Societatea contemporană are nevoie de vizionari ai mijloacelor, nu de visători ai finalităţilor, pentru că odată cunoscute mijloacele, finalităţile se vor revela de la sine.
Sondajele de opinie realizate în toate punctele cardinale ale lumii indică un nivel ridicat al nefericirii pretutindeni pe glob, chiar şi în ţările cele mai avansate [Bunăstarea niciodată nu a fost şi nu va fi congruentă cu fericirea...]
În vreme ce majoritatea oamenilor se abandonează unei viziuni pesimiste şi se roagă pentru o viaţă mai bună “dincolo”, puţinii vizionari care anticipează un viitor utopic sunt incapabili să descrie mijloacele necesare pentru realizarea acestuia.
Dificultatea identificării mijlocelor eficiente, blochează “jocul” pe incapacitatea oamenilor de a deosebi esenţialul de neesenţial.
Cel mai adesea, alegerile societăţii sunt rezultatul pripelii, erorilor statistice, sentimentelor, presiunilor politice sau ale mass-media, rezultatul prejudecăţilor personale şi nu în ultimul rând ale interesului material.
Deciziile cruciale ce afectează vieţile tuturor oamenilor de pe planetă sunt luate în condiţii care garantează un singur lucru: eşecul! Iar povestea merge mai departe, şi pentru că societăţile sunt lipsite de fundamentele reale necesare formulării unor soluţii eficiente ale problemelor, ele revin mereu şi mereu la recursul la forţă, în variatele sale expresii ca legea, impozitele, războiul, reguli şi regulamente... [Precum în cer, aşa şi pe pământ]
Cele două facultăţi operaţionale ale omului, raţiunea şi sentimentele, sunt amândouă nesigure prin natura lor, aşa cum o atestă istoria precară a supravieţuirii individuale şi colective. Deşi noi atribuim acţiunile noastre raţiunii, de fapt, operăm în primul rând prin recunoaşterea modelelor; aranjarea logică a datelor serveşte mai mult la dezvoltarea unui sistem de recunoaştere a modelelor care devine apoi “adevărul”... [Ce glumă, nu-i aşa?!]
Un comentariu:
eu as zice ca mai degraba actionam emotional si justificam rational...
Trimiteți un comentariu