Toamna

Îşi porneşte vârtejul din degetul meu arătător. Uite, vezi? Se ridică în spirală până la cer, iar de acolo, de pe norul indigo, se aruncă înapoi spre pământ, în butoiul cu melancolie. Din nou spre înalt, se ia la întrecere cu stolurile migratoare, le prinde în praştie de vânt şi le trimite departe, departe de tot...
Plouă. Plouă cu picături dulci de must şi cu frunze colorate, plouă pentru a mai dilua din parfumul ameţitor al rodului care a copleşit pământul şi plouă pentru a ne mai aduna din risipirile fierbinţi ale verii.
Vârtejul din degetul meu s-a oprit o secundă, pentru ca tu să nu te mai îndoieşti vreodată de puterile mele.
Uite, vezi?

foto: Răzvan Pleteriu http://www.badorgood.com/authors.php?id=5713