30 august, 2008

G



În alfabetul latin timpuriu arăta ca un C, reprezentând gamma grecească într-o formă rotunjită şi nota atât sunetul g, cât şi pereche alui surdă c (k). În anul 312 î.e.n., romanii i-au adugat o bară lui C, de unde a provenit acest G. Asupra noii litere a continuat să planeze simbolismul gammei greceşti, asociată cu Trinitatea, cu aspiraţia spre înălţimi.
Deoarece este iniţiala unor nume divine (germ. Gott, engl. God), iar în gnoză se asocial cu cu geometria sau cu generattio, masoneria a făcut din această literă un simbol important al lojei, plasând-o în centrul pentagramei şi înconjurând-o cu raze. (Enciclopedia semnelor şi simbolurilor culturale/Eseev, Ivan. Timişoara: Amarcord, 1999, p. 26)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu