Este una din replicile Lizucăi ce cutreiera împreună cu căţeluşul ei, Patrocle, Dumbrava minunată imaginată de Sadoveanu. O fetiţă declară război unui Univers impus şi contorsionat de false valori. Se retrage din lumea/spaţiul care îi refuză protecţia refugiindu-se, iniţiatic, într-un plan fantastic, din care, însă, frica este nelipsită...
Orice salt într-un level superior al jocului presupune păstrarea din balastul de care vrem să ne scuturăm, iar cel mai greu este format din bolovănişul fricii, deorece această emoţie impune un stil de viaţă limitativ.
În universul impus şi contorsionat de frică al fiecăruia regăsim teama realistă sau precauţia care servesc supravieţuirii în contrast cu teama iraţională, ce indică probleme psihologice şi intrapsihice. Chiar mai mult, teama utilă din punct de vedere social este un comportament acceptat şi normal, care se exprimă în aproape fiecare domeniu al vieţii, de le ferecarea cu zece lacăte a uşilor, până la obiceiuri alimentare coercitive. Nu reprezintă o ruşine şi nici o degradare manifestarea fricii, mai cu seamă că frica este indusă permanent prin toate canalele mass-mediei, deoarece prin frică se declanşează marile resorturi ale afacerilor umane – de la cele sentimentale (frica de singurătate), la cele financiare şi patrimoniale (frica de sărăcie).
Din punct de vedere evolutiv se poate vedea că viaţa umană începe printr-o experimentare a fricii suferită de copilul mic: teama că se pierde, teama că-şi pierde mama/familia etc. Frica se continuă de-a lungul vieţii şi culminează, în final cu teama resimţită în faţa morţii însăşi, la care se adugă frica de necunoscut. În cadrul unei vieţi normale, frica este contrabalansată de nenumărate manevre şi compensaţii defensive ce fac viaţa tolerabilă şi chiar plăcută.
Alinierea spirituală cu credinţa are capacitatea de a reduce nivelul general al fricii. Energia spirituală schimbă dominaţia creierului cu un sistem mai pozitiv, prin care hormonii de stres sunt înlocuiţi cu endorfine, serotonine şi alţi neurotransmiţători.
Cel mai graţios gest al omului este retragerea din sentimentele şi atitudinile negative.
Eliminarea fricii reclamă subjugarea imaginaţiei care îşi află originea în... Dumbrava minunată, atunci când diferenţierea între realitate şi fantezie nu este încă bine dezvoltată. Astfel, în copilărie, imaginile înfricoşătoare şi emoţionale există în imaginaţia noastră şi nu sunt supuse controlului. Ele se pot transforma rapid în superstiţii şi imagini înfricoşătoare, consolidate prin basme şi programarea mass-mediei. Desenele animate conţin de obicei o multitudine de imagini şi producţii grafice înspăimântătoare, constituind în felul acesta o sursă frecventă de spaime pentru copii. Este important de reţinut că toate cercetările asupra activităţii cerebrale arată cum creierul unui copil nu poate face distincţia între realitate şi violenţa televizată.
Frica are tendinţa de a se auto-consolida şi constituie o piedică în calea dezvoltării competenţelor de adaptare. Frica de eşec, are ca rezultat apariţia unor inhibiţii şi scade încrederea socială. Individul se retrage “condescendent” într-un balon de săpun mizantropic, terorizat de mania persecuţiei, persecutând la rândul său. Teama de dezaprobare socială conduce şi ea la retragere în carapace şi la sărăcie emoţională, ca să nu scriu meschinărie.
Dacă Lizucăi de acum o sută de ani îi era frică doar de bursuc, Lizucăi de azi îi este frică şi de bursuc şi de Patrocle, adică de singurul ghid spre Dumbrava minunată în care stă ascunsă Poarta Curajului!
n foto: Răzvan Pleteriu: http://www.badorgood.com/authors.php?id=5713
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu