Că suntem un popor de poeţi, nimeni nu contestă. Că avem cea mai ambiguă şi mai plină de alte înţelesuri limbă, iar nu poate zice nimeni nimic. Prin aplicaţie logică, suntem aşadar maeştri figurilor de stil, adică autori şi promotori de procedee care duc la modificarea înţelesului propriu al cuvântului. Nu e uşor!
Cea mai simplă figură de stil este comparaţia, cea care prin alăturarea cuvintelor- ai crede întâmplătoare - , evidenţiază cuvântul principal, vedeta. Fac această introducere nefolositoare pentru a pune în pagină o comparaţie ce îmi repugnă şi care o aud tot mai des, atât în vorbirea gregară, cât şi în medii neo-elitiste.
Aşadar, cât de valoros vi se pare a fi reperul “cât negru sub unghie”? Pe lângă faptul că este odios şi crează instant discomfort estetic de tip imaginativ nu lămureşte mai deloc. Inserarea vorbelor de duh în discursul contemporan este un procedeu cunoscut, aplicat în funcţie de pasiunea profesorilor de limba română pentru legendă, ce se lasă cu redactări masive de compuneri cu iz bucolic, cu întoarceri masive la rădăcini, în speţă la un sistem de igienă îndoielnic.
Este imposibil să nu mă întreb cât negru sub unghie a avut cel care a folosit pentru prima dată comparaţia, respectiv cât de negri sub unghie au fost cei care au purtat cu mândrie această unitate neconvenţională de măsură?
Merg mai departe şi o schiţez ca posibil semn distinctiv: de trib, de breaslă, ori blazon, iar în ziua de azi compactată într-un sofisticat logo urban.
Aştept cu stoicism tâmp completarea seriei de comparaţii expresive, prin aducerea în gros-plan a nu mai puţin celebrei unghii mari de la degetul mic, evident cu o tuşă neagră: set complet de manichiură românească.
Curat, figură de stil!
foto: Răzvan Pleteriu http://photo.net/photodb/member-photos?user_id=1787350
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu