26 noiembrie, 2008

Confrerii musulmane





Pentru profani, descendenţi ai diferitelor culturi occidentale, adeseori gesturile, opţiunile, atitudinile politice ale unor comunităţi musulmane au fost şi rămân greu de înţeles. Mulţi însă nu ştiu că viaţa de zi cu zi, exoterică, a credincioşilor este influenţată de existenţa unor Confrerii extrem de puternice care acţionează din umbră şi constituie un adevărat stat în stat. Pentru ele, Coranul este important nu numai în plan mistic, ci dictează un întreg comportament şi reprezintă, în acelaşi timp, un cod juridico-administrativ. Islamul - “supunere poruncilor lui Dumnezeu”- nu face nici o diferenţă între religios, social şi politic. Însă pentru îndeplinirea regulilor sale imperative există două căi. Una dintre ele o reprezintă Legea oficială sau şari'ah-ul deschisă înţelegerii populare, ce este predicată în diferite moschei sunite şi şiite, putând fi cunoscută de toţi pioşii, dar şi de necredincioşi.


Există însă şi un al doilea drum, “misterios”, în sensul etimologiei acestui cuvânt de origine greacă (mustes şi musterion: “iniţiaţi” şi “iniţiere”). Rezervat unui număr restrâns de predestinaţi, reprezintă partea ezoterică a religiei fiind supus unor criterii de selecţie riguroase şi, evident, închis maselor.


Transmiterea ocultă a căilor necesare pentru a putea atinge Fericirea Supremă – uniunea întru Allah – se află în stăpânirea diferitelor Frăţii, foarte diferite adesea în interpretarea versetelor coranice, dar înrudite plin idealul mistic comun. Confreriile manipulează din umbră şi contribuie la deciziile, uneori superinzătoare, ale regilor miliardari şi ale potenţilor instalaţi la cârma ţărilor islamice.


Şi totuşi, uneori, învăţămintele propovăduite de astfel de cercuri iniţiatice par să se îndepărteze simţitor de interpretările coranice curente, fiind adesea considerate erezii. Este cazul Alauiţilor, cunoscuţi şi sub numele de Nosairi sau Ansarieh. Iniţial locuitori ai acestei regiuni muntoase din Siria, alauiţii practică în secret un soi de împărtăşanie cu vin, numită de ei “slujbaş al Luminii”. Frăţia crede în transmigraţia sufletelor omeneşti şi în şapte încarnări divine. Textele sacre sunt păzite cu sfinţenie, dar... au devenit cunoscute după o catastrofă aeriană. Se pare că singurul creştin introdus în acest rit secret a fost un mulatru, Pascal Beverley Randolph, iniţiatorul unuia dintre Ordinele moderne ale Rozei-Cruce.


Tot în Siria, şi tot într-o regiune muntoasă – Djebel, dar şi în Irak, Liban şi Israel, trăieşte comunitatea druzilor, descrisă prima dată în anul 1851 de către Gérard de Nerval. Nu toţi sunt iniţiaţi în Kitabel-HikmetCartea Înţelepciunii, motiv pentru care au semne şi formule proprii de recunoaştere. Întemeietorul doctrinei a fost califul al-Haşim, al şaselea “fatimid”, adică descendent din Mahomed pe linia fiicei sale Fatima. Între urmaşii acesteia şi ai soţului ei Ali, şi cei ai celei de-a treia soţii a Profetului, Aişa (ramurile şiite şi sunite), lupte au fost de la bun început necruţătoare. Refugiaţi în Djebel după asasinarea lui al-Haşim, cei doi sfetnici ai săi, Hamza şi Daraziz, ismaeliţi din secta Aşaşinilor, i-au convertit pe locuitori.


Chiar şi astăzi, pentru a face parte din comunitatea ascetico-militară, druzii practică trei grade preliminare de primire a unui muta-darasin, adică a unui discipol. Dacă a reuşit să treacă încercările acestei etape, neofitul poate ajunge refikadept, daymaestru sau chiar akkad mare maestru sau patriarh. Dintre aceştia din urmă sunt recrutaţi cei din cercul restrâns al Iniţiaţilor Superiori. Conform doctrinei lor, fiecare ciclu al istoriei are parte de incarnarea “Luminii divine”. Adepţii acestei învăţături sunt mileranişti, considerând că odată pe mileniu are loc o bătălie între “fiii Luminii” şi cei ai “Întunericului”. Atunci apare un mântuitor, un “trimis al lui Dumnezeu”.


La rândul lor, kurzii risipiţi astăzi între nordul Irakului, Armenia şi Turcia îi numără printre ei pe yezidiţi, musulmani în apararenţă, dar adepţi secreţi ai “îngerului-păun” Lucifer, care este privit nu sub aspectul său malefic, ci, dimpotrivă, este socotit o forţă superioară benefică, devenită materială din compasiune pentru muritori. După yezidiţi, la sfârşitul prezentului ciclu terestru Lucifer va deveni Mesia, Judecătorul Omenirii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu