Am ales acest titlu pentru că se aseamănă foarte mult cu numele unei emisiune celebre, de care, nu mă îndoiesc, toată lumea a auzit: “Vreau să fiu miliardar!” Emisiunea prinde pentru că dorinţa exprimată în titlu reprezintă o dorinţă a tuturor, ceea ce a condus din momentul apariţiei sale pe piaţă la o participare împărţită între concurenţi şi spectatori. Foarte interesant, însă, se pare că nici unul dintre “participanţi” nu a devenit miliardar, şi asta pentru că miliardele cu pricina s-au aşezat, pline de ascultare şi plictis, în buzunarele producătorilor show-lui, adică la ele acasă!
“Vreau să fiu magician!” are multe asemănări cu această poveste, pentru că aduce în discuţie ideea de participare cu un capital existent. Toţi oamenii, prin statutul lor, sunt producătorii marelui spectacol numit VIAŢĂ, dar nimeni nu i-a anunţat şi nu le-a descris valoarea “acţiunilor” native. Cuvintele ce vor urma vor lumina un cotlon în fiecare, acolo unde stă ascunsă diploma de Magister in divertibus artibus!
La prima vedere deasupra orizontului, putem spune că magia a invadat lumea. Când merge totul strună, este ceva magic la mijloc, când nu merge nimic, tot magia e la mijloc. Interpretarea de tipul acesta, la un nivel primar, are acoperire. Totul este magic, pentru că noi suntem cei care creăm realitatea! Oamenii sunt fascinaţi de magie pe care o recunosc în diverse formule culturale sau instituţii de profil, şi toţi sunt dispuşi să experimenteze dar, totuşi, nimeni nu ajunge mai departe de telecomandă sau mouse.
Această atitudine aduce în discuţie o problemă interesantă: Ce reprezintă magia, privită în comparaţie cu ştiinţa? Cu siguranţă că o telecomandă şi televizorul în sine ar fi privite ca elemete de mare magie acum 200 de ani. Sumerienii antici au scris despre unii zei care puteau comunica prin voce pe toată planeta, în mod magic şi instantaneu. Astăzi, acest lucru e la fel de simplu ca a alege între abonamentul de telefonie mobilă de 50 sau 100 de minute incluse. Şi atunci, care este diferenţa? Ştiinţa este considerată ca ceva foarte procedural, lucru care se aplică şi în cazul magiei: tratatele de magie conţin proceduri de urmat pas-cu-pas sau planuri despre cum să ajungi la rezultatul dorit, asemănător modului în care sunt tratate reţetele în cărţile de bucate. De partea cealaltă a paradigmei, magia pare a fi doar ştiinţă!
Ideea pe care o susţin este aceea că fiecare în parte este un “producător” de magie. Fiecare om are forţă şi capacitatea de a pune forţa în folosul său. Educaţia şi sietemul de valori conduce la “amneza” acestei minunate însuşiri, prin inocularea faptului că alţii sunt “magicienii” lui.
Aşadar, dacă vrei să fii magician, trebuie să-ţi doreşti acest lucru, să crezi în tine şi să te convingi cât eşti de minunat. Aminteşte-ţi de măreţia ta şi de faptul că eşti deja Magician!
Este drept, şi te înţeleg, cât de magic te mai simţi dacă ţi se spune că nu reprezinţi nimic altceva decât o coincidenţă a materiei şi că sentimentul de percepţie asupra propriei tale persoane constă doar într-un epifenomen al unor particule moarte? Dacă momentele tale magice sunt explicate doar ca nişte coincidenţe, unde să mai găseşti magie în viaţa ta? Şi dacă viziunea ta asupra vieţii înseamnă moarte, boală, suferinţă (vezi ştirile de la ora 5, 6, 7... etc.) elemente şi evenimente în privinţa cărora nu poţi lua nicio măsură, cât de magician mai eşti atunci? Te duci, resemnat şi te culci...
Dar, dacă ţi se spune din fragedă pruncie că eşti un păcătos demn de dispreţ, născut în păcat şi abject în ochii lui Dumnezeu?
Cu aproximativ 40 de ani în urmă, un grup de gânditori pionieri, conduşi de profesorul Universităţii Brandeis, Abraham Maslow, a devenit extrem de conştient de faptul că psihologia părea preocupată aproape în întregime de probleme şi boli: nevroze, psihoze, disfuncţii. De ce să nu se studieze şi indivizi sănătoşi sau chiar foarte sănătoşi? De ce să nu privim şi posibilităţile înalte şi foarte înalte existente pentru fiinţele umane, creând modalităţi pentru a ajuta pe toată lumea să îşi desfăşoare puterile?
Norman Cousins, autorul şi editorul săptămânalului Sunday Review a exprimat o opinie în această privinţă: “Creierul omenesc este o oglindă către infinit. Nu există limite în ceea ce priveşte acoperirea sa, scopul sau evoluţia creativă. Nimeni nu ştie ce salturi evolutive extraordinare se pot afla la îndemâna speciei umane, până când nu este dezvoltat întregul potenţial al minţii”. Iar psihologii Potenţialului Uman s-au angajat să cerceteze tocmai acest lucru.
Probabil cea mai mare moştenire lăsată de Maslow şi discipolii săi rezidă în faptul că au făcut cunoscută ideea că noi, toţi, avem un potenţial extrem de mare, însă latent, că în fiecare din noi există puteri şi abilităţi care nu ies niciodată la suprafaţă, încă!
“Vreau să fiu magician!” are multe asemănări cu această poveste, pentru că aduce în discuţie ideea de participare cu un capital existent. Toţi oamenii, prin statutul lor, sunt producătorii marelui spectacol numit VIAŢĂ, dar nimeni nu i-a anunţat şi nu le-a descris valoarea “acţiunilor” native. Cuvintele ce vor urma vor lumina un cotlon în fiecare, acolo unde stă ascunsă diploma de Magister in divertibus artibus!
La prima vedere deasupra orizontului, putem spune că magia a invadat lumea. Când merge totul strună, este ceva magic la mijloc, când nu merge nimic, tot magia e la mijloc. Interpretarea de tipul acesta, la un nivel primar, are acoperire. Totul este magic, pentru că noi suntem cei care creăm realitatea! Oamenii sunt fascinaţi de magie pe care o recunosc în diverse formule culturale sau instituţii de profil, şi toţi sunt dispuşi să experimenteze dar, totuşi, nimeni nu ajunge mai departe de telecomandă sau mouse.
Această atitudine aduce în discuţie o problemă interesantă: Ce reprezintă magia, privită în comparaţie cu ştiinţa? Cu siguranţă că o telecomandă şi televizorul în sine ar fi privite ca elemete de mare magie acum 200 de ani. Sumerienii antici au scris despre unii zei care puteau comunica prin voce pe toată planeta, în mod magic şi instantaneu. Astăzi, acest lucru e la fel de simplu ca a alege între abonamentul de telefonie mobilă de 50 sau 100 de minute incluse. Şi atunci, care este diferenţa? Ştiinţa este considerată ca ceva foarte procedural, lucru care se aplică şi în cazul magiei: tratatele de magie conţin proceduri de urmat pas-cu-pas sau planuri despre cum să ajungi la rezultatul dorit, asemănător modului în care sunt tratate reţetele în cărţile de bucate. De partea cealaltă a paradigmei, magia pare a fi doar ştiinţă!
Ideea pe care o susţin este aceea că fiecare în parte este un “producător” de magie. Fiecare om are forţă şi capacitatea de a pune forţa în folosul său. Educaţia şi sietemul de valori conduce la “amneza” acestei minunate însuşiri, prin inocularea faptului că alţii sunt “magicienii” lui.
Aşadar, dacă vrei să fii magician, trebuie să-ţi doreşti acest lucru, să crezi în tine şi să te convingi cât eşti de minunat. Aminteşte-ţi de măreţia ta şi de faptul că eşti deja Magician!
Este drept, şi te înţeleg, cât de magic te mai simţi dacă ţi se spune că nu reprezinţi nimic altceva decât o coincidenţă a materiei şi că sentimentul de percepţie asupra propriei tale persoane constă doar într-un epifenomen al unor particule moarte? Dacă momentele tale magice sunt explicate doar ca nişte coincidenţe, unde să mai găseşti magie în viaţa ta? Şi dacă viziunea ta asupra vieţii înseamnă moarte, boală, suferinţă (vezi ştirile de la ora 5, 6, 7... etc.) elemente şi evenimente în privinţa cărora nu poţi lua nicio măsură, cât de magician mai eşti atunci? Te duci, resemnat şi te culci...
Dar, dacă ţi se spune din fragedă pruncie că eşti un păcătos demn de dispreţ, născut în păcat şi abject în ochii lui Dumnezeu?
Cu aproximativ 40 de ani în urmă, un grup de gânditori pionieri, conduşi de profesorul Universităţii Brandeis, Abraham Maslow, a devenit extrem de conştient de faptul că psihologia părea preocupată aproape în întregime de probleme şi boli: nevroze, psihoze, disfuncţii. De ce să nu se studieze şi indivizi sănătoşi sau chiar foarte sănătoşi? De ce să nu privim şi posibilităţile înalte şi foarte înalte existente pentru fiinţele umane, creând modalităţi pentru a ajuta pe toată lumea să îşi desfăşoare puterile?
Norman Cousins, autorul şi editorul săptămânalului Sunday Review a exprimat o opinie în această privinţă: “Creierul omenesc este o oglindă către infinit. Nu există limite în ceea ce priveşte acoperirea sa, scopul sau evoluţia creativă. Nimeni nu ştie ce salturi evolutive extraordinare se pot afla la îndemâna speciei umane, până când nu este dezvoltat întregul potenţial al minţii”. Iar psihologii Potenţialului Uman s-au angajat să cerceteze tocmai acest lucru.
Probabil cea mai mare moştenire lăsată de Maslow şi discipolii săi rezidă în faptul că au făcut cunoscută ideea că noi, toţi, avem un potenţial extrem de mare, însă latent, că în fiecare din noi există puteri şi abilităţi care nu ies niciodată la suprafaţă, încă!
Nu-ţi fie frică, vei şti drumul!
Tumultul vieţii te-a-nvăţat ce-i bine...
Ai plâns destul, ajunge,
Îndreaptă-te spre Tine!
Tumultul vieţii te-a-nvăţat ce-i bine...
Ai plâns destul, ajunge,
Îndreaptă-te spre Tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu