16 martie, 2010

prietenul meu, aTrologul

Chiar dacă nu ştiţi, atrologii există "bine-mersi". Eu ştiu unul, îl ştiu bine. Aparent, ca toţi oamenii, se preface destul de bine, însă câteodată nu se poate abţine şi începe să mănânce oarecum anapoda: dimineaţa: trei feluri de ciorbă foarte fiebinte, la amiază: trei feluri de tocăniţă cu trei salate asortate, iar la cină, trei feluri de desert. Nu cumpără niciodată pâine pentru că îi este frică de microbii lăsaţi de şoriceii care fac tumbe prin sacii cu făină de la brutărie, aşa că îşi face singur, în colaborare cu aragazul, pâinici moţate pe care le fotografiază cu telefonul mobil.

Nu suportă focul în spaţiu deschis, aşa că de fiecare dată când vede o vâlvătaie sună la pompieri, spre exasperarea acestora şi a celor care se bucură de focul făcut, câteodată, chiar pe acoperiş!

Este foarte talentat, scrie, scrie, scrie, dar niciodată nu face corectura, tura, tura. Când întâlniţi un personaj care se apropie de această descriere (cel puţin şaptezeci şi şapte la sută), aveţi în faţa voastră un atrolog. Să-i faceţi cu mâna, se va bucura!

2 comentarii:

Anonim spunea...

foarte frumos draga mea...avind un pic timp si ragaz, aici in friguroasa bavaria, am mai trecut un pic prin ale tale ginduri...
mi-a facut placere si m-a amuzat....dar si un nesfirsit dor.....de toate
it-i trimit 3 fulge de zäpada proaspata si multa caldura in suflet...sa le topeasca.
hariet

Mag Dalen spunea...

te astept cu dor, la castelul tau din Eutopia

Trimiteți un comentariu