31 martie, 2009

Uriaşul care nu ştia cât de uriaş este

Şi a fost Luni, apoi Marţi, apoi toata ziua lui Mercur, apoi cea a lui Jupiter bine-făcătorul, iar drumul Uriaşului nu-şi găsea sfârşit.
Şi satul din apropierea casei lui se schimbase, odată cu schimbarea culorii sufletului său. Şi fără să spun nimic din ce nu ar fi adevărat, am văzut cu ochii mei cum oamenii, de la o vreme, începură a se închina când paşii Uriaşului zguduiau faţa porţii lor, popa cădelniţa intrarea în biserică, iar copiii se ascundeau, care încotro, într-un "de chiar" de-a v-aţi ascunselea.
Şi noaptea, luminată de Luceafăr, îl găsi din nou la poalele muntelui, pe-a cărui tâmplă se înălţa Castelul.




Oh, dar era trist Uriaşul nostru, şi nimeni din lumea asta, ori din alte lumi, nu ştia pricina acestei înnegurări.
Şi chiar dacă nimeni nu mai vorbea cu el, iar el nu căuta vorba cu nimeni, muntenilor le era dor de Uriaţul lor, aşa cum îi obişnuise, vesel, bun, îndemânatic, gata oricând să meşterească o jucărie pentru un picione de om, ori se repare vreun plug greu. Însă, pare-se, acele vremuri nu aveau să se întoarcă prea curând...
Şi-l lăsau oamenii într-ale lui, şi se rugau pentru el - fiecare cum ştia şi la cine ştia mai puternic -, să vină din nou primăvara în ţinutul lor. (Nu v-am spus, dar de cântecul ce-l cânta într-una Uriaşul depindea venirea peste acest ţinut (pierdut de timp şi cronicari), a norilor cu ploi şi cu vânt, sau a soarelui, cu căldură şi rod.
Aşa că, de mult nu mai luminase Astrul cel Mare ferestrele sărmanilor şi mărunţeilor oameni.
Şi, să nu mai lungim vorba, că astăzi timpul are pasul mai mare decât altădată, vă spuneam că noaptea de Vineri îl găsi pe Uriaşul cu ochi albaştri la poalele muntelui, pe care nu avea voie să urce. Uitase cine i-a spus, dar el ştia, una şi bună, că nu avea voie, dreptul şi căderea să urce şi să colinde Cetatea de pe culme. Dar, visa într-una Cetatea...
Şi nu mai avea linişte. Şi mai ştia că dacă nu porneşte să cucerească Cetatea, el nu va mai fi nici uriaş, nici om. Nu va mai fi nimic, şi cu siguranţă va rămâne singur, fiindcă oamenii îl vor urî şi alunga dar, cel mai mult, s-ar urî el însuşi...
Şi şi-a luat inima în dinţi şi-a pornit a urca. Şi a ajuns la poarta Castelului, şi poarta, ca orice poartă de castel era plină de lanţuri şi lacăte. Şi îşi dădu seama, şi crezu că totul e pierdut. Şi dacă tot era acolo, începu a cerceta ce e dincolo de poartă, şi-a văzut toate minunăţiile ce le visase el, şi cu ochii închişi, şi cu ei deschişi. Da, totul era acolo, ca în visul lui, mai puţin el...
Stătea neputincios în faţa porţii castelului. Şi atunci, dintr-o dată, o furtună nebună se dezlănţui, de-i purta pe oameni pe sus, ca pe puful de păpădie.
- Uriaşule, opreşte-te! Nu mai gândi rău şi salvează ţinutul noastru! strigau mărunţeii, într-un cor tragic şi... aerian. Însă Uriaşul nu-i auzea, nu mai auzea nimic.
Dar, dintr-o dată, lângă el apăru un pici, cu părul multicolor, de ziceai că un curcubeu zănatic şi-a făcut cuib pe capul lui. Şi-l trase de cămaşă:
- Hei, uriaşule, uită-te la mine! strigă micuţul, trăgându-l de tivul pelerinei.
- Cine eşti?
- Cum, cine sunt, nu mă recunoşti?
- Nu, pleacă!
- De fapt, nici n-ai cum, eu sunt din altă poveste, ce încă nu a fost scrisă, dar din lipsa de inspiraţie şi mai cu seamă că situaţia se complică, Mag Dalen m-a trimis pe mine, la înaintare, să-ţi vorbesc. Ştii, sunt un fel de purtător de cuvânt, pentru că oamenii obişnuiti, şi mai cu seamă cei care trăiesc acum pe Pământ, nu pot vorbi aşa, uşor şi când vor ei, cu uriaşii. Nu mai e ca pe timpuri...
Uriaşului, chiar dacă nu îi era pe plac intervenţia atemporală, îl privea pe pici cu coada ochiului, mustăcind:
- Aşa, continuă! îi spune acestuia, aparent dezinteresat.
- Devine interesant?
- Mda, pot spune aşa, însă nu-ţi fă mari speranţe, că nu-mi prind eu mintea cu tine!

Fără a juca intimidarea, copilul îşi continuă prelegerea, ca de pe un soclul infailibil:
- Eu mi-am învăţat replicile şi le rostesc. Treaba ta ce vei face în continuare, dar uită-te, şi tu, în jurul tău, cum zboară oamenii şi casele în toate direcţiile! Nu ţi se pare că exagerezi cu supărarea?
- Cum ziceai că te cheamă? tună vocea Uriaşului, care începu a-şi freca palmele, antrenându-le pentru o bătălie cu turul pantalonilor vărgaţi ce atârnau pe micuţ.
- Nu ţi-am spus cum mă cheama, pentru că nu m-ai întrebat până acum. Numele meu este Ayan, dar mai am şi alte variante de nume. Încă nu e nimic sigur, nimic stabilit, sunt o schiţă.
- Bun, am înţeles! Şi, de ce mă deranjezi din... disperare?
- Aşa trebuie, rosti calm, angelic, purtătorul de curcubeu. Există un scenariu uriaş, mult mai uriaş ca tine, în care scrie că, noi doi, trebuie să vorbim...

- I-auzi!
- Eu, personal, cred că tu te simţi un outsider (vă imaginaţi faţa uriaşului când aude acest cuvânt şi râdeţi!), dar această stare nu reprezintă, neapărat, ceva rău... Înţelegi?
- Nu prea! Răspunde, uluit, uriaşul care se coborî din înalt, până la înălţimea nasului micuţului înţelept, cu vocaţie de psihoterapeut.
- Te găseşti, pur şi simplu, într-o stare de tranziţie, care îi înnebuneşte pe toţi cei din jurul tău.
- Aşa...
- Tot ce trebuie să faci este să nu te deschizi în faţa suferinţei şi a durerii. Priveşte, câte ravagii provoci în jurul tău!... Fii uriaş şi descurcă-te singur, pentru că în problema avută, nu te poţi baza pe nimeni!
Ochii uriaşi ai uriaşului ieşiră de uimire de sub arcadele frunţii sale uriaşe. Niciodată, dar niciodată, nimeni nu-i vorbise pe tonul acesta, şi nimeni, dar nimeni nu-l înfrunta-se direct cu propriile-i slăbiciuni.
- Măi, mucea, parcă Ayan îţi spune!... reuşi în cele din urmă să prindă firul vocii pierdute.
- Ţi-am zis, numele e în provizorat, am un folder întreg de variante...
- Ia, du-te, tu în... povestea ta şi lasă-mă pe mine cu... castelul meu!
- O.K., no problem, mă retrag! Oricum, nu eşti comunicativ, faci oglindă!
Şi piciul plecă, cu cuibul de curcubeu pe cap, cu tot. Dispăru, la fel de misterios, după cum apăru.
Şi oftă Uriaşul, privind la poarta Cetăţii, convins că nu va trece niciodata de ea. Ce era mai grav, că iată, are şi vedenii multicolore, puşti infatuaţi care îi dau sfaturi. Sfârşitul lumii, nu alta, sau poate doar sfârşitul poveştii...

Şi era atât de convins că nu trece de poartă, încât nu observă că lanţurile şi lacătele de pe ea nu erau nici prinse, nici încuiate. De fapt, poarta era deschisă, iar Castelul îl aştepta, plin de vise uriaşe... Tot ce trebuia să facă era să întindă mâna şi să împingă poarta încetişor... Aşa a şi făcut, mai târziu, dar în cele din urmă...
Acum, de câte ori îi întâlneşte pe mărunţei, Uriaşul cu ochi albaştri le spune, abordând o atitudine înţeleaptă: Ori de câte ori ne simţim "pe dinafară", în noi se trezeşte acel sentiment de copil neajutorat, sentiment adânc înrădăcinat în experienţele copilăriei. Drama este că, fiind atât de profund, suntem tentaţi să-l reactulizăm mereu şi mereu, la fel ca o placă veche, pe un gramafon hârâit. Vine un moment când ai privilegiul să opreşti gramafonul! Dărâmă-l cu piciorul, striveşte-l cu ciocanul, şi nu te mai lăsa chinuit de acele idei că nu eşti "suficient de" pentru a fi acceptat sau inclus. Poţi deschide orice poartă, ajungând acolo unde visele construiesc realitatea, înaintea ta...
O voce, subţire ca un fir de iarbă, îi întrerupe ilustrul discurs:
- Moshule, da’ de unde cunoşti atâtea cuvinte jmekere? Eu, unul, nu le-am mai auzit prin părţile locului. Înţeleg ăştia ce le spui, sau te ascultă, aşa, doar să nu le strici vremea cu indispoziţiile tale existenţiale?
Uriaşul caută din priviri pe ascultătorul neascultător, cel care într-un moment, poate de maximă inconştienţă, a îndrăznit să-i întrerupă monologul ce l-a facut celebru peste nouă ţări şi tot atâtea mări? Îl recunoscu pe pici.
- Ayane, înca nu te-ai "întrupat" în povestea ta?
- Încă nu, sunt în stand-by.
- Aşa, şi?...
- M-am gândit să dau o tură, să te salut, poate vrei să mă mai întrebi câte ceva… Ştii, am coeficientul de inteligenţă peste medie, poate te ajută…

Înfuriat, Uriaşul se ridică cu gândul să-l prindă pe Ayan de ciuful multicolor, dar...
STOP!

Ayan se întoarce acasă, la mine, şi se aşează cuminte şi răbdător în buzunarul secret al mantiei de mag. Este seară. Oare? ... Nu contează ce moment al zilei este, indiferent când, povestitorul poate pune punct poveştii sale pentru a trage un pui de somn, adormit şi descântat de propriile-i cuvinte.
Uriaşii s-au retras în castelele lor uriaşe, pline de vise asemeni lor, care atunci când nu mai au loc în cămările Tarotikonului, se întâmplă să se rostogolească şi să ajungă până departe, în lumea noastră. Oare?

Arcana XX: SENTINŢA



...Ştii, îmi imaginez povestea aşa: într-un alt plan, sufletul-Om, cel care a eschivat Sufletul-suflet, este somat să stea la masa Judecăţii pentru a primi Sentinţa. Dar Divinitatea, în perpetua Sa îndrăgostire de creaţie – oglinda-spartă, Lumea -, oferă sufletului-om lista-şir a suferinţele posibile din care să-şi aleagă unealta cu care să şlefuiască, cu trudă şi adoraţie, fragmentul oglindit.



Viaţa-joc trimite prin Sentinţă semnalul din Lumea de Dincolo, că nu-ţi mai este permisă intervenţia personală în regula Jocului. Acest privilegiu ţi s-a retras, pentru că tu însuţi te-ai retras în irosire, în non-acţiune. De ieri înainte se aplică norma matricială:
Destinul a pus stăpânire pe tine, irrevocabilis...

24 martie, 2009

Etalare cu TAROT ZEN - Osho

Din când în când, de acum înainte, şi numai cu acordul persoanei asupra căreia se face analiza, voi posta pe blog câte o etalare în diverse moduri şi cu diverse tipuri de pachete de cărţi de Tarot. Chiar dacă nu acesta a fost scopul iniţial al blogului, mă adaptez cerinţei celor care mă onorează ca public.

Etalarea de faţă, este o etalare simplă care are la bază cărţile TAROTULUI ZEN create după învăţătura lui Osho, iar întrebarea adresată tălmaciului a fost "Care este sursa blocajului meu în sfera relaţională?"

Interpretarea de faţă poate constitui un bun prilej de meditaţie pentru problemele sau dilemele fiecăruia în parte, atâta vreme cât descoperim că suntem toţi UNU, şi în Cer şi pe Pământ.

ETALARE




Chiar dacă îţi este greu de crezut, Sufletul tău se află sub trei semne benefice, al Călătoriei, al Sărbătorii şi al Dragostei împărtăşite. Cu alte cuvinte, interiorul este în armonie, o stare pe care se pare nu ai ştiinţă şi nici “nebunie” suficientă să o laşi să iasă prin toţi porii la suprafaţă, iar din tine să zboare peste întreaga lume. Ştii la fel de bine, ca şi mine, că fiinţa noastră este asemeni unui releu care invocă (in_conştient) şi primeşte (conştient) acelaşi gen de energie produsă şi susţinută pe toate planurile de propria fiinţă.

Aşadar, de la bun început, se recomandă o reevaluare a celor două planuri – interior/exterior – iar apoi, armonizarea acestora. Va fi greu, dar se pare că doar această variantă a mai rămas viabilă. Cu cât vei amâna mai mult deschiderea “şantierului”, cu atât îţi va fi mai dificil ulterior, lăsând situaţiile să se complice într-un mod inutil.

Totul a început demult, de când într-un fel sau altul, fără să stai prea mult pe gânduri te-ai înscris într-o cursă extraordinară, într-o călătorie interioară care ţi-a adus multă bucurie şi lumină, elemente care nu le găseai în exteriorul tău. Şi din acest motiv, dar şi din altele, te-ai concentrat prea mult pe lumea “ideilor”, abandonând fără regrete lumea “faptelor”. Ceea ce s-a mişcat în jurul tău nu ţi se datorează, pentru că nu ai iniţiat nimic precis, nu ai construit nimic într-un mod elocvent, ci mai degrabă viaţa şi lumea te-au trăit pe tine, nu invers. Te-ai adaptat la orice, fără nici o reacţie de respingere, considerând realitatea tangibilă ca având o importanţă secundară. Nimic mai eronat, şi dealtfel, nimic mai grav. Acest tip de atitudine te-a rupt de lumea “reală”, te-a rupt de prezenţa ta reală într-un sistem care funcţionează după legi fixe, pe care se pare că le-ai uitat pe parcursul călătoriei iniţiatice.

Eşti un om care în interior poată Pacea, iar în exterior trăieşte pe un câmp de luptă, un om care în interior poartă Lumina, iar în exterior rătăceşte în întuneric, lăsând să fie mult prea mare discrepanţa celor două planuri. În acest sector dărnicia nu ajută pe nimeni... :)

ETALARE






Tălmăcire: În acest moment Sufletul tău s-a ascuns într-un Labirint. Spun “ascuns”, şi nu “rătăcit”... S-a autoexilat, iniţial pentru o perioadă de timp definită, dar s-a acomodat foarte repede cu spaţiul îmbârligat şi fără noimă, admiţând că aceasta este starea de normalitate, transformând un refugiu de termen scurt, într-un cămin pe termen lung. O parte din tine nu mai este cu tine, iar această “lipsă” crează scurt-circuite atunci când te aştepţi mai puţin, sau mai bine spus, atunci când ţi-ai dori ca lucrurile să meargă bine... “Pana de curent” este în beneficiul tău, atenţionându-te că ai ceva de recuperat, care s-a prins de pereţii unui labirint, parte ce o conştientizezi că este a ta, dar atunci când o ai aproape te stânjeneşte, asemenea situaţiei în care un prieten vechi vine lângă tine, dar tu nu ai absolut nimic să-i spui, să-i arăţi... Există, aşadar, un segment al vieţii tale cu care încă nu ai căzut la pace: nu te-ai iertat şi nu te-ai înţeles, încă. Acela reprezintă nordul gordian, care cu fiecare zi ce trece, devine tot mai mare şi mai încâlcit, iar ceea ce-l sporeşte, culmea, sunt chiar intenţiile tale de a-l transforma într-o scară magică, cu care să urci spre lumină.


Recomandarea Tarotului este să accepţi cu bucurie acest moment de linişte, care (şi poţi fi sigură de asta!) nu se va croniciza, pentru a percepe realitatea în toate detaliile.
În plan subconştient, chiar faci acest lucru, deja îţi strângi armatele pentru a distruge, pentru a dinamita definitiv refugiul imaginar. Subconştientul se află marcat de ideograma Rebelului care nu mai are răbdare, prin structura lui intimă, şi se pregăteşte să transforme modelele vechi în modele noi, clădite după noul tău chip şi noua ta asemănare. Ştii foarte bine ce ai de făcut, dar încă mai lucrezi la strategie, la formula magică personalizată care să coboare forma-gând în gest evident, aducător de schimbare.
În manifestarea ta eşti asemeni unui regine, dăruieşti necondiţionat iubire şi bine (sub formă de energie benefică, tămăduitoare). Nimeni şi nimic nu mai poate să îţi schimbe acest mod de a fi, iar credinţa că ceea ce faci este bine şi în armonie cu destinul tău poate deveni un motiv de a ridica ziduri între tine şi presupuşi adversari ai habitus-ului tău. Poate încă nu ai aflat că omul care te iubeşte şi te merită o face tocmai pentru felul tău de a fi... Nu ai însă cum să descoperi această “profeţie” atâta timp cât rămâi ascunsă după propriile redute! Ai dobândit cu mult effort o stare de graţie, dar nu ai ştiinţa şi nici nebunie suficientă pentru a te bucura de ea. Cea mai frumoasă şi omenească împărtăşire este în cuplu, dar posesivitatea şi ataşamentul (care le mai păstrezi ca souvenir-uri într-un buzunar al vechiul tău mod de-a fi) reduce din intesitatea graţiei, sau chiar blochează accesul în lumea ta a celui ce este “cealaltă parte” a ta. Eliberează-te de teamă şi alungă demonii vechi şi priveşte atent în jurul tău, ascultă cu atenţie şoaptele Lumii şi descifrează just fiecare semn care îţi va deschide poarta unei noi perspective. Nu trebuie să faci vreun efort special, trebuie să intri doar în Marele Ritm al Lumii, iar paşii de dans te vor conduce la izvorul tainic al Iubirii!
Combustibilul acestei deveniri este marcat de lama Aventurii. În fiecare zi descoperim o aventură, pe care însă nu ne-o asumăm, nu-i urmăm chemarea. La sfârşitul oricărei experienţe/aventuri trebuie să ne imaginăm că ne aşteaptă o carte magică ce ne oferă “cheia” pentru un portal, pentru o nouă trecere şi pe_trecere. Trăim mulţi ani, cu chei puţine, când în mod normal ar trebui să fie altfel, să fim păstrătorii multor minunăţii. Singurul care ştie această taină este sufletul, care sărăcit prin retragerea noastră în faţa cunoaşterii şi a aventurii se refugiază fie în Casa Tristeţii, fie în castelul Angoaselor...


Meditează: adu-ţi aminte că în timp ce noi descifrăm plini de încântare Marile Semne ale Tarotului, parte din Sufletul tău stă prins, asemeni unui liliac, de pereţii reci ai unui labirint,... Nu lăsa ca aceste cuvinte să rămână doar un ghem de poveste, ci porneşte şi recuperează ce ai lăsat să se desprindă din adâncul fiinţei tale.


Acestă lamă indică faptul că aştepţi de multe ori evenimente ieşite din comun pentru a le asocia cu minunile sau aventurile. Greşit! Inocenţa şi vulnerabilitatea pot produce mutaţii fanstice în planul ales. Aşadar, porneşte la drum fără centura de siguranţă şi nu uita că pentru a găsi ceea ce cauţi cu atâta ardoare nu ai nevoie de organizare, şi nici de un “desfăşurător” al expediţiei. Porneşte, pur şi simplu!
Vei bea până la ultima picătură din pocalul plin de speranţele şi iluziile tale, fapt care te va determina foarte curând să iei o pauză de la acestă autonălucire. Hai să spunem că îţi vei prelungi un sejur acordat de viaţă, în care ai lenevit, te-ai răsfăţat, te-ai îmbufnat câteodată, dar ai prins şi multă putere pentru provocările ce vor urma. Recomandarea Tarotului este să faci în timp util diferenţa între lene şi non-acţiune, rămânând martor atent la toate nuanţele tabloului care înfăţişează PREZENTUL.
Mai sunt atât de multe de făcut şi de aflat, dar numai tu vei hotărî momentul start-ului...

ETALARE:





Strategia recomandată de Tarot este să nu-ţi pierzi credinţa, să nu te laşi pradă tristeţii şi mai ales să nu te consideri neîndreptăţită de Divinitate. Acum te simţi asemeni unui elev conştiincios, care a avut grijă să-şi facă temele, să-şi înveţe în fiecare lecţia, dar care nu a primit recompensa de la profesor. Lasă furia deoparte, încă nu este locul şi timpul ceremoniei de premiere... :)
De asemenea fii mai flexibilă şi urmăreşte şi alte zone, alte posibilităţi. Există riscul ca atenţia să-ţi încremenească pe o singură ţintă, anulându-ţi din start o serie nesfâşită de oportunităţi.
La fel bine ar fi şi dacă te-ai dedica unui experiment, unei aventuri în totalitate, până la idenficarea cu acesta. Nu mai lăsa nimic din tine care să nu fie acoperit de lumina unui nou început.
Atenţie:: în cazul tău, “portiţa de ieşire” se transformă într-o ancoră grea, care nu te va lăsa niciodată să te desprinzi de trecut!

ETALARE:





Alchimia întrebării tale aparţine unui simbol ce împlineşte etalarea de acum, şi-anume lama Schimbării din suita Arcanei Mari, corespondenta Roatei Norocului din Tarotul occidental. Aşadar, Roata a început să se învârtă. Eşti pregătită?
REACŢIA:
Buna Mag Dalen si bine te-am regasit.Povestea vietii mele , etalata de priceperea ta in tainele tarotului a sosit exact cand aveam mai multa nevoie de ea, eram intr-un moment de cumpana si nu stiam in ce directie sa o apuc si am facut o rugaciune putin inainte sa primesc mesajul de la tine.Ceea ce au aratat cartile este pe deplin adevarat, eu m-am desprins de mult de lumea reala, de fapt am simtit ca de la nastere sa produs acest lucru, am ramas in straturile superioare ale constiintei , neputand sa ma integrez in lumea concreta.acum sunt intr-o schimbare de la nivel de ADN si sper sa pot iesi din acel labirit, inca nu stiu cum am sa o fac dar ma rog sa vad calea de iesire.Eu iti multumesc din suflet, am sa ma rog in fiecare zi pentru ca sa primesti multa Lumina si Iubire si am sa aprind si lumanari pentru sanatatea ta. Daca doresti postează interpretarea pe blog, ar fi extraordinar, asa voi intra in rezonanta cu multe suflete care vor avea o insemnatate la eliberarea mea.Multumesc inca o data din tot sufletul si ma bucur enorm ca am o prietena cu care pot rezona.

23 martie, 2009

Lista filmelor documentare pe o temă dată : CUNOAŞTEREA

VIZIONARE ATENTĂ ŞI PLĂCUTĂ

1. GREGG BRADEN -- TREZIREA LA PUNCTUL "0" – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=-19789395453285455&hl=ro

2. DAVID BRUCE HUGHES - Singularitatea în Matrice – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=-7829765266827309417&hl=ro

3. SECRETELE INTERZISE ALE PĂMÂNTULUI - The Big Picture - – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=230199065448731761&hl=ro

4. AGENDA EZOTERICĂ - Esoteric Agenda (2008) – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=6898983724739063805&hl=ro

5. LEGENDA ATALNTIDEI I - Amurgul Zeilor - – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=-35570740140716532&hl=en

6. RENUNŢAREA LA GÂND - ECKHART TOLLE - – subtitrare RO
1- http://video.google.com/videoplay?docid=5029819718138348522&hl=ro2- http://video.google.com/videoplay?docid=7664083368666504981&hl=ro

7. OSHHO - Osho - Fii nemişcat şi cunoaşte (Partea a 6-a) – subtitrare RO
http://video.google.co.uk/videoplay?docid=6143120068515729396&hl=ro

8.PUTEREA NEŞTIINŢEI - ECKHART TOLLE– subtitrare RO
1- http://video.google.com/videoplay?docid=8027530302398191157&hl=ro2- http://video.google.com/videoplay?docid=-2156272969604426727&hl=ro

9. CODUL LUI MOISE - – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=-2108270310800824396&hl=ro

10. CINE A OMORÂT MAŞINA ELECTRICĂ - – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=-8637380369267035865&hl=en

11. SURPLUS - Terorizaţi în a fi consumatori - – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=2906238239444663350&hl=en

12. SPAŢIUL SPIRITULUI - O Călătorie În Conştiinţa Dvs. – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=-7742769803821402524

13. MIRACOLUL DIN CELULĂ - Dovada Biochimică A Creaţiei – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=-3186349013318011077&hl=en

14. RĂZBOI FĂCUT CU UŞURINŢĂ – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=-2255632570337395685

15. YOGHINI DIN TIBET – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=3925149920619341559&hl=ro

16. APA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=-2933349021550318008&hl=en

17. MISTERELE CREIERULUI
1- http://www.viddler.com/explore/FreeYourMind/videos/18/
2- http://www.viddler.com/explore/FreeYourMind/videos/15/

18. NEALE DONALD WALSCH - Teama, Spaima si Frica – subtitrare RO
http://www.youtube.com/watch?v=v6bjLsQP9_E&feature=channel_page

19. UNIVERSUL ELEGANT - 1 - Visul Lui Einstein – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=-8325267487334286578&hl=en

20. UNIVERSUL ELEGANT - 2 - Chestiunea Stringurilor – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=-484693002198956392&hl=en

21. UNIVERSUL ELEGANT - 3 - Bine aţi venit în cea de-a 11a Dimensiune – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=-2096840172712380550&hl=en

22. SECRETUL - Legea Atracţiei – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=-4983533141147888509&hl=en

23. CONTACTUL A INCEPUT – subtitrare RO
http://video.google.co.uk/videoplay?docid=9181211655732860635

24. NASSIM HARAMEIN –TEORIA UNIFICATĂ A CÂMPULUI – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=2362758657384449741&q=sou
http://video.google.com/videoplay?docid=-307198015401224128&hl=ro

25. KABBALAH DOCUMENTAR – subtitrare RO
1- http://video.google.com/videoplay?docid=6521347190039017157&ei=TVaySYz0NYu22wLbvvmKBA&q=documentar
2- http://video.google.com/videoplay?docid=8962212908272024461&hl=en
3- http://video.google.com/videoplay?docid=1896614137478389087&hl=en

26. VIAŢA DUPĂ MOARTE ... – tradus RO
http://www.trilulilu.ro/petreradu1/1bcfb2ce4b1099

27. TRIUNGHIUL BERMUNDELOR – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=6390312293140422917&ei=2VyySaHeC4Hc2gLHpPyEBA&q=documentar+ROMANA

28. CHAKRELE ŞI ILUMINAREA – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=-6592361923195805512&ei=DF6ySe3eLJWG2wLC5Oz9Aw&q=documentar+ROMANA

29. NOSTRADAMUS – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=-3507611877015758050&ei=Pl6ySeuqPIvW2wKPyKGMBA&q=documentar+ROMANA
http://video.google.com/videoplay?docid=-7262587553882715163&hl=en

30. ISTORIA LUI DUMNEZEU – tradus RO
http://video.google.com/videoplay?docid=-3186976084423111407&ei=-16ySYylHY-o2wKereGMBA&q=documentar+ROMANA

31. IMAGINE DE ANSAMBLU – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=-7247362017464900787&ei=H1-ySa3LD5bA2AKZ0In-Aw&q=documentar+ROMANA

32. ZEITGEIST ADDENDUM – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=2717678283852040582&ei=RV-yScChCJK22wLau5WKBA&q=documentar+ROMANA

33. ZEITGEIST THE MOVIE - Ediţia Finală – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=-25494978656335996&ei=71-ySaOaH5mI2gKD9dD9Aw&q=documentar+ROMANA

34. DESPRE SUGESTII, HIPNOZĂ, TELEPATIE – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=9140745937999739713&ei=71-ySaOaH5mI2gKD9dD9Aw&q=documentar+ROMANA

35. ISTORIA ORTODOXIEI – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=8219093033166214469&ei=71-ySaOaH5mI2gKD9dD9Aw&q=documentar+ROMANA

36. SFÂNTUL MUNTE ATHOS - Ghid de Invatatura – tradus RO
http://video.google.com/videoplay?docid=-3217060521250320420&ei=XWCySdvbC4va2gKuvan_Aw&q=documentar+ROMANA

37. JOC FINAL – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=259284298193847598&ei=XWCySdvbC4va2gKuvan_Aw&q=documentar+ROMANA

38. EARTHLINGS - UN MOTIV BUN PT CARE SA NU MAI MANCAM CARNE – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=-4867469000009495453&ei=K2GySfKcNpmI2gKD9dD9Aw&q=documentar+ROMANA

39. THE 11-TH HOUR – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=5684889615378087510&ei=XWCySdvbC4va2gKuvan_Aw&q=documentar+ROMANA

40. ISRAEL ŞI BIBLIA – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=8786830384873783969&ei=_GKySYTAApuW2gKkj-CEBA&q=documentar+ROMANA

41. ÎNGERUL DIGITAL – subtitrare RO
http://video.google.com/videoplay?docid=2104042274449664707&ei=9mOySZ7cJ4K22wKf1emJBA&q=documentar+ROMANA&dur=3

42. CUM A DEVENIT IISUS UN CHRISTOS – subtitrare RO
1- http://video.google.com/videoplay?docid=5014377835686246317
2- http://video.google.com/videoplay?docid=5739584448240624455

NOTĂ – TOATE DOCUMENTARELE AU TRADUCERE ÎN LIMBA ROMÂNĂ
La unele dintre documentare pentru a activa subtitrarea în limba română (dacă nu porneşte automat) imediat sub video, lângă butonul de volum se afla un alt buton "CC" , care are funcţia de a selecta limba.

18 martie, 2009

LABIRINT

În ultima perioadă de timp, în toate etalările făcute a apărut, invariabil, lama Labirintului ce aduce la suprafaţă starea de profundă dezorientare a sufletului rătăcit pe drumul acoperit de întuneric al Şarpelui.


Nu trebuie să ne sperie nimic pe lumea asta, aşa cum am spus de nenumărate ori, Frica este cel mai mare duşman al sufletului. Nu o mai lăsa să muşte din lumina ta, îndepărtează-te de ea, chiar dacă acest lucru te conduce spre intrare în Labirint. Ai curaj şi porneşte în această fascinantă călătorie iniţiatică ce are ca destinaţie exotică realitatea... “reală”.
Adu-ţi aminte că la început a existat Cuvântul, la sfârşit va râmâne tot Cuvântul. De ce să-ţi fie frică între extremele ce reprezintă, de fapt, unul şi acelaşi lucru? De ce să te laşi erodat de angoasă pe drumul ce are acelaşi punct de plecare însăşi destinaţia: nimicul?
De fapt, nu este întuneric: deschide ochii şi convinge-te singur!
Calea rătăciţilor este denumirea ancestrală a constelaţiilor Ophiucus şi Şarpele care şerpuiesc pe cer în toate direcţiile. Pe această cale se consideră că merg sufletele neliniştite ale oamenilor în aşteptarea Judecăţii de Apoi.




...Iată-l, a pornit pe drumul nesfârşit, cale rătăcită, şarpe-ncolăcit...
Nimeni nu-i aproape, nimeni nu-i departe,
să-l întrebe de-i e bine, “încotro, creştine?”

Dar, unde e Lumea, ca lumea să vadă ,
unde e lumea să-l înţeleagă pe Cel ce-nvârte Roata,
pe Cel ce-nvârte Soarele?...



www.draga.3x.ro

12 martie, 2009

Mai este România ţara românilor?

În ultima vreme primesc pe mail exagerat de multe texte şi imagini care înfăţişează una din rănile deschide ale românilor, imaginea ţării în afara graniţelor geografice (nu politice) generată de confuzia forţată a românilor cu ţiganii.

Românii reacţionează la ceva, este bine! Dar, în general, se cunoaşte că reacţia românilor ca grup/popor nu se manifestă decât în cazuri extreme, când “picătura a umplut paharul”, iar manifestarea în sine nu conţine elemente diplomatice...
Toată lumea este de acord că cel puţin pe majoritatea canalelor media se prepară “poţiuni la ceaun” care produc intoxicaţii cu cultură ţigănească, licori multimedia care conduc inevitabil la contaminarea culturii dominante, oferind modele, eroi şi bio-ritmuri exotice.

La carnavalul de la şcoala unde învaţă copilul meu, mai mult de jumătatea elevilor participanţi erau “mascaţi” în ţigani, iar jumătate din jumătatea mascată în ţigani era costumată în Flacăra, soţia unui bulibaşă dintr-o telenovelă de mare audienţă. Costumul era prelungit cu gesturi specifice şi limbajul aferent.



Care este marca identitară a acestui popor şi vorba aia “ce vor ei de la viaţa noastă, dă gagii?"



Iată, în continuare, un răspuns documentat pentru românii care încă nu s-au “costumat” în ţigani, într-un articol publicat în Ziarul de Cluj de către Ioan ABRUDAN, în 29 noiembrie 2007, şi expediat de Iulian, un bun prieten, care insistă să cobor în exotica realitate românească... :)

Ţiganii sunt un popor migrator. Migrarea ţiganilor din India în Europa s-a facut între secolele al IX-lea şi al XIV-lea, în mai multe valuri. Odată cu intrarea lor în Imperiul Bizantin, la mijlocul secolului al XI-lea, au căpătat şi numele etnic pe care îl poartă astăzi, ţigani. Aflându-se pe teritoriul Greciei şi-au atribuit denumirea unei secte religioase greceşti cu numele Athinganis sau Atsinganos care insemna "de neatins".
Prima atestare a ţiganilor în Imperiul Bizantin este conţinută într-un text hagiografic georgian, care datează din jurul anului 1088; aici se face referire la aşa-numitii Adsincani, renumiţi pentru vrăjile şi faptele rele pe care le fac. Istoria europeană a ţiganilor începe la începutul secolului al XIV-lea, când aceştia au pătruns în Turcia, venind din Asia Mica. Prin anii 1415 - 1419 îi întâlnim în toată Europa Centrala, din Ungaria până în Germania. Pe la 1422, o bandă numeroasă de ţigani coboara în Italia, până la Roma (precum se vede, istoria lor pe acele meleaguri a început mult înainte de valul de ţigani veniţi din România). În deceniul următor au ajuns până în Franţa, Spania, Anglia şi Scandinavia. Aici ei preiau denumirea de "egipteni" (Gypsies), foarte curând li s-a fixat numele pe care il poartă şi astăzi. Foarte interesant este că ţiganii şi-au atribuit întotdeauna numele altor etnii sau popoare care le-au îngăduit să-şi ascundă etnia: "Şatra" vine de la casta Kshatria (războinică) căreia nu i-au aparţinut niciodată!


"Tigan/Zigeneur/Zingaro etc" vine de la "Athinganoi", secta religioasă grecescă recunoscută pentru activitatea de prezicere, ţiganii n-au aparţinut niciodată acestei secte...


"Gypsy" vine de la "Egyptian" cum şi-au spus acum vreo 600 de ani pentru a primi bani, locuinţe şi mâncare pe gratis, pretinzând ajutor ca fiind creştini egipteni aflaţi în pelerinaj!
"Yansser" cum sunt cunoscuţi la New York , vine de la ienicer turc, cum s-au prezentat ţiganii emigraţi în America pe la 1900. În Germania numele cele mai folosite sunt Zigeuner şi Sinti. În limba franceza s-a impus numele Gitanes. În limbile engleză şi spaniolă, Gipsy, respectiv Gitano. În Danemarca, Suedia şi Finlanda s-au prezentat sub numele de Tattan (tătari).

Precum se vede, ţiganii s-au răspândit în toată Europa, venind din India prin Asia Mica şi nu constituie sub nici o formă o problemă legată de poporul român, mai mult decât de cel maghiar, francez sau spaniol, de exemplu.

Cea mai timpurie informaţie scrisă despre prezenţa tiganilor pe teritoriul României datează din 1385. De la primele atestari ale prezenţei lor în Ţara Românească şi Moldova, ţiganii au fost robi şi vor rămâne timp de mai multe secole, până la legile de abolire a robiei de la mijlocul secolului al XIX-lea. În mod paradoxal, perioada cea mai bună a ţiganilor a fost în perioada regimului comunist. În anii '70 PCR-ul în primii ani ai comunismului a manifestat în ce-i priveşte pe ţigani, un fenomen de neconceput înainte: în aparatul de partid, în miliţie, armată şi organele de securitate au fost angajati un număr relativ mare de ţigani care au lansat o politică de formare a unui naţionalism ţigănesc de colonizare a satelor săteşti şi svăbeşti cu ţigani aduşi nu numai din toată România, dar aduşi şi din exteriorul României (Cum vă explicaţi că în satele din săsime sau şvăbime în care nu vezi ţipenie de altă etnie în afara ţiganilor, care vorbesc limbi precum bulgara, rusa, slovaca etc?).


Imediat după '90 Nicolae Gheorghe apare ca membru GDS, publică la Revista 22, este trimis la tot felul de simpozioane internaţionale, devine membru Soros, lansează tot felul de programe pentru ţigani, precum şi înfiinţarea de catedre universitare ţigăneşti. Aceastp ascensiune a unor ţigani s-a petrecut mai ales în condiţiile politicii sociale a regimului comunist, care urmărea încurajarea categoriilor sărace şi distrugerea vechii structuri sociale, refractara noilor rânduieli.


Aşa se explică de ce, nu în puţine comune, în funcţia de primar a fost pus un ţigan. Datorită originii sociale "sănătoase" ţiganii au fost promovaţi mai departe, făcând carieră politică, ajungând în aparatul superior de partid. Ascensiunea lor s-a datorat nu originii lor etnice, pe care de altfel cei mai mulţi o declinau, ci pentru ca proveneau din categoriile sarace. Aceşti ţigani adevăraţi, oameni ajunşi în anumite funcţii, vor avea un rol important în promovarea etnică şi în regimul ce a urmat regimului comunist. Si sub aspect locativ ţiganii au făcut un important progres în anii socialismului. Cocioabele care reprezentau habitatul natural al ţiganilor până în anii '50 au fost schimbate cu apartamente în blocurile nou construite, iar din anii '70, '80, cu locuinţe în case naţionalizate. Aşa s-a ajuns în situaţia de astăzi, când centrul multor oraşe mai este ocupat de ţigani.

Sunt câteva elemente importante care nu pot fi ignorate:


1) Generalul (şeful) securităţii din jud. Sibiu în '71 era un ţigan care fusese deportat cu familia în Transnistria de unde a fugit
2) Nicolae Gheorghe devine secretarul personal al lui Cioaba in '71-'72
3) Cioabă e văr primar cu Ion Iliescu (se poate verifica)
4) Cioaba participă la primul congres ţigănesc de la Londra din '71 unde apare prima oară etnonimul de Rom
5) Anii '80 înseamnă plecarea masiva a saşilor
6) Securitatea organizează un program de colonizare cu ţigani a săsimii şi şvăbimii
7) Scopul nu a fost integrarea ţiganilor. Integrare înseamnă o populatie minoritară ţigănească într-o populaţie majoritară de altă etnie. O majoritate ţigănească cu o minoritate ignorabilă de altă etnie nu duce la integrarea ţiganilor, ci la asimilarea celorlalţi. ( cazul unor moldoveni din Galati asimilaţi în ţigănia din Garcini, de lângă Braşov).


După 1989 s-au produs unele transformări majore în comportamentul populaţiei de ţigani. Pe fondul liberalizării economice, o parte din ei au început diverse afaceri, dintre care multe profitând de haosul legislativ de la începutul anilor '90, dar şi de dispreţul general faţă de legi, au ajuns să aducă unei parţi a ţiganilor sume importante pe care s-au clădit clanuri puternice, care folosindu-se de pătura săracă a ţiganilor, domină lumea interlopă, cu ramificaţii importante în sfera politicului. De asemenea, profitând de deschiderea graniţelor, o mare parte dintre ţigani au emigrat, stabilindu-se mai ales in Spania, Italia şi Franţa, unde constituie comunităţi importante.
După 1996 se axează exclusiv pe dezvoltarea organizaţiilor politice ţigănesti din Ardeal, a promovării ţiganilor ardeleni în tot felul de organizaţii politice, de a infiltra absolut totul. Este clar că e vorba de naşterea unui naţionalism ţiganesc, bazat pe etnonimul roma, bazat pe ideea teritorială, România. Este interesant că, mai ales în afara graniţelor, ei nu se autoidentifică drept ţigani, ci români. Schimbând sărăcia din ţară cu ghetourile din străinătate, această populaţie de ţigani dezrădăcinaţi, şi pierzând şi urma de identificare culturală, comite un număr important de infracţiuni, care atrag asupra ei antipatia populaţiilor native ale acestor ţări. Această antipatie, datorită confuziei create de denumirea de român cu cea de rom, ca o denumire modernă a ţiganilor, se transferă asupra poporului român în ansamblu. Ca şi cum denumirea de "rom" simplă nu ar fi fost de ajuns etnonimul a ajuns până la forma "romani/romanies" în limba engleză care este limba în jurul căreia se învarte întrega lume. Recentele evenimente din Italia o dovedesc din plin. Dar cum s-a ajuns la denumirea de rom şi la impunerea ei ca obligatorie în actele oficiale din România?


Agresiunea lexicală rom/roma/roman - romani/români - romanies/romanians - romanes/româneşte, a fost aplicată asupra ţării şi naţiunii noastre imediat după 1990, în cadrul unui program complex dezvoltat de Fundaţia Soros în România. Beneficiind de numeroşi membri ai etniei ţigăneşti în guvernările României - sunt notorii Ion Iliescu, Adrian Năstase sau Andrei Pleşu - după "Memorandumul" lui Petre Roman, care oficializă denumirile paralele, nimic nu le-a mai stat în cale schimbătorilor de limbă şi istorie. O primă dispută a fost cea legată de cuvântul "romi", românii fiind prostiţi apoi că aceasta va fi înlocuită cu "rromi", o altă formulă care doar a sporit debandada lexicală.
De amintit, ca fapt divers, ca în anii 1995, limba cu care Soros vroia sa înlocuiască ţigăneasca primise numele de "romalli", formă care nici nu se putea declina şi care a fost înlocuită ulterior cu "romani" şi varianta "rromani". Apoi, pentru a se apropia de scopurile reale, a fost modificată cu "roma/romani/romanies". Confuzia este generală, inclusiv la nivelele academice ale intelectualităţii din ţările afectate de valul de imigratie şi/sau infracţionalitate ţigănească.


Cine, ce să mai înţeleagă?!


Strigător la cer este că denumirea nu are nici o bază istorică, ţiganii nu au purtat niciodată de-a lungul istoriei acest etnonim şi provine din cuvântul "DOM", care pe limba originară a ţiganilor înseamna "om". Prin denaturare (voită) "dom" s-a transformat în "rom" cu "r" accentuat, apoi din "rom" s-a trasformat în "roma" apoi în "romani" şi în "romanies".

S-a ajuns astfel încât ţiganii să aibe numele identic cu al românilor în limba engleză.
Romani cu români şi romanies cu romanians (doar ca în engleză nu există diacritice după cum vedeţi, iar la o un simplă căutare pe google a cuvântului romani se vor afisa linkuri cu ţigani!). Practic denumirile sunt identice.
În toată perioada post-decembristă s-a manifestat o presiune constantă din partea unor organizaţii sau din partea unor politicieni, personalităţi de frunte cu ascendenţă romă, în folosirea în documentele oficiale a etnonimului "rom". Ca un răspuns la aceste presiuni, prin Memorandumul H03/169 si 5/390/NV din 31 ianuarie 1995 adresat primului ministru de atunci, Nicolae Văcăroiu, ministrul de externe Teodor Meleşcanu recomandă folosirea în continuare în documente a cuvântului "ţigan" în concordanţă cu cuvintele folosite în celelalte limbi europene: zigeuner, gitanes, zingaro etc., pentru evitarea unor confuzii nefericite cu numele poporului român. Presiunile continuă şi în 2001, Petre Roman, ministrul de externe, semneaza un nou Memorandum cu numărul D2/1094/29.02.2000 către prim-ministrul Mugur Isărescu, în care, in virtutea dreptului de autoidentificare al populatiilor, recomanda folosirea obligatorie în toate documentele oficiale române a denumirii de rom pentru a identifica etnia ţiganilor. Mugur Isarescu îşi însuşeşte Memorandumul şi emite o hotărâre de guvern în acest sens. Trebuie precizat că documentele UE referitoare la denumirea de "rom" erau indicative, şi nu obligatorii.
Pe de altă parte, nimeni nu contestă dreptul la autoidentificare, care este un principiu european general. Dar în cadrul procesului de autoidentificare nu trebuie să existe suprapuneri peste denumirea istorică a unor popoare europene existente. Să nu uitam exemplul Greciei care a refuzat să recunoască Republica Macedonia pentru că se creea confuzie cu denumirea unei provincii istorice greceşti (Reţeaua Soros Open Network fiind şi aici vectorul principal în creearea acestei denumiri).

Azi s-a ajuns la denumirea de FYR (Former Yougoslavian Republic) Macedonia. Dar ce putem aştepta de la o clasă politică ce este mai preocupată de interesele personale mărunte în detrimentul intereselor naţionale, compusă din indivizi fără perspectivă istorică, ce se promovează unii pe alţii pe criterii de cumetrie, şi nu de competenţă.

Rezultatele se văd. În condiţiile în care România ocupă prin Leonard Orban postul de comisar european pentru multilingvism, Republica Moldova impune limba moldovenească (o invenţie bolşevică) drept limbă oficială recunoscută în UE.

S-a spus la momentul nominalizarii că portofoliul pentru multilingvism este prea mic ca importanţă pentru comisarul român. Realitatea a dovedit contrariul. În timp ce Bulgaria luptă pentru a impune denumirea de evro pentru euro, oficialii români nu au schiţat nici un gest în problema limbii moldoveneşti.
Privitor la problema ţiganilor în ansamblu şi a nefericitei denumiri de rom, fără îndoială că avem nevoie de minţi luminate, şi nu de teribilismul unui ministru de externe ca şi Cioroianu, care în suita gafelor monumentale, declara că ar fi bine dacă am cumpăra o parte din Sahara pentru a-i muta pe concetaţenii noştrii ţigani. Nu de fanfaronadă ieftină şi păguboasă avem nevoie. Romii români (sună interesant, nu-i aşa?) sunt şi ei cetăţeni cu drepturi egale. România trebuie să conlucreze cu UE în programe de afirmare a identităţii culturale a populaţiei de tigani în paralel cu integrarea lor socială şi creşterea nivelului educativ.

În ceea ce priveşte denumirea de rom, chiar daca ne aflăm în ceasul al 12-lea, este necesar un plan de măsuri diplomatice, întinse poate pe mai mulţi ani, pentru a sensibiliza organismele europene şi a se îndrepta această mare eroare de a denumi o populaţie transfrontalieră cum sunt ţiganii cu un nume atât de apropiat şi generator de confuzii, de numele istoric al poporului român.

Luând în considerare progresia demografica până în 2025, când pe fondul declinului de natalitate la români şi maghiari şi al scăderii mortalitatii la ţigani, aceştia ar putea reprezenta un procent semnificativ din populaţia României, depăşindu-i pe maghiari, la care adăugam confuzia din ce în ce mai pregnantă a numelui de rom cu cea de român, poziţia României în familia europeană apare într-o poziţie tot mai îngrijorătoare.
În absenţa unui plan concret ce trebuie urmărit cu consecvenţă, cred că sunt toate şansele ca în conştiinţa civică europeană să se consolideze credinţa că România chiar este ţara romilor (dacă nu s-a întâmplat deja) şi se prefigureaza tot mai mult ideea domnului Teodor Meleşcanu care spunea că se doreşte creerea unui stat ţiganesc în Romania, că România va fi în curând ţara ţiganilor...

Orice naţionalism se bazează pe:
1) limba comună (în sensul acesta s-au pornit alte campanii mincinoase demarate de reţeaua Soros Open Network care încearcă să inventeze o limbă ţigănească împletită cu româna şi care au denumit-o Romani Vlax, exact Vlax! Nu era de ajuns că ne-au furat etnonimul de român, acum vor să ne compromită şi etnonimul de valah/vlah...

Aceasta teorie strigătoare la cer este avansată de un anume Ian F. Hancock care îşi publica lucrările prin intermediul organizaţiei Soros. Cercetătorul menţionat mai sus şi care se recomandă drept "Romani" cu descendenţă britanică şi maghiară, este profesor de Studii Romani la Universitatea din Texas. El încearcă, şi probabil reuşeşte să convingă mulţi naivi, inclusiv pe site-ul Universitatii americane, că "olahii" sau "vlahii" sunt de fapt ţigani, de unde ar veni şi denumirea limbii Vlax Romani, prezentată ca "un dialect al limbii române" vorbit de populaţia "Vlax/Vlach". Este revoltător şi intolerabil, asistăm practic la rescrierea istoriei!
2) etnia comună = natiunea
3) etnonimul
4) teritoriul
5) statul
6) drapelul
7) istoria comună
Ţiganii au purces pe calea definirii propriului lor naţionalism. Au nevoie de un teritoriu. Poporul ales drept victimă sunt românii. Să lăsăm minciuna şi ipocrizia deoparte, iar dacă ei consideră numele ţigan peiorativ, atunci să-şi ia numele lor original care este DOM şi nu ROM.
pentru liniştea sufletului celui trecut Dincolo... în România imaginară, plină de lumină şi credinţă
n
n
n
foto:
Răzvan Pleteriu http://badorgood.com/membri/razvan%20pleteriu/fotografii/1
Andrei Nacu http://www.fotodigital.ro/detaliuuser.php?user=451

05 martie, 2009

Biserica Azil sau Nodul Universal

Mulţumesc cu iubire, Haron, suflet-pereche al meu în toate luminile, întotdeauna!

(fragment dintr-un joc medieval al Breslei Magilor la Sibiu/Cibinium - Anno Domini 2003)

În glas de rugăciune, prin jocul nostru sfânt
Vom recompune-o lume ce-a fost, aici, demult...
Purtând aceleaşi vise şi-aceleaşi vechi dureri
Şi întrebări şi-acuze
Spre tot şi nicăieri

Tot oameni, poate aceeaşi, în gest de plecăciune
În lupta întru spirit pentru lumină-lume
E o poveste simplă ce poartă adevăr
E sufletul ce cântă şi cere să se-ntâmple Minune pe pământ!

Au fost demult, odată, vechi cavaleri-călugări
Şi-o sfântă manăstire, Biserica Azil
Ce oferea nu numai slavă şi-n suflet mântuire,
Ci vindeca şi rana pe trupul prea umil...

Călugări fraţi şi priori purtaţi în lumea toată
Pe magice cărări din neumblat Ţinut
Au reuşit să afle şi au rostit la lume
Că fiecare poartă în suflet Cerul sfânt!


Că parte e din îngeri şi parte e din Domnul şi frate mic se face Maestrului Hristos
Nu suntem singuri, dar mai ales nu ne aflăm aici fără folos.

Ce-i cerul fără stele, ce-i lumea fără oameni
Ce-i Luna fără Soare
Şi noi fără iubire?
Nimic, totu-i făcut anume
Iar tu contezi cât mine, iar eu contez cât el...


A lor înţelepciune în astă seara, toată, va fi aici rostită
Iar, de înalţii oaspeţi, cu minte ascultată!
Să împărţim povestea şi toată bucuria ce va ieşi din suflet, purtată de cuvânt,
Şi, poate, cine stie,
Vom recompune lumea
Ce-a fost odată Lume,
Iar azi, numai pământ.





Haron Catharul:

N-ar trebui să-mi amintesc nimic, însă port sub ochii mei TOTUL, ca şi cum nu eu aş fi trăit minunea, ci mi-ar fi fost povestită de către altcineva... Nu ştiu dacă tot ceea ce-mi amintesc, confuz, s-a întâmplat sau aş fi vrut eu să se fi întâmplat!
Caut un spirit, un spirit pe care îl cunosc, cu care am avut legături atât de intense, încât într-o noapte lanţul karmic care ne lega mi-a smuls gândurile şi mintea toată, iar picioarele-mi au început să umble de parcă nu erau ale trupului meu. Şi am bătut drumul din nisip, din piatră ascuţită, din gheaţă muşcătoare de carne. Zile şi nopţi, ani... Cine mai ştie?! Doar mintea mi-a rămas în Prezent.

Nu-mi era frig, nu-mi era sete, dar îmi era un dor nebun de Ea! Ochii nu făceau altceva decât să-i recompună chipul... Ştiu bine cine este, dar nu reuşesc să-i vizualizez chipul, cum este.

Într-un final am adormit epuizat de groaza că nu am s-o revăd niciodată. M-am trezit în miez de noapte, spălat de valurile mării şi-n clipa aceea am văzut Scara, spre firul de lumină caldă, aurie, din care Ea prindea din nou contur în toată splendoarea, purtând în pântece Speranţa!

S-a apropiat de mine, mi-a şters lacrimile de pe obrajii brăzdaţi de temeri şi mi-a şoptit: Nu Există Nimic Despre Care Tu Să Nu Ştii. Nimic! Şi mi-a întins manuscrisul, iar lacrimile-I de sânge se rostogoleau pe cărările pământului şi intrau în oameni, în sufletele şi în visele lor, metamorfozându-le frica în speranţă.

Manunscrisul încă îl port la mine, Taina cere să fie împărtăşită şi v-a ales pe voi!

Pământul e un corp magnetic, de fapt e un mare magnet unic şi întreg, iar forţa şi direcţia curenţilor săi sunt determinate şi de influenţa sferelor cereşti, de ciclul anotimpurilor, de procesiunea echinocţiilor, de ciclurile cosmice.

De aceea sistemul curenţilor e schimbător şi trebuie să se mişte ca firele de păr care, pe măsură ce cresc pe calota craniană, par că sunt generate în spirală dintr-un punct aflat în creştet, acolo unde ele ascultă mai puţin de pieptene.
Identificând acel punct, şi punând în acel punct staţia cea mai puternică, vor fi dominate, dirijate, comandate toate fluxurile telurice ale planetei. Superiorii Necunoscuţi au înţeles că secretul nu constă numai în a avea harta globală, ci în a cunoaşte punctul critic, Omphalosul, UMBILICUS TELLURIS, CENTRUL LUMII...

Aşadar, trebuie să găsesc harta îngropată în acest lăcaş, în locul de veci al ultimului Gardian Sacru.
Vă voi spune ceea ce nu am spus niciodată, nimănui. Sunt obosit şi nu reuşesc să mă împac cu gândul că nu ştiu ce anume am pierdut din ce anume ştiu în acest labirint al umbrelor, Lumea!



În şiruri nesfârşite
Omul a tot rânduit la ce-a ajuns atinge,
Restul a ars sau a pustiit...


Dar în jurul Lumii fără contur,
De jur împrejur e o Grădină,
Sălbatică, fantastică Grădină,
Din care Izvorăsc Fluvii de Lumină.

04 martie, 2009

Kra-K

răul insistă, spoindu-se cu ojă şi cu ruj strident... ignor?
Schelă-lă-ie, de fapt vorbeşte. Îşi face unghiile. De cel puţin o oră îşi face unghiile, îşi ascute ghearele odioase, le dă luciu asemeni lamelor de oţel. Schelăie şi scârţâie din pilă...
Stă în dreapta mea, eu stau în stânga ei. Nu pleacă, pentru că ştie că mă enervează. Îmi turuie ca o mitralieră problemele ei existenţiale, lipsa ei de sprijin şi dragoste, lipsa ei de şi de şi de, un nesfârşit lanţ karmic de „de”-uri...

Dacă cineva m-ar întreba ce face acum, aş răspunde „ţesală calul!” Orice ar face această fiinţă asociez, automat, cu calul şi grajdul aferent, cu biciul şi şaua, cu gunoiul şi potcoava, cu musca şi orificiul de bază, cu coama şi zăbala etc. (etc. egal eufemisme). Ea, de fapt, îşi face unghiile, le face drăguţe, cu luciu metalic, pregătindu-le de atac.
Le simt deja în gât, iar oja-i sângele uscat, proba crimei, dar şi a marii eliberări, nirvana prin absenţă, detaşare totală, zen... Ce păcat că e căcăcioasă şi nu face ceea ce gândeşte!

Cuvintele se formează în grumazu-i dogit, le rumegă, apoi le scuipă într-un şuier ce-mi dă fiori. O ştiu de ceva vreme, sau poate nu acesta este motivul pentru care automat timpanul meu decriptează cuvintele ce-l străpung, aşa încât în urechea exterioară intră o frază, iar urechea interioară primeşte traducerea corectă a textului, cu mesajul lui subliminal cu tot. La început era interesant, dar acum, după câteva săptămâni de convieţuire, ca orice lucru constant şi la îndemână, nu numai că nu-mi mai incită interesul, ci chiar mă enervează rău-de-tot. Îi caut vina în nebunia-i pitică, dar repetitivă, în creierul-titirezic şi gelatinos ce învârte în gol un singur discurs: „odă mie însămi”...

Când am văzut-o prima dată, am vrut să închid ochii. Mă apăram incipient, struţeşte. Îmi căuta privirea ( un truc al femeilor, care ştiu mai multe trucuri decât altele) şi emitea constant cuvinte frumoase, alese, mândre şi falnice, care laolaltă compuneau un aluat dintr-ăla dospit ce creşte şi năclăieşte tot ce atinge, ce adună imediat muşte, încât nu mai auzi fraza de bâzâitul lor.

Îi miroase gura, ştie acest lucru, iar atunci când tace şi nici nu rânjeşte, o adună în cavitatea bucală, pliu cu pliu, încât atunci când o vezi spui, gata, nu mai are gură, în univers e linişte, se aude muzica sferelor. Dar, nu ai rostit bine „sferelor” că ţi-a simţit bucuria şi auzi un nechezat cu pretenţie de arie de operetă. Firesc, urechile-mi intră instant în atac de panică, iar stânga, mai sensibilă, începe să ţiuie.

Mă priveşte pe sub sprâncene. Dacă mă întorc către ea, va zâmbi şăgalnic... Ia, să văd, să-mi confirm! Mă întorc, ridică agale capul mic şi-mi zâmbeştecă cu toţi dinţii din faţă şi din spate, ca o iapă excitată. Îngrozitor!
-Iubita, ce lac de unghii mi s-ar potrivi? Uite, mie îmi place culoarea asta, sidefată. E finuţă!
Şi, plină de încântare, îşi mâzgăleşte potcoavele diafane.

Nu mai suport, unde am pus punctul?
n
foto: Andrei Nacu