Firul Timpului

Iniţial, când am început să studiez tarotul, "istoric" nu era tocmai termenul ce l-aş fi folosit pentru a-i descrie originile, vizavi de ceea ce citeam. "Mit" ar fi fost mai nimerit. Când am primit primul pachet cu cărţi de tarot, multe cărţi analizau tarotul aidoma anilor 1880. Era o strădanie ocultă, cu un început misterios, necunoscut, poate creat de un zeu egiptean, poate adus în Europa de caravanele ţigăneşti, poate... posibilităţi nesfârşite, pentru că nu s-a încercat cu adevărat dezlegarea nodului.
E posibil ca oamenii să fi fost mulţumiţi cu aceste explicaţii mistice sau poate că au găsit tarotul mult mai atrăgător datorită propriilor persoane. Multe versiuni ale istoriei tarotului mi s-au părut improbabile, deşi, personal, am făcut la timpul respectiv mici cercetări pentru a-i descoperi adevăratele origini, în loc să mă concentrez doar asupra descifrării cărţilor şi a modului de a le utiliza.

In ultimii ani oamenii au făcut multe studii despre adevăratele origini ale tarotului. L-au tratat ca pe orice alt subiect, demn de respect şi încă merituos chiar când adevărul s-a dovedit a fi mai mult lumesc decât mistic. Au realizat că este încă dificil să dateze cu exactitate originile Tarotului, dar au câteva piste bune. Datorită eforturilor susţinute, ştim că tarotul a apărut in Europa in secolul al XV-lea, ca o formă a cărţilor de joc, destinată exclusiv nobililor. Un număr de familii nobile au autorizat cărţile de tarot şi acest lucru este atestat. Mai târziu, odată cu dezvoltarea presei scrise, mai multe pachete de cărţi au fost făcute şi au devenit accesibile publicului larg.

Abia în secolul al XVII-lea magicienii au început să pretindă o istorie unică, misterioasă a tarotului ce provenea din Egipt, bazată pe o percepere eronată a străvechilor tradiţii religioase egiptene. Aceşti magicieni primitivi, oricât s-au înşelat în privinţa tarotului, au avut un mare efect asupra dezvoltării lui ca artă de natură divină şi unealtă a transformării, şi care chiar şi astăzi ne influenţează în utilizarea tarotului.

In secolul al XIX-lea, magicienii au făcut legătura între tarot şi Kabbala şi au început să stabilească anumite corespondenţe numerologice cărţilor. La începutul anilor 1900, Arthur Edward Waite, membru al Asociaţiei Golden Dawn, a schiţat un nou mod de a înţelege tarotul. A desemnat-o pe talentata Pamela Colman Smith pentru această muncă şi imaginile lor sunt cunoscute astăzi aproape fiecărui împătimit al tarotului. Tarotul Rider-Waite, aşa cum este el cunoscut, este primul pachet de cărţi al multor cititori in tarot şi multe pachete de cărţi moderne sunt bazate pe cercetările lui Waite.

In ciuda încadrării personale succinte a istoriei tarotului, şi a evitării de a scrie prea mult despre el, îl găsesc fascinant şi aş încuraja pe oricine ar fi interesat în a arunca o privire asupra varietăţii resurselor disponibile.
Tarotul apare adesea în filme, în show-uri televizate, în versurile cântecelor şi în romane. În ultimii ani a apărut în scene de crimă, în piese de teatru, în magazinele cu suveniruri de la muzee şi în jocuri video. Multe din aceste exemple (cu excepţia probabil a dramei creative sau a televiziunilor serioase) perpetuează mai degrabă o perspectivă demodată a tarotului; o perspectivă ce limitează tarotul la tărâmul ocultului, misticului sau, poate pur şi simplu al frivolului. Persoanele care apelează tarotul sunt adesea implicate în arte oculte sau practici religioase sau pot fi imature emoţional punând întrebări ce dovedesc superficialitatea şi naivitatea.

Aceste portretizări nu surprind esenţa. Desigur sunt şi aceia care cred că tarotul este o formă de comunicare directă, de negreşit, cu divinul, aceia care folosesc tarotul din egoism sau din dorinţa de a avea putere asupra celorlalţi, şi cei care limitează utilizarea cărţilor pentru a se concentra mai degrabă asupra problemelor neînsemnate din viaţa lor. Dar sunt şi aceia care văd în cărţi un mod de a privi înăuntrul lor, într-o aventură pentru a se cunoaşte mai profund, pentru a deveni oameni mai buni şi, în cele din urmă, pentru a ajuta ca lumea în care trăiesc să devină mai bună.

Cred că cel din urmă grup susţine popularitatea tarotului astăzi. Când vine vorba despre tarot, dincolo de toate celelalte, îl folosesc pentru că îmi oferă o altă perspectivă - pe care o pot găsi într-o carte, un film, în comentariul unui prieten... şi tarotul nu diferă prea mult! Fiecare carte imploră un răspuns, poate duce la reflectare şi poate inspira psihicul prin interacţiunea cu el. Pe scurt, tarotul mă determină să gândesc.

Daca abordăm tarotul neglijent - sau punându-l deoparte - tot ce am văzut în acele caracterizări va fi interpretat ca o carte, ba chiar o carte foarte bună. Desigur că nu este dificil să observăm că învăţăm despre noi înşine din cărţile pe care le citim. Pe măsură ce reflectăm la personaje, observăm adesea cum calităţile lor există de asemenea în noi. Când empatizăm cu ele învăţăm despre propria noastră reacţie vizavi de lume. Când citim despre locuri sau evenimente, aflăm ce ne face să simţim, descoperind vise şi temeri neimaginate până atunci. Cu ajutorul tarotului, intriga este a noastră, iar misterul personajelor se regăseşte în propria noastră poveste.

Astăzi, beneficiile tarotului utilizat ca instrument de autodescoperire devin clare. Este folosit de consilieri şi terapeuţi, şi într-adevăr, mulţi cititori în cărţile de tarot, sau consultanţi sunt încredinţaţi de această calitate.

Clienţii caută adesea o abordare mai profundă despre vieţile lor, şi idei pentru a face o schimbare pozitivă. Se adresează cărţilor de tarot într-un mod foarte activ, nicidecum cu acea frământare emoţionată a mâinilor aşa cum vedem adesea în reprezentările media.

Îmi place uneori să mă gândesc la tarot aşa cum este el prezentat în filmul Vioara roşie. Este un film complex în care o îngrijitoare din Italia secolului al XVII-lea descifrează câteva cărţi de tarot pentru tânăra măritată la care lucra. Întoarce încet cărţile de-a lungul filmului, fiecare carte indicând în mod misterios o perioadă din viitorul tinerei femei. Cărţile dezvăluie poveşti frumoase şi emoţionante, ce poartă sufletul femeii prin câteva vieţi/perioade de bucurie si tristeţe.
Deşi această descriere se concentrează în sens mai larg pe ghicit, vorbeşte de asemenea despre simplitatea cu care omul se îndreaptă spre cărţile de tarot, pentru răspunsuri directe sau sfat, ceea ce într-adevăr putem face astăzi, fără nici o intenţie de a prezice viitorul.

Tarotul folosit astăzi se dovedeşte a fi practic, satisfacerea unei nevoi încorporând în egală măsură intuitivul, spiritualul şi psihicul.