grele, încetinite. In momentul re-naşterii, fiecare strigă putrernic, apoi, individual îşi recunosc corporalitate şi în cele din urmă, faţa. Mişcarile se precipită, grupul devine dinamic, organizat, In cele din urmă din trupurile lor se creează Arca Na, în care trupul Mayei, pe un plan superior simbolizează catargul, axis mundi, puntea dintre două lumi, dintre vizibil şi invizibil. Re-ligio. Traversează timpul)

Maya (coboară între oamenii cetăţii):
Am ieşit din Casa-trup să ajung în cetate, Iar din Cetate, în Arcă.
Trupul nu mi-l mai simt, nu mă mai doare nimic,
Doar că, de câteva zile, simt pe umeri povara zidurilor, port armura teritorială a acestui oraş. Dintr-o dată, crusta corpului meu a fost înlocuită cu esenţe minerale, alambicate de beton armat, asfalt, cărămizi, stucaturi roase şi cioburi din ferestrele, mai mereu, închise.
E mult mai greu acum!
Aşa, e mult mai greu...
Nu asta-i libertatea promisă,
În cetate mântuirea este încă trucată!
Cronicarul Cum le mai este, azi, oamenilor?!
Maya Cum ştii, cum spun cu toţii „bine"!
Haronia Ce mai fac ei?!
Maya Cum ştii, cum spun toată ziua „nimic"!
Cronicarul: Au rămas cu toţi acasă, în cazematele-trup blidate împotriva iubirii ca împotriva atacurilor armate – amândouă, tragedii aducătoare de totale distrugeri şi nevindecate arsuri.
Haronia Ne-au lăsat singuri să aşteptăm arca. Râd de noi, ca de nebuni, orbii, cică oraşul ăsta nu e port, de parcă nu se vede cu ochiul liber albastrul de jur, împrejur... Ce vor mai mult de-atât?! Nu le place nici seninul, nici furtuna, nici lumina... Hai, Arcă, hai, fă-le dor de noi!

(....)

Haronia Dar ce facem noi aici? Ce gazdă sunt eu, să intrăm în casă?!...
Cronicarul Veniţi cu mine în camera de oaspeţi să vedeţi nepreţuitul dar primit, doi sori, două ferestre,una....
(Maya rămâne singură în scenă)
Maya Unde este cronicarul?
Cronicarul (alergând către ea): Chiar aici, slujind poveştile, minunile şi adevărul!
Maya: Atunci scrie, descrie lumii visul meu!
Scrie aşa, că vreau să mă dau mare cu cât de mică sunt.
Vreau ca oamenii să mă recunoască, nu după cum arăt, ci după cum dansez cu Principiile.
Să mă ţină minte după cum întindeam hora mare a ielelor, în care poceam pociţii şi îndreptam îndreptăţiţii. Nu îmi este greu pentru că am verbul mişcării în sânge, în genă şi geană.
Ce spui?! Cum ar fi fost să am verbul iubirii în sânge?
Nu ştiu, încă nu ştiu, dar, întreabă-L pe singurul care până acum a purtat iubirea absolută. Îţi va răspunde, pentru că te iubeşte.
Eu duc mişcarea, mişcându-mă, mişcându-vă.
Fiecare are numai ce poate duce.
De câteva secunde astrale Soarele meu a intrat în Casa Magului,
abia ce m-am pornit la drum, de-abia ce m-am pus în mişcare pe Roată
aşteaptă-mă, aşteaptă
să vezi,
să ştii,
să taci...
Cronicarul (către public. Maya stă în spatele lui, asemeni unei umbre):
Am ieşit din Casa-trup să ajung în cetate, Iar din Cetate să mă îmbarc în Arcă. În Arca Na.
Pentru asta am ajuns aici, să plec din mine, să plec din voi şi din toate Registrele de Stare Civilă.
Aşa mă veţi vedea, când nu mai sunt! Plecat, o să-mi duceţi dorul! Toţi îmi veţi împleti şosete şi-mi veţi ţine în ramă de argint fotografia...
Natura umană este inconfundabilă şi mult mai stabilă decît o reclamă psiho-filozofii contemporani.
Hai, Arcă, scoate-mă din zidurilor acestui oraş, în care s-au infiltrat gunoiul indiferenţei şi putoarea bâlciului.
Degeaba aruncăm peste toate găleţi cu lavabila autoadorării exaltate,
Spoiala cade!
Hai, Arcă, vino şi smulge-mă din piatra Registrelor de Stare civilă şi din circuitele tuturor bazelor de date, virusate şi piratate cronici moderne...
Încetarea fricii este începutul vieţii!
(Maya îi acoperă ochii cu palmele)


„Sfârşit"
(există?)
.

.
.

foto by Armand Niculescu www.photo.media-division.com

16 octombrie, 2008

Metamorfoza

Jocul generează linii, obiecte bidimensionale în mişcare. Ecranul este plin de posibilităţi. Încarcă abuziv retina şi înşeală grotesc capacitatea de a alege. Este prea de dimineaţă pentru a face altceva. Ceaiul s-a terminat, cafea nu beau. A mai rămas în cana galbenă de porţelan ceva apă minerală care şi-a pierdut acidul. Univers sălciu

Nu-mi este foame, nici somn dar, prin compensaţie, setea şi-a făcut cuib în trupul meu. Mă ridic cu greu din faţa monitorului, de parcă mi-aş smulge instalaţii complicate de tipul celor ce ţin în viaţă un comatos.
Deschid robinetul şi sorb lacom din căuşul palmei. Jetul puternic de apă îmi udă pieptul şi toată partea din faţă a rochiei. Detest apa de la robinet, iar ideea de canal şi conducte subterane mă înspăimântă.

Beau cu ochii închişi, fără să-mi imaginez păienjenişul venelor transparente ce împânzesc burta oraşului. Radioul porneşte singur. Cântă. E fix. Doi tipi obositori îşi întind vocile pe frecvenţă fm străduindu-se să creeze bună-dispoziţie acolo unde nu este nevoie. Abuz. Pană de curent.
Radioul şi buna dispoziţie se sting. Monitorul bâzâie ofticat o secundă, apoi devine negru. Linişte. Patul a rămas neatins. Dulapul nu l-am deschis de o săptămână. Port aceleaşi haine, aceleaşi sandale. Părul a luat o formă incredibilă, iar singurele culori de pe faţă s-au adunat în linia cearcănelor. Nimeni nu comentează. Nu are cine. Până mai ieri viaţa mea plana peste o infinitate de posibilităţi, iar eu ales-o pe cea mai complicată. Am fost de acord, am semnat şi un contract, un soi de adeziune. Am luat la cunoştinţă riscurile şi de atunci am generat continuu între mintea ei şi restul lumii linii, limite, graniţe...

Dispar, încet, fără spasme şi fără ancore fantasmice. Dispare învelişul pe care oamenii îl admirau în înţelegerea lor. Restul?
Începe schimbarea, o simt. Nimic nu este vizibil în exterior, dar în mine un vulcan îşi pregăteşte tacticos lava incandescentă. Nu mi-au spus cât mai trebuie să aştept, pentru că nu am întrebat, iar asta din cauza fixului cu „înţelepţii nu pun întrebări”...

Mi-a intrat de mult în cap şi chiar am crezut, sau poate m-am născut cu această idee, pentru că niciodată nu am pus întrebări, nici măcar la vârsta lui „de ce?” când, uluită, descopeream lumea. „Ce copil cuminte aveţi, nu deranjează deloc! Dacă nu ar ţine ochii larg deschişi, am crede că nu o interesează nimic”. Am fost înşelată de sonoritatea propoziţei şi de prostia celor ce mi-au încurajat blocajul. Mercur retrograd

Am trăit şi nu am întrebat de ce trăiesc, voi muri şi nu am catadicsit să întrebe pentru ce, sau pentru cine? Nici măcar când, unde sau, şi mai interesant, până când? Reporter ratat
Îmi simt brăţările grele, şi cele de mîini, şi pe cele de la picioare. Acum, obiectele acestea haioase şi zornăitoare mă deprimă. Îmi aduc aminte de zilele în care credeam în puterea lor apotropaică, cât le preţuiam şi cu câtă grijă le instalam! Cele verzi, cu pietrele roşii şi albe pe mâna stângă, alături de brăţara de argint în formă de şarpe, iar cele din piele şi aramă pe încheietura mâinii drepte. Era la fel de importantă şi colecţia pentru gleznă. O brăţară, două brăţari şi un ineluş pe degetul de la picior. „Vrăjitoare, pieri de pe faţa pământului”! strigau femeile în urma mea, cele care în loc de brăţari colorate purtau baticuri cernite legate sub bărbie. Şi simţeam cum valul de gheaţă aruncat spre mine pătrunde adânc în piele, trece de vertebre şi se instalează în măduvă. Nu îmi era frică, dar tremuram când mii ce cuţite reci mi se împlântau în spate. Atac energetic

Cuvintele dure, unite în blesteme, mă făceau să grăbeasc pasul, să mă îndepărtez de zona "sfântă", fierbinte a bisericii din care ieşeau, în stoluri negre, femeile-corbi. Ar fi fost mai simplu să mă întoarc la ele, să le explic prin cuvânt, sau dacă nu prin cuvânt prin culori canonice, cum văd eu lumea şi cât las lumii să vadă din ea. Dar, ca de obicei, alegeam varianta mai complicată, care mă fixa irevocabil în singurătate. Încă o linie pe răbojul iertării

Ies din casă. Mă împiedic, cu greu îmi ţin echilibrul! Toate obiectele din hol se agaţă răutăcios de mine, iau eu mă lovesc de toate. Vecina m-ar întreba, nu din interes ci din dorinţa de a-şi confirma teoria „Ce-i cu tine, te droghezi? Dă-i încolo de bărbaţi, nici unul nu merită. Eşti frumoasă, mai ai timp!” şi neprimind răspuns, ca de obicei, s-ar întoarce ofensată în propriul război: „Nici măcar curvă, elea au noroc”! Dar azi vecina nu este. Holul strâmt şi alambicat mă enervează. Arhitect nebun, a pus scările aiurea, peste tot! N-am mai întâlnit sistemul ăsta, niciodată nu am ştiut unde şi cum să păşesc să evit senzaţia de pas în gol.

Maşina mă aşteaptă. Am întârziat, ceea ce altădată m-ar fi enervat... Tot ceea ce făceam odinioară era bine, perfect, conform etichetei. Acum mi-e şi mai dor de Pia, să o vadă şi să o întreb la ce tot efortul de a mă învăţa ce e bine, dacă m-a născut-o într-o lumea în care binele nu contează. Trebuia să întreb şi asta, mai demult, acum... Urc în maşină. Aud huruitul motorului şi vocea şoferului, care toarce cuvinte. Tonul este prea jos, îl disting, dar nu înţeleg ce spune. Neinteresant

Sunt într-un carusel care nu are lanţuri de care să mă prind. În schimb, unghiile pătrund, în scaunul capitonat. Gata, sunt în siguranţă, nu mai cad...
Aş mai fi vrut să-l întrebe pe el de ce nu m-a prins niciodată în braţe? De ce nu a avut curaj să devină ceea ce este, aşa cum l-am descoperit într-o frumoasă întâmplare, chiar înainte lui? De ce tot timpul rămânea cu un pas în urmă şi mă ruga să-l aştept? Pentru ce să îl aştept? Inutil

Ne-am oprit. Şoferul iese. Rămân singură, cu unghiile înfipte în corsajul de piele al banchetei. Strada este aceeaşi, doar că acum îi disting mai multe detalii. Uite, aş vrea să mut copacul uriaş din intersecţie şi să-l pună în faţa blocului de nefamilişti încins de soare şi ticsit de copii, ca stupul de albine. Nici gardul roşu nu stă bine. De fapt, aici, nimic nu e la locul lui.
O femeia grasă, uriaşă, traversează greoi strada, râzând de propria-i imobilitate. N-ar trebui să treacă pe acolo, nu are absolut nici o logică în ceea ce face! Ce resort o împinge în mijlocul drumului, în faţa camioanelor indolente şi a bolizilor orbi? Un sunet înfundat şi unul ascuţit ca atunci când o roată trece peste o nucă şi tabloul din faţa mea se transformă într-un colaj oribil, greţos, sânge şi grăsime peste tot. Inestetic
Închid ochii şi cad în înterior. Capul îmi vâjîie, tâmplele-mi zvâcnesc, inima bate un alt ritm când un junghi puternic îmi taie spatele în două. Tot corpul îmi este aruncat în faţă şi fruntea mi se izbeşte de cadrul lucios, din lemn, al maşinii. Ciudat vehicul, de fiecare dată are altă formă. Azi seamănă cu un dric, sau poate, mai degrabă, cu o trăsură motorizată. Unde mă duc? De ce nu am întrebat? Înţelepţii nu pun întrebări, dar au libertatea să plângă...

Durerea din spate se diluează încet, dar încă nu-mi poate mişca umerii. Cât va dura toată povestea asta? Mă va recunoaşte cineva? Maşina se transformă într-o casă.
- Mi-e sete!
Primesc un pahar cu apă.
- Eşti bine, ridică-te acum!
De unde ştiu ei cum îmi este? De fapt, da, chiar îmi este mai bine...
- Ştiu că ce se petrece cu tine te sperie şi nu ai încă forţa să-ţi controlezi metamorfoza. Cineva va rămâne un timp, permanent, lângă tine, dar peste trei câteva zile vei muta singură copacul uriaş, vei vopsi în alte culori gardul şi-i vei salva pe cei ce înţeleg şi aleg acest lucru. Aripile cresc mai greu, dar e mai bine aşa. De jos, observi lumea mai bine! Posibilităţi

Dintr-o dată nu mai aud nimic, iar lumea, toată, s-a îmbarcat în carusel. Explozie
Linii colorate. Şi sunetul greu îmi acoperă toate simţurile. Mi-e sete! Sufletul-vulcan începe să arunce rocile în afara trupului. Mii de gânduri se eliberează din mintea ce a încercat, în zadar, să cuprindă necuprinsul. Trei îngeri le prind în plase de fluturi. Ce gândurar frumos vor avea de-acum! Oglindă


Şi magma întrebărilor nerostite la timpul lor erupe arzându-mi pieptul - gura îmi este plină de foc. Din ochi ţâşneşc lahari portocalii. Îmi privesc mâinile. Recunosc doar brăţările ce stau cuminţi la locul lor pe mâinile, acum transparente şi fierbinţi. Un scrânşnet neobişnuit mă surprinde şi mă face să-mi privesc umărul. Evantai de lumină

Îngerii dansează nepăsători. S-au prins de lanţurile caruselului în care au urcat lumea şi se învârt odată cu Lumea.
- Hai lângă noi!
Ezit, dar este prea de dimineaţă pentru a face altceva. Mă prind de rama unui tablou cu un copac uriaş şi un gard roşu. Aştept, dar nu se întâmplă nimic. Mi-e sete. Sorb lumină din căuşul palmei, iar Lumea încremeneşte din nou. Imobili, cei trei îngeri mă privesc prin plasa de fluturi. Oglinda
- De ce eu?

Şi caruselul se pune, din nou, în mişcare. Definitiv
n
n
n
foto: Răzvan Pleteriu http://www.badorgood.com/detail.php?id=109533

15 octombrie, 2008

Cum se scrie o piesa de teatru

Poate că te întrebi “De ce să scriu o piesă de teatru?” sau “Ce face o piesă să fie specială?”. Piesele sunt speciale deoarece aduc cuvântul scris la viaţă. Când urmăreşti o piesă vezi şi auzi personajele cum îşi trăiesc viaţa. Trăieşti povestea în timp ce se desfăşoară. Chiar dacă nu ai văzut niciodată o piesă într-un teatru, ai văzut probabil filme sau comedii şi drame de televiziune.


În general, oamenii iubesc piesele de teatru, deoarece ele oglindesc viaţa reală. Viaţa ta şi a celor din jurul tău poate deveni subiectul unei piese. Trebuie doar să înveţi să conturezi aceste experienţe într-un eveniment dramatic. Vei folosi ceea ce vei învăţa citind aceste rânduri şi propria ta imaginaţie, pentru a-ţi transforma evenimentele în dramă.
Poţi să scrii o piesă singur, dar s-ar putea să-ţi placă să o scrii cu alţi oameni. Deoarece o piesă are o formă foarte specială, poate fi un proiect la care un grup să lucreze bucuros.

Ce face ca o piesă să fie piesă
Un dramaturg caută o situaţie în viaţă care poate fi dramatizată. Într-o nuvelă, autorul poate descrie şi spune cititorului multe lucruri/detalii. Într-o piesă de teatru, actorii/personajele trebuie să spună povestea. Ei realizează acest lucru prin intermediul cuvintelor rostite, dialogului şi acţiunii, în aşa fel încât creează iluzia că povestea se desfăşoară în timp ce o priveşti.

Un dramaturg încearcă să distreze oamenii care se uită la piesă sau audienţa/publicul. Dramaturgul speră că audienţa va recunoaşte ceva din vieţile lor şi din ei înşişi în timpul în care urmăresc piesa de teatru. Poate chiar vor învăţa ceva din ea!

Piesele sun alcătuie din scene. Fiecare scenă are loc într-un anumit timp şi într-un anumit loc. Fiecare scenă are o introducere, un mijloc şi un sfârşit.
Scenele sunt precum capitolele unei cărţi. Câteva scene puse împreună alcătuiesc un act. O piesă poate avea unul sau mai multe acte. Un act poate
“dura” o zi sau mai mulţi ani. Un act se construieşte scenă cu scenă, de la început către mijloc şi apoi până la sfârşit.
Forma scrisă a unei piese se numeşte scenariu. Scenariul se foloseşte de către toţi oamenii care sunt implicaţi în punerea piesei în scenă – echipa de producţie. Forma sa specială face să-I fie mai uşor fiecărui membru al echipei să o citească şi să ştie ce trebuie să facă.

EXERCIŢIUL 1: A vedea şi a citi o piesă
Pentru a vedea cum este alcătuită (formată) o piesă, ar fi de mare ajutor să vezi, să auzi şi să citeşti cum alţi dramaturgi şi-au creat propriile piese.

Pasul 1: Sunt multe piese care sunt prezentate publicului în fiecare oraş. Liceele, teatrele sunt locuri excelente pentru a vedea cum se joacă piesele. Interesează-te unde se va juca o piesă şi du-te să o vezi!

Pasul 2 : Când stai în public notează informaţiile pe care le ştii şi cum ai făcut să le afli.

Pasul 3 : După ce piesa s-a terminat, gândeşte-te ce ai învăţat din caracterul fiecărui personaj şi ce a dorit să arate personajul. Ce a făcut să-ţi placă sau să nu-ţi placă personajul/actorul ? Ţi s-au părut personajele a fi precum oamenii adevăraţi? Gândeşte-te la ce te-a mişcat sau inspirat în legătură cu piesa, sau ce te-a făcut să râzi. A fost credibilă povestea? Crezi că piesa ar fi fost mai bună dacă ceva ar fi fost schimbat? Discută despre ceea ce crezi cu alte persoane care au văzut piesa!

Pasul 4 (opţional): Dacă este disponibil, cumpără o copie a scenariului piesei pe care ai văzut-o. Sau poate cineva din distribuţie ţi-o va înmâna. Citeşte piesa şi compară ceea ce a scris dramaturgul cu ce ai văzut pe scenă. Notează informaţiile pe care le dă dramaturgul echipei de producţie. Ţine minte interpretarea şi gândeşte-te la lucrurile pe care le-ai văzut şi care nu sunt în scenariu.

Pasul 5: Bazându-te pe experienţa piesei pe care ai văzut-o, începe să te gândeşti cum unele evenimente din viaţa ta pot fi transpuse într-o piesă.
Folosind propria ta lume
Se spune adesea că cel ai bun sfat pe care orice scriitor îl poate urma este “Scrie ceea ce ştii!” Mulţi dramaturgi aduc pe scenă poveştile familiilor lor, prietenilor şi, cel mai important, povestea lor. Propria ta viaţă este plină de dramă, conflict şi emoţie. Şi cine poate spune mai bine povestea ta decât tine?


EXERCIŢIUL 2: Selectarea unui eveniment
Acest exerciţiu te va ajuta să descoperi despre ce va fi piesa ta. Prin procesul eliminării vei alege un eveniment despre care vrei să scrii. Acesta va fi baza unei
scene. Până la sfârşitul acestor exerciţii vei contura evenimentul în scena dramatică în jurul căreia îţi vei construi scena.
Alege o experienţă din viaţa ta, deoarece aceasta o ştii şi o înţelegi cel mai bine. Dacă preferi să nu foloseşti un eveniment din viaţa ta, alege un eveniment despre care să ştii cât mai multe detalii.

Pasul 1: Gândeşte-te un timp la viaţa ta. Aminteşte-ţi evenimentele care ţi-au schimbat viaţa sau despre care ai sentimente puternice. Vorbind cu alte persoane îţi poate ajuta să vii cu idei noi. În alegerea unui eveniment este important să ai în vedere 3 lucruri: PRIMUL – are conflict ? Dramaturgii caută poveşti care au conflict. Conflictul rezultă din diferenţele existente între oameni. De asemenea pot fi interese, idei sau speranţe diferite. Conflictul poate fi de asemenea cauzat de acţiunile oamenilor sau de circumstanţele schimbătoare din viaţa cuiva. Piesa este despre cum va fi conflictul rezolvat. Conflictul creează dramă şi emoţie. Presupunem că eşti nemulţumit de şcoala ta şi vrei să renunţi sau să te transferi în alt loc (şcoală, oraş, ţară…planetă), dar familia ta intervine şi vrea ca tu să urmezi un drum care nu te reprezintă. Aceste două “vreri” contrare cauzează conflictul. AL DOILEA: este simplu de descris evenimentul? Încearcă să alegi un eveniment care are implicaţi doar doi oamni şi un loc. Mai târziu, dacă vrei să-ţi dezvolţi piesa, poţi să mai adaugi oameni şi locuri. AL TREILEA: poţi spune povestea numai prin intermediul cuvintelor şi al acţiunii, încât povestea ta să fie credibilă în faţa ochilor publicului? Din cauza faptului că scrii o scenă, cel mai bine ar fi să alegi o poveste care nu are nevoie de multe informaţii de fundal pentru a fi înţeleasă. Trebuie să spui povestea ca şi cum s-ar întâmpla, şi povestea trebuie să fie înţeleasă prin intermediul cuvintelor, personajelor şi al acţiunii.

Pasul 2: La începutul unei pagini de hârtie scrie EVENIMENTE. Fă o listă cu 5 idei care îţi vin în minte. Concentează-te asupra situaţiilor care s-au întâmplat într-o zi sau într-o seară, şi nu acealea care s-au întâmplat pe parcursul mai multor zile. Evenimentele pot fi amuzante, înfricoşătoare sau triste. Uneori cele mai intense amintiri sunt cele dureroase. Poate fi dimineaţa în care ai fost acuzat pe nedrept de părinţi/profesori/împăratul lumii…, după-amiaza în care ai întâlnit o persoană deosebită sau seara în care ţi-a murit un prieten drag.
Pasul 3: Priveşte cu atenţie lista. Este un eveniment care se detaşează de celelalte? Unul care te-a afectat foarte mult? Există vreunul de care îţi aminteşti foarte clar? Care din ele ar putea constitui o scenă bună pentru a-ţi începe piesa? Alege
evenimentul care crezi că ar putea face o scenă dramatică. Încercuieşte sau subliniază evenimentul ales şi salvează foaia în carnetul de notiţe.

EXERCIŢIUL 3: schiţarea scenei
Vei învăţa cum să “prelucrezi” evenimentul şi să-l foloseşti pentru a creea schiţa unei scene. Schiţa te va ajuta să-ţi organizezi informaţiile pentru scenă.

Pasul 1: reciteşte evenimentul pe care l-ai ales. Închide-ţi ochii şi imaginează-ţi momentul în care s-a întâmplat evenimentul. Gândeşte-te la cine a fost acolo, unde a avut loc, când a avut loc şi ce s-a întâmplat. Cine, unde, când şi cum sunt întrebări foarte importante pe care să ţi le adresezi de câte ori scrii.
Pasul 2: Ia o foaie de hârtie şi denumeşte-o SCHIŢĂ. Dedesubt scrie CINE – scrie cine sunt oamenii implicaţi în evenimentul tău. De exemplu, putem scrie: 1) noul meu prieten Tudor
2) eu….
Pasul 3: scrie apoi UNDE şi scrie lângă unde a avut loc evenimentul . De exemplu: Lângă clădirea apartamentului meu din Sub Arini…
Pasul 4: Acum scrie CÂND – şi lângă scrie când a avut loc evenimentul. De exemplu: O seară de primăvară a anului 2004.
Pasul 5: Apoi, scrie CUM, şi lângă, scrie ce a avut loc în timpul evenimentului. Nu trebuie neapărat să scrii tot ce a avut loc în timpul evenimentului. Scrie doar câteva cuvinte care te vor ajuta mai târziu să-ţi aminteşti evenimentul. Dacă ai necazuri în a-ţi descrie evenimentul în detaliu, nu te teme să teduci înapoi la lista de evenimente şi să alegi altul pe care ţi-l poţi imagina şi despre care să scrii cu mai multă uşurinţă. Scrisul este un proces al alegerilor şi al luării de decizii.

EXERCIŢIUL 4: Transformarea oamenilor tăi reali în personaje
Mulţi dramaturgi sunt de acord cu un lucru: personajele sunt cele mai importante părţi ale unei piese. Fără ele, povestea nu poate fi spusă. Prin intermediul cuvintelor şi al acţiunii personajelor tale, reuşeşti să aduci viaţa în scenă. Cuvintele şi acţiunile lor provin de la tine, scenaristul. Tu controlezi limbajul pe care îl folosesc, personalităţile lor, emoţiile şi experienţele lor personale. Ai nevoie de meditaţie şi timp pentru a crea personajele care să “umple” scena.

Pasul 1: Priveşte schiţa de la exerciţiul 3. Uită-te la secţiune CINE. Trebuie să ai o lista cu cel puţin două personaje.
Pasul 2: Gândeşte şi alte personaje. Pe o nouă foaie de hârtie, intitulată PERSONAJE, inventează nume şi descrie acest personaj. Poţi include lucruri precum înălţimea,
greutatea lui, vârsta sau ce haine poartă. Descrierea ta va fi citită de cineva care nu cunoaşte acest personaj, aşa că descrie-l clar.
Pasul 3: Acum scrie ceva despre personaj. Descrie personalitatea personajului şi punctele lui de vedere. De exemplu, este fericit sau singur? Se uită întotdeauna la partea bună a lucrurilor?…
Pasul 4: Pe aceeaşi foaie de hârtie sau pe alta, descrie celălalt personaj: pe tine însuţi. Fă ceea ce ai făcut cu primul personaj în paşii 2 şi 3, dar de data asta descriete pe tine. Descrie-ţi înfăţişarea şi personalitatea. Nu folosi cuvântul “EU”. Dă-ţi un alt nume. Scrie despre tine ca şi cum ai fi altă persoană.

Prin acest exerciţiu ai început să transformi oameni adevăraţi în personaje. Inventând nume pentru aceste personaje te eliberezi de evenimente şi oameni reali. Un dramaturg îşi foloseşte imaginaţia pentru a face un eveniment real să fie un eveniment dramatic. Detaşându-te de evenimentul real îţi eliberezi imaginaţia, fără ca aceasta să schimbe evenimentul.
Reciteşte descrierea celor două personaje. Gândeşte-te la ele şi la modul în care trecutul le-a influenţat prezentul – momentul evenimentului. Meditează la evoluţia lor ca personaje de poveste. Adaugă orice idei noi îţi vin. Cunoaşte-ţi personajele!

In secţiunea următoare, vei pune personajele de-o parte şi te vei gândi un timp UNDE are loc scena.
Simţurile
Acum că te-ai gândit la personajele tale, este timpul să te gândeşti la “montare”: locul în care personajele tale vor umbla şi vor vorbi. Ca să recreezi locul şi timpul în acre s-au întâmplat evenimentele, foloseşte-ţi simţurile.
Percepem lumea din jurul nostru prin cele 5 simţuri. Auzul, vederea, atingerea, gustul şi mirosul se combină pentru a ne da o idee asupra mediului în care gândim, simţim şi acţionăm. Uită-te în jurul tău. Ce percep simţurile tale în acest moment? Cum contribuie simţurile tale la experineţă? Ca şi dramaturg, îţi poţi folosi simţurile pentru aducerea evenimentului la viaţă. Gândeşte-te la felul în care un cântec vechi sau mirosul unei mâncări îţi pot aduce un potop de amintiri. Memoria ta din acel timp este legată de experienţe senzoriale pe care le-ai avut atunci. Simţurile fac memoria reală.
Uneori dramaturgii exagerează cu un simţ pentru a adăuga dramă scenei. Un dramaturg, scriind despre disputa dintre doi îndrăgostiţi, a adăugat sunetul unui camion de gunoi la geamul lor. În timp ce ei se certau, zgomotele camionului au devenit atât de tari, încât personajele nu se mai puteau auzi unul pe celălalt. Astfel, dramaturgul a folosit sunetul “din exterior” pentru a face publicul să noteze incapacitatea crescută a cuplului de a comunica unul cu celălalt.

EXERCIŢIUL 5: Foloseşte-ţi simţurile pentru a-ţi reaminti
Îţi vei folosi simţurile – auzul, vederea, atingerea, gustul şi mirosul – pentru a adăuga detalii evenimentului selectat, pentru a-l ajuta să devină real.
Pasul 1: Intitulează o foaie de hârtie FOAIA SIMŢURILOR şi scrie cele 5 simţuri – atingere, gust, miros, auz, văz. Apoi uită-te la schiţa ta. Luând un simţ la un moment dat, scrie nişte cuvinte care descriu evenimentul tău aşa cum ţi-l aminteşti. De exemplu: atingerea – strângeam o minge de hârtie în mâna mea; gust: am mâncat un măr; mirosul: era un iz de parfum în aer; auz: era la radio cântecul meu favorit; văz: decoraţiile de Crăciun încă împodobeau casa/oraşul.
Scrie cât mai multe idei care-ţi vin în minte.
Pasul 2: După ce ai terminat, uităte-te la schiţa scenei şi apoi la foaia simţurilor. Închide ochii câteva minute şi apoi gândeşte-te la amintirile senzoriale ale evenimentului. Îţi vei aminti probabil mai multe, pe care le vei adăuga listei.
DECORUL
Multe dintre amintirile tale senzoriale te vor ajuta să-ţi imaginezi cum arăta scena şi detalii despre ceea ce s-a întâmplat. Ele se vor lega de rubricile CÂND şi UNDE ale scenei tale, dându-ţi astfel şi mai multe detalii ale locului şi timpului. Ele te vor ajuta să-ţi descrii decorul piesei.
Un dramaturg trebuie să spună publicului unde şi când are loc piesa. Oamenii înţeleg mai bine scena dacă ştiu tipul de loc şi coordonatele temporale (an, lună, ora). Cum poţi ajuta publicul să descopere când şi unde se întâmplă scena?
Dramaturgul scrie, de obicei, o descriere a locului şi a timpului la începutul fiecărei scene. Din această descriere echipa de producţie îţi foloseşte imaginaţia şi talentul să realizeze decorul real. Publicul vede rezultatul final al muncii echipei de producţie: decorul, şi înţelege locul şi timpul pe care dramaturgul le-a avut în minte pentru scenă. Dramaturgii descriu decorul în feluri foarte diferite. Unele descrieri sunt lungi şi detaliate şi include recuzita şi mobila care să fie pusă pe scenă. Alţii dau pur şi simplu locul şi timpul şi lasă restul în seama echipei de producţie.

Exerciţiul 6: Crearea decorului
Vei extinde acum rubricile UNDE şi CÂND ale rezumatului şi îţi vei creea decorul.
Pasul 1 : Intitulează o nouă pagină din caietul tău ARANJAREA SCENEI. Sub el, pune anotimpul şi anul în care va avea loc scena ta. De exemplu “Primăvara lui 2009”.
Pasul 2: Apoi scrie locul unde se întâmplă scena. Uită-te la rezumat. Scena ta poate fi un interior sau un exterior, într-o clădire sau într-un loc specific, într-un oraş sau la ţară. Gândeşte-te la ceea ce este important să ştie oamenii. Descrie locul din punctul de vedere al unei persoane care nu ştie despre ce este vorba. Această descriere poate fi : Lângă o casă din Sub Arini.
Pasul 3: Ia foaia simţurilor. Uită-te peste lucrurile care le-ai scris sub VEDERE şi adaugă mai multe detalii care vor ajuta echipa de producţie să surprindă mai bine imaginea. Exemplu: case frumoase, haine care atârnă la uscat în curte
Pasul 4: Uită-te înapoi la celelalte lucruri ce le-ai scris în fişa simţurilor. Verifică-ţi experienţele senzorilale care dau informaţii importante în legătură cu evenimentul. Gândeştete cum poţi ajuta publicul cu detalii. De exemplu, dacă ai scris că ai văzut copacii care începeau să înfrunzească, asta va ajuta publicul să perceapă primăvara. Toate aceste detalii va ajuta echipa de producţie şi ştie ce fel de informaţii să exprime şi ce fel de atmosferă să pregătească pentru public. De exemplu, dacă era vară şi cald, vei fi vrut să –ţi pui un evantai/ochelari de soare în geantă. Daca se cântă o melodie estivală la radio, vei fi vrut să dai radioul mai tare. Evantaiul, ochelarii de soare, radioul ajuta publicul să proiecteze temporal scena.
Pasul 5: Pe foaia cu aranjarea scenei sub timp şi aranjarea generală scrie propoziţii care includ detaliile decorului pe care le-ai luat din foaia senzaţiilor şi rezumat. Ceea ce scrii ar putea arăta aşa:
Scena 1: Primăvara devreme în 2005 în Parcul 3 Copaci. Este seară. Un rând de căsuţe de la marginea parcului, cu sforile pentru uscat rufele pline. Se aude de undeva de departe radioul.
Ai terminat această secţiune “Folosind propria ta lume”. Te-ai decis asupra unui eveniment şi l-ai consumat. Ai creat personajele şi un décor. Fii sigur că toate notiţele şi exerciţiile tale sunt în caiet. Poate vei vrea să le reciteşti sau să faci ceva adăugiri înainte de a trece mai departe. Vei avea nevoie şi de foile de exerciţii înainte de a continua. Secţiunea următoare te va ajuta să-ţi dezvolţi schiţa într-un scenariu dramatic.
Dezvoltându-ţi scena
Personajele sunt cele mai importante elemente dintr-o scenă. Printre cuvintele fiecărui personaj începem să descoperim cine este, de fapt, aceea persoană. Dramaturgii numesc cuvintele personajelor DIALOG.
Importanţa ascultării
Ascultă cu atenţie cum vorbesc oamneii şi cât de diferit. Fiecare are un mod distinct de a comunica şi de a se exprima. Sunt multe diferenţe, precum cuvintele pe care le folosim, accentele, jargonul, tonul vocii sau limbajul. Putem învăţa ceva despre unde trăieşte o persoană faţă de cum vorbeşte. Oameni care trăiesc în zone diferite ale României au accente diferite. O persoană care trăieşte la ţară foloseşte alte cuvinte decât o persoană care trăieşte la oraş. Dramaturgii ascultă atent diferenţele limbajului şi folosesc acceste diferenţe şi folosesc aceste diferenţe ca să dea personajelor sale personalităţi individuale.
Dacă te duci într-un loc unde mulţi oameni vin şi pleacă, ascultă aceste diferenţe. O cafenea este un loc perfect să asculţi conversaţii. Vorbesc oamenii la fel? Vorbesc diferit? Ce îi face diferiţi?
Cuvintele unui personaj ne pot da o idee bună a timpului când se petrece scena. Dacă, de exemplu, scena se desfăşoară în anii ’60, poţi folosi cuvinte precum “disco” sau “hippie”. Jargonul se schimbă odată cu timpul. Folosind limbajul timpului în care are loc scena, personajele par mai reale şi credibile.
Notează diferenţele dintre modul de vorbire al tău şi al părinţilor sau bunicilor tăi. Tu vorbeşti diferit de fraţii sau surorile tale? Dar de copii tăi?
Pentru mulţi dramaturgi, a asculta devine un obicei. Ei caută cuvinte noi şi feluri de a vorbi. Ei se gândesc cum vorbirea fiecărei persoane dă discernământ vorbitorului. Des, dramaturgii iau notiţe asupra a ceea ce aud.

Exerciţiul 7: Scrierea dialogului
Acum îţi vei cei scrie dialogul pentru personajele din piesă.
Pasul 1: Uită-te la schiţa evenimentului de la exerciţiul 3. Vei descrie iarăşi scena, dar de data asta prin intermediul dialogului.
Pasul 2: Pe o nouă pagină numită DIALOG, scrie ceea ce spun cele 2 personaje. Scrie numai dialogul, fără trimiteri sau descrieri. Bineînţeles, o parte a dialogului din eveniment poate să conţină o descriere a timpului şi a locului. De exemplu, dacă evenimentul are loc într-un restaurant, personajele ar putea vorbi despre cum arată sau cum miroase locul sau ce fel de mâncăruri sunt în meniu. Este în ordine să incluzi acest fel de descriere a locului unde are loc acţiunea, ea aduce indicii audienţei.
Pasul 3: Să ne uităm la un exemplu care arată cum să pui dialogul pe pagină. Vom folosi forma scenariului deoarece arată clar cine vorbeşte.

IONUŢ
Iulia, vreau să stai.
IULIA
Nu, se face târziu.

În acest exemplu, vezi că numele personajului este la mijlocul paginii, subliniat. Numele este cu majuscule ca să fie uşor de văzut. Sub nume este replica pe care persoana o spune.
Pasul 4: Continuă aşa cu scrierea dialogului scenei. Uită-te la schiţă când ai nevoie. Nu contează dacă nu-ţi aminteşti ce au vorbit persoanele reale. Dialogul ar trebuie să spună părţile importante ale poveştii, să dezvăluie personalitatea personajelor şi să ţină acţiunea în mişcare. Poti sa abandonezi dialogul care nu este important pentru poveste. Poţi realiza dialogul care va face acţiunea mai clară. Fii sigur că vorbele fiecărei persoane sunt conforme personalităţii şi stilului personajului. Prima ta pagina ar putea arăta cam aşa:

IONUŢ
Iulia, vreau să stai.
IULIA
Nu, se face târziu.
IONUŢ
Asta ai spus şi seara trecută. Este numai 8 seara.
IULIA
Copiii mei se îngrijorează în legătură cu mine după ce se întunecă.
IONUŢ
Adu-i şi pe ei data viitoare.
IULIA
Vrei să mă vezi pe mine împreună cu copii mei?
IONUŢ
Sigur.

Pasul 5: Uită-te peste exemplu. Spune aceeaşi poveste pe care am descris-o în schiţă – numai că spune-o prin intermediul dialogului. Aflăm ceva asupra timpului când are loc povestea deoarece Ionuţ ne spune că este numai ora 8. Începem să înţelegem cine sunt aceste personaje prin intermediul dialogului. Simţim timiditatea Iuliei şi surpriza când Ionuţ îi spune că vrea să o vadă cu copii ei. Avem sentimentul că Ionuţ este un tip drăguţ deoarece face această sugestie. Descoperim de asemenea un conflict – Ionuţ şi Iulia vor să
fie împreună dar ea trebuie să fie acasă la copii ei. Şi aflăm cum poate fi rezolvat acest conflict – copii îl pot vizita pe Ionuţ împreună cu Iulia. Observă că nu există un dialog nenecesar, numai ce este necesar să spună părţile importante ale dialogului, dezvăluie caracterul personajelor şi ţine acţiunea în mişcare.
Pasul 6: Reciteşte-ţi scena. Fă orice schimbare în dialog care să facă personajele mai reale. Taie dialogul nenecesar. Reciteşte-l şi vezi dacă spune povestea aşa cum ai vrut-o.

Exerciţiul 8: Citind dialogul
Pasul 1: Dacă lucrezi într-un grup, citiţi dialogul celuilalt. Dacă lucrezi singur, roagă un prieten să citească cu tine. Tu citeşti replicile unui personaj, iar prietenul tău citeşte replicile celuilalt. Citeşte numai replicile, nu şi numele personajului. Numele sunt scrise numai ca să îţi arate cine vorbeşte. Dacă aveţi un casetofon, înregistraţi piesa aşa cum o citiţi.
Pasul 2: Ascultaţi caseta , sau vorbiţi cu ceilalţi asupra lecturii. Sună ca şi cum ar vorbi două persoane? Dialogul oferă informaţii clare asupra la ceea ce se întâmplă? Sunt necesare schimbări? Sunt vorbele pe care le-ai pus în rolul fiecărui personaj, conforme cu personalitatea personajului şi decorurile? Are toată lumea o idee clară asupra personajelor?
Pasul 3: Rugaţi şi alţi oameni să asculte caseta scenei. Întreabă-i apoi ce gândesc despre personaje. Ce gândesc ei că se întâmplă pe scenă? Anumite comentarii te pot determina la schimbări în scenă.
Pasul 4: Scrie recomandările în caietul tău şi salvează dialogul pentru a putea fi folosit mai târziu.
„Prepararea” scenariului
Scenariul este forma scrisă a piesei. El include nu numai dialogul, ci şi celelalte informaţii de care are nevoie echipa de producţie. Scenariul conţine toate elementele piesei. El conţine:
descrierea scenei, sau a locului şi timpului în care are loc piesa
descrierea oamenilor din piesă : distribuţia
dialogul pe care îl vor rosti personajele
instrucţiunile despre cum se vor mişca actorii : indicaţiile scenice
explicaţiile pentru actori despre cum se vor simţi la un moment dat.

Dacă ai terminat exerciţiile 2 şi 8 eşti gata să pui aceste piese laolaltă pentru formatul scenariului.
Un scenariu este scris într-un format special. Formatul scenariului este alcătuit astfel încât echipei de producţie să-i fie cât mai uşor când lucrează la punerea în scenă a piesei.

Formatul scenariului
Aşa cum ai descoperit când ai scris dialogul, piesele de teatru arată diferit scrise pe hârtie decât romanele sau articolele de ziar. Ai plasat numele personajului deasupra dialogului pentru a indica cine vorbeşte. Aceasta este o parte a formatului scenariului.
Un scenariu trebuie să fie clar şi concis. Numai părţile cele mai importante ar trebui scrise în scenariu. Un scenariu trebuie să ofere regizorului tehnic şi echipei sale tot ceea ce ar trebui să ştie. El descrie scena, recuzita şi uneori costumele. Echipa tehnică îşi va folosi talentul pentru a adăuga detalii acestor informaţii.
Actorii vor folosi scenariul în timpul repetiţiilor. Deoarece numele personajelor sunt în mijlocul paginii şi subliniate, actorii îşi pot localiza replicile cu uşurinţă .
Scenariul poate de asemenea să spună actorilor unde şi cum se vor mişca -indicaţii scenice - şi-şi vor folosi propriile talente, dirijaţi de regizor, pentru a crea personaje reale şi interesante.

EXERCIŢIUL 9: Pas cu pas la realizarea mostrei scenariului
În acest exerciţiu vom realiza un prim proiect a unei scene în formatul scenariului. Vom lua toate piesele pe care le-ai scris deja: descrierea personajelor, a decorului şi dialogul, şi vom mai adauga una – indicaţiiile scenice, pentru a completa proiectul de scenariu al scenei.
Pasul 1: Descrierea personajelor
Un scenariu începe cu o pagină în care sunt descrise personajele scenei. Această pagină este individuală scenariului. Uită-te la acest exemplu de descriere a personajelor şi notează cum sunt scrise cuvintele.
Personaje:
IONUŢ TATU: are 29 ani. Este înalt şi slab. Claudiu este foarte deschis şi bun. Foarte sigur pe el, dar totuşi pare timid.
IULIA BRATU: are 25 ani, timidă şi rezervată. Este foarte frumoasă dar pare că nu ştie lucrul acesta.
...........
Pasul 2: Aranjarea scenei.
Scena actuală începe de la pagina următoare a scenariului. Aranjarea scenei este descrisă în detaliu, incluzând recuzita. Ai dezvoltat deja aranjamentul scenei la Exerciţiul 6. Poţi lua aranjamentul pe care l-ai scris deja pe pagina din caietul tău.
Pasul 3: Indicaţii scenice de deschidere
Mai este un lucru pe care trebuie să îl adaugi la aranjament pentru a completa descrierea a ceea ce vedem la începutul piesei – ce fac personajele tale şi unde se află. Unde sunt în momentul în care începe scena? Dacă nu sunt pe scenă la început, trebuie să îi faci să fie prezenţi. Acest lucru este cunoscut ca şi intrare. Intrarea lor şi primele lor acţiuni înainte de a vorbi sunt adăugate la sfârşitul descrierii scenariului. Toată povestea ar putea arăta aşa:

Scena 1: Primăvara devreme, anul 2009, în Parcul 3 Copaci. Este seară. Un rând de căsuţe de la marginea parcului, cu sforile pentru uscat rufele pline. Se aude de undeva de departe radioul. Ionuţ şi Iulia ies dintr-o căsă. Ionuţ se aşează pe o bancă. Iulia continuă sămeargă câţiva paşi, apoi se întoarce la Ionuţ.

Adaugă indicaţii scenice la descrierea scenariului pentru orice personaj care apare pe scenă înainte să înceapă dialogul.
Pasul 4: Indicaţii scenice pe scenă
Vei avea nevoie de indicaţii scenice în timpul scenei. Foarte des personajele se vor mişca în timp ce vor vorbi. Dramaturgul va trebui să spună actorilor când şi unde să se mişte. Aceste indicaţii scenice încep de obicei la marginea din stânga a hârtiei şi sunt puse în paranteze. Aşa spui actorului că este ceva ce trebuie să facă, nu să spună. Încercaţi să menţineţi indicaţiile scenice cât mai simple. Personajele trebuie să se mişte de la un loc la altul pentru un motiv. Indicaţiile scenice de mişcare a personajelor pot ajuta actorii (şi publicul) să înţeleagă sentimentele sau reacţiile personajelor, pe măsură ce aceştia vorbesc.
De exemplu, în scena noastră Iulia pleacă, deoarece trebuie, dar nu vrea neapărat să plece. Va trebui să o arătăm cum pleacă, dar să arătăm şi sentimentele ei în legătură cu despărţirea de Ionuţ. Ea ar putea să înceapă să se depărteze, dar se opreşte să vorbească cu Ionuţ, sperând ca el să zică ceva, probabil să o oprescă. Indicaţiile scenice ar putea fi cam aşa:
(Iulia continuă să meargă şi se opreşte pe alee)

Actorul trebuie să ştie această informaţie. El ar putea să nu aibă informaţii precum “zâmbeşte” sau “face cu mâna La revedere” . Asta rămâne la latitudinea creativităţii
actorilor. Dar dacă un personaj are o schimbare emoţională bruscă, doar atunci vei spune actorului să “plângă”, de exemplu.
Reciteşte dialogul pe care l-ai scris pentru scenă (Exerciţiul 7).
Gândeşte-te ce fel de indicaţii scenice trebuie adăugate ca să explici acţiunile personajelor pe măsură ce vorbesc pe scenă. Vei avea nevoie de indicaţii scenice când un personaj vine pe scenă, sau intră, şi când personajul pleacă de pe scenă, sau iese.
Pasul 5: Punerea scenei împreună
După descrierea decorului şi indicaţiile scenice de deschidere pentru Scena 1, începe dialogul. Indicaţiile scenice sunt inserate acolo unde este necesar. Aşa ar arăta întreaga scenă când sunt puse împreună aranjamentul scenei, dialogul şi indicaţiile scenice:

Scena 1: Primăvara devreme, anul 2009, în Parcul 3 Copaci. Este seară. Un rând de căsuţe de la marginea parcului, cu sforile pentru uscat rufele pline. Se aude de undeva de departe radioul. Ionuţ şi Iulia ies dintr-o căsă. Ionuţ se aşează pe o bancă. Iulia continuă sămeargă câţiva paşi, apoi se întoarce la Ionuţ.

IONUŢ
Iulia, eu vreau să stai.
IULIA
Nu, se face târziu.
IONUŢ
Asta ai spus şi seara trecută. Este numai 8 seara.
(Iulia continuă să meargă şi se opreşte pe alee)
IULIA
Copiii mei se îngrijorează în legătură cu mine după ce se întunecă.
IONUŢ
Adu-I şi pe ei data viitoare.
IULIA
Ai vrea să mă vezi pe mine şi copiii mei?
IONUŢ
Sigur.
(Iulia continuă să meargă pe alee. După câţiva paşi se opreşte)
IULIA
Sigur. Eu şi copiii mei te vom vizita mâine seară.

(Iulia continuă să meargă şi iese. Ionuţ intră înapoi în clădire)

Pe aceeaşi pagină pe care ai descris aranjamentul scenei şi indicaţiile scenice de deschidere, trasează câteva replici şi începe să scrii dialogul. Inserează indicaţiile scenice acolo unde este necesar, pe măsură ce continui. Scrie cu răbdare şi aminteşte-ţi că acesta este numai un proiect care poate fi schimbat mai târziu.
Pasul 6: Când ai terminat primul proiect al scenei, pune data la începutul paginilor şi păstrează-le în caietul tău. Tocmai ţi-ai terminat scena.

EDITAREA SCENEI
Chiar dacă ai muncit mult la scrierea scenei tale, foarte rar se întâmplă ca o scenă să fie scrisă perfect de prima dată. Trecerea prin procesul de editare te va ajuta să-ţi vezi piesa axact aşa cum o vroiai. Cantitatea de editare necesară diferă de la scenă la scenă şi de la persoană la persoană. Unele scene pot trece prin mai multe proiecte pentru a fi exacte. Unele scene pot avea nevoie numai de mici retuşuri, iar altele de o schimbare totală.
Când editezi, ai în vedere mai multe elemente ale scenariului. Vei avea nevoie să corectezi greşelile gramaticale. Vei vrea să fii sigur că personajele sunt reale. Vei vrea ca povestea să fie credibilă. Vei vrea ca timpul şi locul scenei să fie cât mai clare.
Poţi folosi procesul de editare pentru a începe să încerci să faci ficţiune din fapte adevărate. Uneori vei vrea să schimbi unele fapte adevărate pentru a face tema poveştii nai clară şi mai dramatică. Asta nu “taie” importanţa experienţei reale. Ea este adaptabilă pentru scenă. În editare vei lucra cu comentariile pe care le vei face tu sau prietenii tăi. Editarea te va ajuta să câştigi aptitudini de dramaturg.

EXERCIŢIUL 10: Citirea scenei
Când îţi citeşti scena cu voce tare,poţi adesea auzi ce fel de informaţie lipseşte sau ce trebuie să fie schimbat. Dacă poţi să aduni nişte prieteni, poate fi de ajutor să-ţi auzi scenariul citit cu voce tare de ceilalţi. Ăţi va da şansa să asculţi cum va suna pentru public.
Pasul 1: Ia scenariul şi citeşte-l cu voce tare. Cum sună? Reflectă povestea ta? Sunt schimbări pe care vrei să le faci?
Pasul 2: Roagă două persoane să citească scena cu voce tare. Pune-I să citească scenariul înect, pentru ei, înainte de a-l citi tare.
Pasul 3: Roagă-I să joace indicaţiile scenice. Ei vor vrea să repete scena înainte de a o juca în faţa ta. Nu oferi actorilor indicaţii despre cum să citească sau să joace scena. Tu vrei să afli dacă scenariul are toate informaţiiile de acare ai nevoie!
Pasul 4: Poţi ruga alte persoane să vadă piesa împreună cu tine. Roagă un actor să citească personajul şi descrierea decorului cu voce tare. Acest lucru este necesar, deoarece ei nu au costume, machiaj sau recuzită.
Pasul 5: Când te uitţi la piesă, vei observa două lucruri. Primul, actorii pun ceva din ei înşişi în personaj. Al doilea, vei vedea dacă dialogul şi acţiunea îţi spun povestea aşa cum ai dorit-o.
Pasul 6: După terminarea piesei, scrie orice idee îţi vine în minte în legătură cu schimbările pe care le-ai face.
Pasul 7: Vorbeşte cu actorii şi cu cei acre au văzut scena. Pune întrebări pentru a primi comentarii care îţi vor fi de ajutor. De exemplu, dacă au înţeles cine era în scenă şi unde, şi când a avut loc, dacă au înţeles povestea etc. Ascultă-I cu mintea deschisă!
Pasul 8: Adaugă o nouă pagină în caietul tău în legătură cu aceste comentarii.

EXERCIŢIUL 11: Decizii asupra schimbărilor
Va trebui să iei decizii asupra editării scenariului. Ca şi dramaturg, va trebui să te găndeşti la toate elementele scenei, personaje, aranjament, dialog, poveste, conflict şi deznodământ.
Dramaturgii se fândesc la moduri de a adăuga avantaje pentru public. Ei vor creea adesea un punct de întoarcere în poveste la sfârşitul unei scene sau a unui act. Acesta se numeşte punct culminant. Este momentul când se spune sau se întâmplă ceva ce va face publicul să înţeleagă că asta va afecta personajele sau povestea. Dar publicul nu ştie cum îl va afecta sau ce se va întâmpla. Asta va ţine publicul în suspans, îl va face să dorească să ştie ce se va întâmpla în scena sau actul următor. Are scena ta un moment de suspans sau mister precum acesta? Are un punct culminant?

Un alt lucru la care trebuie să te gândeşti este tema scenei, care este diferită de poveste. Tema este lucrul principal pe care vrei să-l înţeleagă publicul. Tema exemplului tău poate fi “Răbdarea şi înţelegerea sunt esenţiale în dragoste”.
Încearcă să-ţi descrii tema într-o propoziţie. Tu vrei ca acţiunea scenei să ilustreze publicului tema. Asta este ceea ce publicul va lua acasă şi se va gândi la ea. Păstrează asta în minte când scrii şi editezi.

Pasul 1: Începi o nouă foaie de hârtie pe care o intitulezi LISTA DE EDITARE. Pune data la începutul paginii. Foloseşte lista ca să scrii toate schimbările pe care te-ai decis să le faci la proiectul scenariului tău.
Pasul 2: Corectează toate cuvintele care nu sunt scrise bine. Scrie toate noile informaţii pe care vrei să le adaugi şi unde le vei pune în scenariu. Notează, de asemenea, tot ce vrei să schimbi sau să elimini.
Pasul 3: Uită-te peste comentariile pe care tu şi prietenii tăi le-aţi făcut. Gândeşte-te la informaţiile pe care ţi le-am dat. A facut mai mult de o persoană acelaşi comentariu? Dacă da, trebuie să iei cu atenţie în considerare ceea ce au spus.
Întreabă-te, “Sunt de acord cu acest comentariu?” Dacă răspunsul tău este afirmativ, gândeşte-te cum poţi modifica scenariul pentru a-l îmbunătăţi. Dacă răspunsul tău este negativ, treci la comentariul următor.
Comentariile şi sugestia pot deveni folositoare, dar scenariul îţi aparţine. Fii sigur că toate schimbările pe care le-ai decis să le faci, vor ajuta povestea să fie spusă aşa cum vrei tu să fie spusă.
Pasul 4: Scrie următoarele idei care-ţi vin în lista de editare. Uneori va trebui să schimbi evenimentul real pe care este bazată scena ăentru a face lucrurile mai reale, mai clare. Îţi vei folosi creativitatea şi imaginaţia pentru a face piesa mai credibilă, chiar dacă este diferită de ceea ce s-a întâmplat.

Iată exemple de comentarii şi soluţii de editare:
Poţi avea comentarii ”Nu înţeleg rostul scenei”. Poate va trebui să modifici evenimentul real un pic. Poate conţine prea mult dialog care nu are nimic de-a face cu înţelesul scenei. Gândeşte-te că problema nu poate fi în scenă- uneori oamenii din public nu se integrează în atmosferă. Decode-te dacă este o problemă, şi dacă da, cum să o rezolvi. Poate este de mai mult sau de mai puţin dialog.
Dacă ai un comantariu “Nu înţeleg de ce personajul a făcut ceea ce a făcut”, poate că ai omis ceva ce ar explica acţiunea personajului – motivul personajului .
Doi oamni au comentat “M-am gândit că personajul este mult mai tânăr decât am văzut că este”. Cum ai descris personajul în distribuţie? Felul în care vorbeşte personajul sună matur sau adolescentin?
Pasul 5: Reciteşte-ţi lista de editare pentru a fi sigur că schimbările nu vor crea confuzie. Uneori dacă ai făcut o schimbare, vei fi nevoit să faci şi altele. Adaugă orice alte schimbări listei tale de editare, De exemplu, dacă ai scos o parte din dialog, va trebui să adugi dialog nou pentru scenă, pentru a fi înţeleasă şi pentru ca acţiunea să rămână liniară. Sau poţi avea două idei de schimbare care pot fi contradictorii. Decide-te ce cale vrei să apuci şi scoate cealaltă idee din minte.
Pasul 6: Fă schimbările pe care le-ai vrut la scenariul tău.
Pasul 7: Reciteşte-ţi scenariul după ce l-ai schimbat. Întreabă-te dacă povestea şi înţelesul ei sunt mai clare. Sunt mai credibile personajele? Eşti mulţumit de schimbări?
Pasul 8: După ce ai făcut toate schimbările dorite, scrie un al doilea proiect al schiţei şi datează-l pentru caietul tău.
Nu te gândi la priectul tău editat ca la unul permanent. După câteva zile sau săptămâni te vei decide să faci noi schimbări sau să scapi de schimbări. Recitirea cu voce tare a piesei editate îţi poate da idei diferite. O piesă înseamnă perseverenţă şi muncă susţinută în vederea progresului.
6.Transformarea scenei într-o piesă
Acum că ai lucrat la scena ta, poate vei vrea să o vezi jucat-ă. Scena ta poate fi singulară, dar mai pot fi şi alte piese pe care vei vrea să le scrii. Poate vei vrea să dezvolţi aceste scene într-o piesă cu un singur act.
O piesă cu un singur act are, de obicei, 20 min. până la o oră. Ea poate avea mai multe scene sau numai câteva.

EXERCIŢIUL 12: Creând mai multe scene pentru piese
Pasul 1: Uită-te la scena ta şi întreabă-te “ce se întâmplă în continuare?” şi “ce s-a întâmplat înainte?” Poţi adăuga scene la piesă înainte sau în timpul scenei pe care deja ai scris-o. Piesa ta poate avea loc în decursul a câtorva ore, zile sau ani – nu există reguli.
Pasul 2: Încearcă să face LISTA SCENELOR care vin înainte sau după scena ta. Acum, vei scrie numai o mică descriere a ceea ce s-a întâmplat. Îţi vei dezvolta ideile şi acţiunile în exerciţiul următor.
Pasul 3: Gândeşte-te la personajele tale şi la evenimentele din noile scene. Sunt situaţii reale? Sunt personaje credibile? Fii sigur că ai incluse scene în care publicul va ajunge să înţeleagă şi să-I pese de peersonaj/e.
Pasul 4: Uită-te la lista scenelor. O scenă duce la alta? Piesa ta are conflict? Acest conflict duce la un punct culminant? Este acest conflict rezolvat în bine, sau în rău?
Dacă piesa nu are conflict, s-ar putea să nu reţină atenţia publicului. Iar dacă conflictul nu este rezolvat la final, publicul nu va fi mulţumit. Gândeşte-te să foloseşti conflictul, punctul culminant şi deznodământul pentru a face scenele mai dramatice.
Pasul 5: Poate va trebui să schimbi lucrurile care s-au întâmplat cu adevărat înainte sau după după evenimentul tău pentru a da dramatism piesei de teatru. Fă orice schimbare la lista scenelor ce va clarifica tema, va face personajele mai reale şi va adăuga conflict.

