14 februarie, 2010

Dachia, Marea Preoteasă

Dachia, a fost şi rămâne stăpâna absolută a acestui pământ, locuit în prezent de o stranie combinaţie genetică generatoare de năpastă, poporul român.
Acest fapt nu este extras dintro legendă sau din scenariul unui film fantasy, ci din mărturiile istorice care chiar dacă nu se regăsesc în bibliografia discursului istoric de prezentare oficială a acestor locuri, ele (mai) există.

"În Dacia preistorică, Nicolae Densuşianu consemnează că întreaga catenă a Carpaţilor a fost un domeniu sacru al marilor divinităţi pelasge (pelasgii, părinţii geto-dacilor:

La toate popoarele, Pământul şi Cerul au fost cei dintâi zei cărora li s-au dedicat vârfurile cele mai semeţe unde pământul este cel mai aproape de cer, unde în jurul altarelor şi templelor se desfăşurau misterele, sfaturile obşteşti, târgurile, festivităţile şi ceremoniile religioase cele mari. Pe toate spaţiile geografice unde au vieţuit pelasgii este prezentă din vremuri ciclopice, antehomerice, columna.
De la coloana nelipsită de pe Muntele sacru până la piramidele înălţate spre văzduh, din Attica, Arcadia, Olimp, Macedonia, Micene până în Latium, Gizeh, aceasta păstrează caracterul religios al citadelelor pelasge unde stâlpul legendar al cerului are totdeauna alături un profil uman cu caracteristici întâlnite cu prioritate în munţii Carpaţi ai Daciei hiperboreene.
Hesiod aminteşte altarele sfinte ale vechilor timpuri pelasge decorate cu statui, altare, scaune de piatră, portice, înconjurate de blocuri enorme de piatră. Aceste altare situate pe vârful munţilor au fost agora preistorică primitivă şi gigantică din ţara cea sfântă a religiunii pelasge de la Oceanus Potamos la Istru - aprecia N. Densuşianu.

Pământul a fost întotdeauna vatra comună şi stabilă a universului uman. Acesta este altar şi tron zeităţilor începând cu GAEA- MAREA PREOTEASĂ, divinitate majoră ce ne-a transmis în calitate de mamă glie - mamă a naturii şi a morţii, principiul fecundităţii vieţii, ciclicităţii naturii şi regenerării acesteia. Orice templu era de fapt o locuinţă ce avea în centru vatra unde ardea focul sacru pe care se cocea pâinea obţinută din sfărâmarea boabelor, lângă care oamenii se adăposteau la căldură şi lumină, îţi confecţionau vasele, îmbrăcămintea, toate cele necesare traiului.

Altarul a fost vatra de sociabilizare umană ce a impus norme de convieţuire concentrate în religia născocită de femeile dace - cum susţinea Strabon. Cercetătoarea Maria Gimbutas demonstrează că femeile au creat o societate matriarhală ce a precedat-o pe cea patriarhală indoeuropeană specifică epocii bronzului şi fierului, o societate paşnică, creatoare de artă şi religie, întinsă în tot spaţiul europeano-mediteranean, din Nordul îngheţat şi până-n Africa, de la Atlantic în stepele Asiei.

Cultul zeiţei GAEA, deţinătoarea merelor de aur din Grădina sacră, a fost răspândit de veritabili apostoli feminini - cibyle, pitonese, preotese, pe meleaguri unde aceasta a devenit RHEA, BENDIS, IANA, LATONA, DAKIA, VESTA, ISIS, DEMETRA, ROMULA DEA.
Între ele s-a evidenţiat cibyla Eritreea. Se spune că aceasta a fost un adevărat apostol feminin care a plecat în misiunea sa de pe muntele Moma, din Apuseni. Numită şi Zaranda, cybila Eritreea a cultivat cultul Mamei Mari în marile sanctuare pelasge mediteraneene, în munţii Haemus (astăzi Balcani), în Grecia, Libia, Siria, Palestina, Egipt. Femeia străină cu cartea sub mână a devenit o importantã misionară în Imperiului Roman.

De la începuturi şi până în zilele noastre, călugăriţele şi mai ales mamele sfinte ale fiecărui cămin au umplut mereu locul marii zeiţe cu cel al VĂTRANEI, BĂTRÂNEI, BABEI.
În Ţara Soarelui - cum numea D. Bălaşa spaţiul carpato-danubiano-pontic, a Dakiei, a Soriţei, a Vestei, s-a format şi a existat cea mai veche societate matriarhală atestată documentar, cel mai vechi regat feminin condus de Marea Preoteasă - regină, reprezentanta Soarelui pe pământ, cea mai veche societate teocratică, paşnică şi creatoare, cel mai vechi corp de gardă feminin menit a apăra vetrele sacre, unic în istoria omenirii: amazoanele. De asemenea, aici s-a născut scrierea, tăbliţele de la Tărtăria fiind legate de cultul dezvoltat al divinităţii feminine, conform argumentelor Mariei Gimbutas (de altfel grafemele şi scrierea au existat numai pe teme religioase şi sunt vechi de peste 7000 de ani).

Cel mai vechi cod de legi „Belaginele” din care s-au inspirat toţi legiuitorii lumii, cât şi primele şcoli de iniţiere în misterele antichităţii - corpul vestalelor diferenţiat pe roluri pentru sanctuarele ce împânziseră lumea pelasgă, aparţin tot acestor locuri ale strămoşilor noştri. Aici a fost creat şi cel mai vechi folclor din lume atestat documentar pe la anul 1400 î.Hr., folosit pentru medicaţii de către farmacoane.
În concluzie observăm cum Kogaionul era un consiliu al zeiţelor ce slujeau Marii Preotese GAEA, iar discipolele acesteia i-au răspândit cultul în toate colţurile lumii pelasge.

Deşi Kogaionul îşi avea sălaşul la început în peşterile şi grotele vârfurilor muntoase, el nu este un munte în sens geografic, ci în sensul celei mai înalte forme de organizare a ansamblului de practici religioase ale Marii Zeiţe. El este sfatul zeiţelor slujitoare ale cultului GAEI care a fost preluat de bărbaţii iniţiaţi, conturat şi întărit de filosofia uraniană zamolxiană.

Centrele de cult religios, ca sfat al înţelepţilor, al marilor conducători ce dominau poporul într-un sistem organizatoric unitar, erau dispuse pe toată aria de cuprindere şi aveau un rol determinant în cadrul monoteismului religios dacic. Ele erau coordonate de la centru de Marele Preot, cum stă mărturie şi Sarmizegetusa.
În fiecare casă, Kogaionul a fost păstrat de femei într-un altar al credinţei orientat mereu spre Soare-răsare. Kogaionul a urcat pe munţii cei mari unde oamenii se închinau zeiţelor, unde sacerdoţii îi sfătuiau pe conducătorii poporului în momentele cruciale ale existenţei, unde se afla mai apoi Sfatul Înţelepţilor, locul iniţierii în tainele religiei şi moralei.

El a evoluat de la vatra focului sacru la altarul Marii Zeiţe unde se afla nelipsita coloană - simbol al contopirii Cerului cu Pământul.
Chiar şi termenul OM este o creaţie a teocraţiei feminine, un cod pentru Existenţă cât şi pentru opusul acesteia: MOartea."

.
.
.
sursa: via mail
imagini : http://gloriagypsy.deviantart.com

3 comentarii:

DANIIL spunea...

Multumesc!!!

GRIGORE ROTARU spunea...

Intr-un anume moment al istoriei, acest loc de adunare - unde sacerdotii sfatuiau ... se ia hotararea sa aiba forma circulara. In zona de curbura am gasit urmele unor astfel de < arii > circulare ...diametrul de 15-20 metri , amenajate artificial ...varfuri retezate... langa anume comunitati. Probabil ca colo in acel cerc intrau cei care luau decizii ( eventualele ritualuri ... coloana de piatra ce se termina sub forma de vas in care turnau saramura era infipta in centrul ariei ... axis mundi ...) .Suprafata conica a varfului ( si ea amenajata artificial ) era locul unde astepta poporul.
Articolul dumneavoastra - prilej de mare sarbatoare !
Fie sa fie bine !

socrate spunea...

Relevanta aducere aminte,a origini Vietii si a normelor de convietire sociala Materna, care prin DREPTATEA REGULILOR(se intelege instituite prin Lege(obligatorii)) a infaptuit,ARMONIA SOCIALA,care din pacate a fost "decimata" de odiosul spirit patriarhal.Sper sa NU mai fie mult pina la REINSTAURAREA DREPTATII MATERNE,pe Pamint si reintoarcerea la Armonia Sociala pierduta.
Fie ca ROMANIA sa "revina" preconizatul (Noul) Centru spiritual a Omenirii.

Sincere FELICITARI,pt. acest articol cuprinzator de spiritualitate Materna

Trimiteți un comentariu