Magul magului

pentru Daniel

Ştie când îmi este bine sau rău, când plonjez în oceanul inconştientului colectiv sau când sunt în retrogradaţie, în drum spre Marele Izvor al Luminii. Nu mă lasă niciodată singură, dar nici nu se apropie prea mult, ştiind limita de unde receptez disconforul altei prezenţe.

Când repari, strici. Se deformează evoluţia unui ciclu, ceea ce în anumite planuri se traduce cu agresiune. Poate din acest motiv cizmarul merge cu pantofii rupţi, croitorul cu tivul desfăcut, iar ceasornicarului i se strică ceasul.

Povestaşii se contaminează cu frica celor eliberaţi de ea. Este intrarea într-o zonă întunecată, când simt cum mă prefac într-un zid al plângerii şi nu mai am putere, nici să merg, nici să visez, nici să rostesc. Atunci, îmi este doar frig şi nu mă pot opri din plâns, aşa cum au plâns toţi cei ce stau în faţa mea, înmărmuriţi de povestea sufletului lor.

În astfel de clipe, prietenul meu rosteşte cuvintele magice prin care care mă face să deschid ochii pentru a ieşi din coşmarul care-l credeam a fi al meu, identificându-mă cu acesta până la luarea lui în proprietare. balast karmic

Magul magului îmi aduce aminte cine sunt, iar atunci când nu-l cred, îşi face timp să-mi demonstreze, chiar dacă acest lucru ar dura o eternitate. Este cel care mă pune faţă în faţă cu marile umbre, pentru a identifica marea lumină din mine, de care, aşa cum spune el, atât de mulţi aşteaptă să se prindă.
Baza oricărei iniţieri sau al unui parcurs de dezvoltare spirituală reprezintă procese dificile, mult mai dificile decât spun cei care le vând ca panaceum de trei la leu. Toate aceste lucruri, care te scot din realitate, stârnesc fiara din noi, al cărei strigăt este însăşi frica, aceeaşi care ne aduce în starea de cuminţenie a fericiţilor săraci cu duhul.
Magul magului aude când fiara strigă în mine, şi mă opreşte să fac “pasul înapoi”, şoptindu-mi că nu există decât “pasul înainte”.
De dragul lui, şi de dragul tuturor care au încredere în mine redeschid ochii şi, fără să clipesc, păşesc înainte, asemeni Nebunului care dansează în aer fără să se prăbuşească, pentru că Invizibilul, propria lui conştiinţă, este realitatea necesară dansului.