EXERCIŢIUL 13: Dezvoltarea piesei
Îţi poţi folosi lista scenelor ca şi rezumat pentru piesa ta. Scrie numai câte o scenă, aceeaşi paşi de dinainte.
Pasul 1: Rezumatul
Rezumă fiecare scenă nouă pe o foaie separată de hărtie la fel ca la Exerciţiul #.
Pasul 2: Personajele noi
Descrie orice personaj nou, la fel ca în Exerciţiul 4.
Pasul 3: Crearea decorului
Fă o foaie a simţurilor pentru fiecare scenă nouă, aşa cum ai făcut la Exerciţiul 5.
Pasul 4: Dialogul
Scrie dialogul pentru fiecare scenă nouă la fel ca la Exerciţiul 7. Fii sigur că dialogul este conform cu personajul. De exemplu, un copil ar vorbi diferit dacă ar avea 5 ani, faţă de 10 ani.
Pasul 5: Citeşte dilaogul la fel ca ca Exerciţiul 8. Fă orice schimbări vrei, bazate pe această lectură.

EXERCIŢIUL 14: Scrierea scenariului piesei
După ce ţi-ai dezvoltat noile scene, vei scrie noile scene în formatul scenariului. Reciteşte Exreciţiul 9 dacă vrei să-ţi reîmprospătezi memoria. Când aceste scene noi sunt combinate ci scena originală, piesa ta va fi scrisă.
Pasul 1: Noile personaje
Folosind paginile cu personaje, adaugă orice personaje noi şi descrierea lor în formatul scenariului, pe prima pagină a proiectului de scenariu.
Pasul 2: Decorul fiecărei scene
Aranjează decorul în formatul scenariului pentru fiecare scenă nouă. Adaugă şi indicaţiile scenice de deschidere pentru fiecare scenă nouă la descrierea decorului.
Pasul 3: Adaugă dialogul
Pune fiecare scenă împreună, adăugând dialogul şi indicaţiile scenice după fiecare descriere a decorului. Include şi ieşirile şi intrările. Uită-te la foaia simţurilor pentru a vedea dacî âţi dă orice idee pe care care a-I putea să o pui în indicaţiile scenice, pentru a face timpul şi locul mai clare.
De exemplu, sumarul nostru ar putea arăta cam aşa:
TIMPUL: Primăvara devreme 2009
DECORUL: un cartier de case din vecinătatea parcului
SCENA 1: Pe o alee, într-o după-amiază
SCENA 2: Pe o alee, 3 zile mai târziu
SCENA 3: În apartamentul lui Ionuţ, sera următoare
Adaugă un sumar al piesei tale la pagina de titlu. Acum ai completat piesa ta de un act.
Cum să-ţi vezi piesa jucată
Acum, că ai că ţi-ai completat scena, sau ai scris mai multe scene de un act, poate vei vrea să o vezi jucată în faţa unui public. Mulţi dramaturgi îşi produc scenariile. Trebuie să găseşti un spaţiu pentru piesă şi penru public. O biserică sau un centru comunitar ar fi foarte bune. Dacă eşti într-o şcoală, poate o sală de clasă mai mare sau sala de sport ar putea fi folosite.
Va trebui să alegi echipa de producţie. Nişte oameni ar putea lucra la costume. Alţi oameni ar putea lucra la decor şi recuzită. (uită-te la costurile acestor lucruri!)
De asemenea ai nevoie de actori. Alege oameni care sunt similari personajelor şi care nu se jenează să joace în faţa unui public.
Lasă actorii să-şi citească replicile acasă până le vor învăţa. Apoi organizează nişte repetiţii. Asta va da fiecăruia şansa să interacţioneze cu ceilalţi.
Vei avea nevoie de un regizor. Poate vei vrea să fii tu însuţi regizorul. Sau poţi alege pe cineva care nu este atât de implicat personal.
Uneori dramaturgii fac o repetiţie a piesei, fără costume, decor şi recuzită. Echipa stă jos sau în picioare şi îşi citeşte rolul. Lectura are nevoia de asemenea de repetiţii.
Decide-te asupra datei la care va fi jucată piesa. Trimite invitaţii prietenilor sau lipeşte afişe în cartierul tău. Poate vei pune un preţ mic de intrare pentru a acoperi costurile producţiei sau pentru a dona banii.
Printează sau xeroxează un program. Acesta ar trebui să conţină toate informaţiile din pagina de titlu a piesei, tilul, numele tău şi sumarul. Apoi scrie numele fiecărui personaj şi numele actorului care-l interpretează. Scrie de asemenea în program şi lista cu ceilalţi membri ai echipei de producţie şi rolurile lor.

Felicitări! Tocmai ai făcut o mare afacere, învăţând cum se scrie o piesă de teatru!


GLOSAR
Act – unul dintre diviziunile mari ale piesei
Actor – persoana care interpretează un personaj într-o piesă
Distribuţie – toţi actorii dintr-o piesă alcătuiesc distribuţia
Personaj – o persoană care este portretizată într-o piesă
Punctul culminant – punctul de maximă încordare într-o piesă
Conflictul – lupta dintre personaje care rezultă din diferenţele de interese, idei sau aşteptări sau lupta personajelor din cauza acţiunilor şi circumstanţelor
Costumul – hainele pe care le poartă un actor pe scenă
Semnul – un semnal dat unui membru al echipei de producţie pentru a începe o acţiune, precum aprinderea-stingerea luminilor sau unui actor pentru a-şi începe vorbirea
Dialog – replicile pe care le vorbesc actorii
Regizor – o persoană care instruieşte şi supravegheză echipa de producţie
Editare – schimbarea şi îmbunătăţirea scrierii
Motivul – cauza acţiunii unui personaj
Piesă – povestire scrisă pentru a fi jucată
Dramaturg – persoana care scrie o piesă
Producător – persoana responsabilă de atragerea fondurilor băneşti şi care face angajamentele necesare pentru o piesă
Echipă de producţie – Grup de persoane care muncesc pentru a prezenta o piesă
Prop(prescurtare de la “proprietate”) – un element folosit pe scenă de un actor
Repetiţie – sesiunea de practică înainte de prezentarea publică a piesei
Deznodământul – punctul de rezolvare a conflictelor
Scenă – Diviziunea mai mică a actelor unei piese
Scenariu – textul scris al unei piese
Decor – tabloul general şi alte elemente scenice (precum mobilă sau recuzită) care arată unde are loc piesa
Aranjamenul decorului – descrierea locului şi timpului piesei
Indicaţii scenice – descrierile a unde şi când se mişcă actorii pe scenă
Tema – înţelesul principal al piesei

P.S. Nu uita, să mă inviţi la premieră!


foto by Răzvan Pleteriu http://www.badorgood.com/authors.php?id=5713

(Gum, Lori – How to write a play. New York: Literacy Volunteers, 1991)

09 octombrie, 2008

Cablul de la Kabala


Textele care au ca obiect de studiu ştiinţele profetice fac în permanenţă trimitere la Kabala, iar textele care au ca obiect de studiu Kabala complică foarte mult lucrurile, care deja sunt complexe prin natura lor, generând confuzie şi chiar obscuritate per subiect.

Prin aceste rânduri răspund tuturor celor care m-au întrebat “...care este, de fapt, legătura dintre Kabala şi Tarot?
Kabala este o doctrină, nu un tratat sau o colecţie de formule magice, este o doctrină mistică de interpretare, o tradiţie ezoterică, ştiinţa secretă a magilor antici şi a ocultiştilor moderni, este cheia marii enigme a spiritului omenesc. Acest flux de informaţii formează teoria universală şi general valabilă din care se desprind toate ştiinţele.
Kabala, cu întreaga pleiadă de arte divinatorii, nu se deschide tuturor, pentru că dincolo de accesarea teoriei, tot mai evidente şi la îndemâna oricărui, rămâne ca piatră de încercare practica şi susţinerea în fapt a principiilor, ceea ce blochează, sau chiar lezează pe cel care nu-şi re-cunoaşte limitele. Dar, este bine de ştiut că fiecare are dreptul să acceadă spre marea ştiinţă a corespondenţelor secrete...

Mulţi asociază Kabala tradiţiei iudaice, dar originea ei nu este iudaică, ci mult mai veche. Evident, teoriile sunt şi aici împărţite, maestrul Renan o declară de origine caldeeană, Basgne o consideră de sorginte egipteană, iar Ehteridge îi atestă izvoarele în inima Indiei.
Personal consider Kabala o tradiţie universală care nu a reuşit să fie “conservată” oficial decât de foarte puţine popoare.

Principiile care stau la baza Kabalei sunt simple, ca Legea suverană a Analogiei, teoria numerelor etalată în filozofia iniţiatului Pitagora, principiul unităţii care stă la baza construirii oricărui univers (templierii ştiu de ce...) şi principiul Forţei Vitale, a fluidului magnetic sau esenţial, cel care explică în parte miracolele şi forţa ştiinţelor profetice, printre care se numără şi Tarotul.
O formulă simplă de înţelegere a învăţăturii kabalistice pe matricea tarotului este următoarea:

10 fluxuri de lumină, care se împart în 22 de căi secrete, 10 cifre care se combină cu 22 de litere,

sau

Kabala = Puterea Cuvântului + Forţa Vitală + Esenţa Numărului